7,741 matches
-
opt studii de caz. În final, în ultimul subcapitol, propunem câteva direcții de cercetare ulterioară pe tema populismului și a democrației. 10.1 Evaluarea conceptelor și a ipotezelor cadrului teoretic Cadrul teoretic dezvoltat în acest volum se bazează pe abordarea conceptuală a lui Sartori (1970). Am propus concepte minimale atât pentru populism, cât și pentru democrație, întrucât prin intermediul acestora, obținem o înțelegere mai bună a noțiunilor, evităm dilatarea conceptelor (conceptual stretching) și putem obține o perspectivă transregională asupra întregii cărți. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
teoretic Cadrul teoretic dezvoltat în acest volum se bazează pe abordarea conceptuală a lui Sartori (1970). Am propus concepte minimale atât pentru populism, cât și pentru democrație, întrucât prin intermediul acestora, obținem o înțelegere mai bună a noțiunilor, evităm dilatarea conceptelor (conceptual stretching) și putem obține o perspectivă transregională asupra întregii cărți. Într-adevăr, între Europa (Vestul și Estul) și Americi (cea de Nord și cea de Sud) există diferențe pe multe niveluri, ceea ce face ca o comparație a relației dintre populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Manuel López Obrador din Mexic, ar trebui considerați populiști. Desigur, ambii lideri sunt destul de diferiți în termeni de agendă și scopuri politice, dar au în comun o caracteristică importantă, care ne permite să-i analizăm făcând uz de același cadru conceptual. Aceasta înseamnă că definiția minimală propusă pentru populism trebuie văzută ca un punct de pornire, pe baza căruia este posibil să a) determinăm dacă anumite cazuri ar putea fi considerate ca exemple de populism sau nu; b) studiem în ce măsură, și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Movement, and Regime Dynamics in Latin America, Princeton: Princeton University Press. Collier, D. și J. Gerring (eds.), (2009), Concepts and Method in Social Science. The Tradition of Giovanni Sartori, New York: Routledge. Collier, D. și S. Levitsky, (1997), "Democracy with Adjectives: Conceptual Innovation in Comparative Research", în World Politics 49(3): 430-51. Collier, D. și J. Mahon, (1993), "Conceptual "Stretching" Revisited: Adapting Categories in Comparative Analysis", în The American Political Science Review, 87(4):845-55. Conacher, Duff, (2011), "Don't Cut Vote
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2009), Concepts and Method in Social Science. The Tradition of Giovanni Sartori, New York: Routledge. Collier, D. și S. Levitsky, (1997), "Democracy with Adjectives: Conceptual Innovation in Comparative Research", în World Politics 49(3): 430-51. Collier, D. și J. Mahon, (1993), "Conceptual "Stretching" Revisited: Adapting Categories in Comparative Analysis", în The American Political Science Review, 87(4):845-55. Conacher, Duff, (2011), "Don't Cut Vote Subsidy, Make it More Democratic", în The Tyee, 9 June 2011. Conaghan, C. M., (2000), "The Irrelevant Right
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Taggart, P., (2000), Populism, Buckingham: Open University Press. ------ (2002), "Populism and the Pathology of Representative Politics", în Y. Meny și Y. Surel (eds.), Democracies and the Populist Challenge, Basingstoke: Palgrave, 62-80. Taguieff, P. A., (1995), "Political Science Confronts Populism: From a Conceptual Mirage to a Real Problem", în Telos 103:9-43. Tálos, E., (2006), "Politik in Schwarz-Blau/Orange: Eine Bilanz", în E. Tálos (ed.), Schwarz-Blau: Eine Bilanz des "Neu-Regierens", Viena/Münster: LIT, 326-43. Tännsjö, T., (1992), Populist Democracy: A Defense, Londra: Routledge
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
materialului mnezic, atitudinile și strategiile de rezolvare a problemei. Acest conținut al gândirii este modelat în permanență prin activitatea schemei cognitive specifice evocate. Această interacțiune dintre stimuli, schemă și cogniție este precizată astfel: „In formarea unei cogniții, schema oferă cadrul conceptual în cadrul căreia detaliile particulare sunt furnizate de stimulii externi. „Cogniția depresivă, la rândul său, antrenează apariția unui afect depresiv și a unor simptome motivaționale. Relația dintre cogniție și motivație Dacă există o contiguitate temporală între gândire și afect, răspunsul afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă să producă mai multe confuzii decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite ca semnale fiziologice ale unei tulburări psihologice particulare. Principiile epistemologice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fapte sau pentru identificarea altora asemănătoare. Pornind de la unele dintre aceste fapte, clinicianul formulează ipoteze explicative congruente cu unul sau altul dintre modelele teoretice. Demersul diagnostic și raționamentul clinic sunt, deci, influențate de o multitudine de factori legați de cadrul conceptual, metodologic și teoretic al clinicianului, dar și de experiența sa clinică (factuală), de trăsăturile sale individuale și de mediul său sociocultural. In prezent, studiul și analiza problemelor de sănătate mentală se bazează sau se inspiră din trei abordări: - abordarea medicală
