8,674 matches
-
brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poezii foarte frumoase publicate în revista "Drum Drept" a lui Nicolae Iorga! [44] Tot în 1905 în gara Predeal l-am văzut pe G. Coșbuc [45] poetul, îmbrăcat în haine vișinii și pălărie la feli. Era un foarte simpatic și delicat și cu o bărbuță roșuță. Iar în restaurantul gării din Ploiești, l-am văzut pe Ion Luca Caragiale [46] ca vânzător, că restaurantu era a lui Dobrogeanu-Gherea, [47] nu a lui. Am cumpărat un covrig și nu-ș cum s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
anului 1910 cam prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
drept compensare la lipsa fructelor și a zarzavaturilor de pe piața Moscovei. Erau alimente utile pentru buna, normala lor creștere. Îmi aduc aminte, de asemenea, de agitația din primele luni de sejur la Moscova, când mi-am dat seama de situația delicată a asigurării anumitor alimente, carnea în special, pentru hrana copiilor: în primii ani, până în toamna lui 1978, cu orice prilej, socrii mei ne trimiteau pentru copii o ladă frigorifică cu produse de carne, iar după 1981, când pe băieți, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
această situație fusese ambasadorul U.R.S.S., care avea cu el un translator de limbă spaniolă. Nu în aceeași situație au fost ambasadorul R.D.G., care a apreciat ca era imposibil ca Juan Carlos să nu știe limba germană. În respectiva situație delicată am reacționat imediat, rugându-l pe ambasador să vorbească în limba română, eu făcându-i imediat translația în spaniolă; situația s-a repetat cu ambasadorul Cehoslovaciei. La sfârșitul prezentării, regele mi-a făcut onoarea să îmi strângă mâna și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
aplaude pe cei ce le întrerupeau procesul de producție. Aici, fiecare încăpere era locul de muncă pentru maximum patru specialiști care făceau aceeași operație, care nu ne dădeau nici o atenție, concentrându-se exclusiv asupra activității lor cotidiene. Instrumentarul lor era delicat, cu manevrabilitate simplă, dar complexă, asemeni instrumentarului chirurgilor, curățenia era similară cu a unui spital de înaltă clasă, disciplina muncii părea un element firesc. Vizita părea doar o plimbare prin fața unor geamuri de vitrină, exponatele fiind artiști ai produselor electrotehnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
decis să fiu eu cel care să comunic protestul. Am solicitat audiență la directorul de spațiu, pentru o convorbire despre relațiile bilaterale, și am fost primit destul de repede. Convorbirea noastră a urmat ritualul obișnuit, până la abordarea temei, care, fiind destul de delicată, necesita un anumit nivel de comunicare. Când am apreciat că puteam să abordez tema, am exprimat dezamăgirea că, în ciuda relațiilor bune existente între țările noastre, în presa finlandeză se publică un articol incriminant cum că autoritățile române nu permit ieșirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în succese și am plecat la aeroport, încărcat cu câte un cadou binemeritat pentru fiecare membru al familiei. 6. O aniversare rotundă în condiții de excepție Anul 1988 fusese pentru Ministerul de Externe tensionat, iar pentru unii "funcționari diplomatici" destul de delicat. La Direcția de Protocol, spre exemplu, dialogul diplomaților străini era mai ușor de realizat, mai puțin complicat, întrucât aici era singurul loc unde orice membru al oricărei misiuni diplomatice putea să se întâlnească cu un omolog român și să își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
privind întreruperile frecvente ale curentului electric, toate de natură să complice activitatea ambasadelor și reprezentanțelor economice străine din București și să creeze disconfortul în traiul zilnic al străinilor veniți în România în misiuni oficiale. Ultimele, dar pe fond cele mai delicate, erau audiențele, sau convorbirile ocazionale în care ni se cereau explicații privind campania de distrugere a unor cartiere din București, a unor lăcașuri de cult, chiar a unor sate, conform deciziilor de "sistematizare a localităților", adoptate de "conducerea de partid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
rândurile unui popor ținut peste o jumătate de veac sub trei dictaturi și mulți ani sub stăpâniri străine, dar care răbufnise în proteste fie în Valea Jiului, fie pe la Brașov. Presupun că Gorbaciov, în timpul primelor convorbiri, făcuse unele referiri la situația delicată a aprovizionării cu produse alimentare, întrucât a doua zi, în drum spre Uzinele "23 August", tot alaiul, în