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit pentru rezolvarea problemelor specifice, acest model constituie un cadru conceptual și metodologic care studiază toate aspectele demersului diagnostic și permite analizarea ansamblului problemelor clinice, de la prima copilărie până la persoana foarte în vârstă, de la tulburările anxioase până la comportamentele demențiale, în diversele situații terapeutice . Evoluțiile teoretice și metodologice n-au contrazis cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul recurge atunci la inventivitatea sa, la ingeniozitatea sau creativitatea sa, fasonate cu ajutorul uneltelor conceptuale și încadrate de reperele metodologice, pentru a progresa și a putea ajunge la destinația dorită. Aceste ingrediente sunt, în același timp, și expresia activității sale cognitive, a prelucrării informației cu scopul de a găsi soluția problemei. A le recunoaște înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
respingerea automată a ipotezelor, dar inversul nu confirmă, în mod necesar, cât sunt acestea de adecvate. Răspunsurile la întrebări pot facilita alegerile efectuate sau antrena schimbări ale analizei funcționale și ale strategiei terapeutice. Concluzii Analiza funcțională retroactivă este un instrument conceptual și metodologic care permite înțelegerea caracterului singular al subiectului, descrierea diferitelor aspecte ale funcționării sale și identificarea determinanților externi și interni, actuali și istorici. Pornind de la interacțiunile posibile dintre acești determinanți, aceasta contribuie la precizarea scopurilor intervenției și la definirea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru un tratament secvențial, chiar de la început sau numai în cazul în care primul tratament se dovedește ineficient sau insuficient? Conform lui Fava și al., care discută pe larg aceste probleme în cadrul unui studiu recent, modelul secvențial reprezintă o schimbare conceptuală majoră în măsura în care acesta se bazează pe recunoașterea că un tratament specific unic (TCC sau farmacoterapie) n-ar putea rezolva ansamblul simptomelor în toate cazurile. A prescrie un medicament este posibil, de obicei, imediat.A desfășura o TCC necesită un efort
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
proaste care pot agrava problemele sale (de exemplu, somn seara). 3. Discuții Din ce în ce mai multe cercetări confirmă eficiența tratamentelor care vizează neliniștea excesivă Pentru Gould și colaboratorii săi, terapiile ar deveni mai eficiente dacă ar continua să se bazeze pe modele conceptuale recente și cercetări care permit o mai bună înțelegere a mecanismelor psihologice implicate. Puține cercetări au evaluat schimbările care pot fi atribuite unei componente terapeutice specifice (de exemplu, expunerea cognitivă versus antrenamentul pentru rezolvarea problemelor versus relaxare). Studii secvențiale ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu este o dimensiune autonomă a spiritului uman, distinctă de cealaltă dimensiune pe care am putea-o defini profană. Ideea că religia privește doar sfera divinului, adică în special convingerile despre Dumnezeu, separată de restul experienței umane, este rezultatul categoriilor conceptuale moderne occidentale; această idee este absentă în antichitate. Cu alte cuvinte, în Orientul Apropiat antic nu exista o „dimensiune” religioasă separabilă de cea profană sau cotidiană, deoarece simțământul religios al acestor popoare pătrundea toate laturile ființei umane, nu numai pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o ordine înțeleaptă și durabilă. Mai mult decât teologia lui Yhwh creator al cosmosului ne interesează aici cosmologia religioasă, adică aspectele conceptuale și religioase ale cosmosului însuși. E bine să ținem cont că universul, fiind o lucrare divină, participă la acel conținut religios pe care creatorul a dorit să i-l ofere; cu alte cuvinte, în afară de faptul că este o realitate în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de excluziune tind să se concentreze sau sunt mai degrabă dispersate? 4. Este excluziunea multiplă un fenomen specific pentru cei foarte săraci sau, cu alte cuvinte, este ea acoperită de conceptul de sărăcie cronică? Sărăcie cronică și excluziune socială: precizări conceptuale În literatura de specialitate întâlnim multiple definiții ale sărăciei, fiecare dintre ele implicând o perspectivă diferită. Vom defini sărăcia unidimensional, ca fiind lipsa resurselor necesare menținerii individului deasupra nivelului de subzistență - sub care acesta nu mai poate fi considerat membru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Sociologie Românească, 2, București. Stichweh, Rudolf. (2000). Die Weltgesellschaft. Soziologische Analysen, Frankfurt a.M: Suhrkamp. Verdery, Katherine. (2004). The Vanishing Hectare: Property and Value in Postsocialist Transylvania. Ithaca și Londra: Cornell University Press. Vertovec, Steven. (2003a). Transnational Social Formations: Towards Conceptual Cross-fertilization. Transnational Communities Programme, Oxford University, Working Paper Series, http://www.transcomm.ox.ac.uk/working papers.htm. Vertovec, Steven. (2003b). Rethinking Remittances, în Transnational Communities Programme, Oxford University, Working Paper Series, http://www.transcomm.ox.ac.uk/working papers.htm. Vertovec
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de ce (ce factori determină) își acordă ajutor oamenii; în fine, cercetările de după 1990 s-au concentrat în direcția clarificării motivației comportamentului prosocial” (pp. 56-57). Interșanjabilitatea folosirii termenilor de „altruism”, „comportament de ajutorare”, respectiv „comportament prosocial” lămurește problema diferențierii, cu toate că particularitățile conceptuale intervin în mod frecvent, mai ales în ceea ce privește comportamentul prosocial și altruismul (p. 57). Despre „influența socială” și „psihosociologia grupurilor” se discută în capitolele cinci și șase. În orice grup există norme, reguli care trebuie urmate întocmai. Pot fi formale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în același timp cultural. Sunt definite și prezentate conceptele principale în analiza comportamentelor nonverbale. Astfel, în capitolul de început Septimiu, Chelcea prezintă un „istoric, structura, formele și funcțiile/disfuncțiile comunicării nonverbale” . De asemenea, în capitolul doi, autorul aduce o clarificare conceptuală a „semnelor, semnalelor, codurilor și canalelor” prin care se transmit informațiile nonverbale. În capitolele trei (Septimiu Chelcea și Adina Chelcea) și patru (Septimiu Chelcea și Loredana Ivan) sunt analizate „mesajele corpului uman”, „gesturile, postura și mersul”, definițiile acestor concepte fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
T. Parsons; d) G.H. Mead, A. Schutz, P. Berger și T. Luckmann. Respectând simetria față de prima secțiune, în capitolul următor sunt analizate la nivelul celor trei discipline (economie, științe politice și sociologie) fundamentele teoriei neoinstituționale. În economie sunt trasate cadrele conceptuale ale teoriilor costurilor tranzacției (O. Williamson, D. North), inițiate de R. Coase, și ale teoriilor evoluționiste (S. Winter și R. Nelson). În științele politice sunt prezentate perspectivele instituționalismului istoric și ale teoriilor alegerii raționale. În ceea ce privește sociologia, abordarea pornește de la fundamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1977) și L.Zucker (1977) inspirate de lucrările lui Berger și Luckman asupra instituțiilor. De asemenea, J. DiMaggio și W. Powell stabilesc existența a trei mecanisme de influență a mediului instituțional asupra organizațiilor: coercitiv, mimetic și normativ, completând astfel sfera conceptuală a abordărilor neoinstituționale în sociologie. Odată precizate liniile teoretice care determină și susțin concepțiile cu privire la relația dintre instituții și organizații, R. Scott schițează cadrul analitic cu care va opera pe parcursul întregului volum, stabilind ceea ce el numește „piloni ai instituțiilor”. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ale legitimării. Schema detaliată a acestei operaționalizări (p. 74, tabelul 3.1) poate constitui pentru cei interesați de acest domeniu un instrument foarte util și bine sistematizat pentru înțelegerea de ansamblu a cadrelor de analiză instituțională. R. Scott își îmbogățește conceptual cadrul de analiză prin identificarea a patru tipuri de agenți: sistemele simbolice, sistemele relaționale, rutinele și artefactele. Prin matricea obținută din intersecția agenților cu pilonii instituționali, autorul obține o nouă grilă de sistematizare a dimensiunilor de cercetare instituțională pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
la care pot fi considerate datele și se referă la modul în care sunt stocate datele pe suporturi - disc magnetic, bandă magnetică, disc optic etc. La acest nivel, structura datelor este foarte detaliată și se concretizează în schema internă. Nivelul conceptual sau logic este nivelul imediat superior celui fizic, corespunde administratorului bazei de date, care proiectează structura bazei de date. Asigură o viziune globală. La acest nivel, structura bazei de date se concretizează în schema conceptuală. Nivelul extern este ultimul nivel
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
concretizează în schema internă. Nivelul conceptual sau logic este nivelul imediat superior celui fizic, corespunde administratorului bazei de date, care proiectează structura bazei de date. Asigură o viziune globală. La acest nivel, structura bazei de date se concretizează în schema conceptuală. Nivelul extern este ultimul nivel de abstractizare la care poate fi descrisă o bază de date. Recurgerea la acest nivel de abstractizare se face pentru simplificarea interacțiunii utilizator-bază de date. Acest nivel corespunde utilizatorilor care pot avea viziuni diferite asupra
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]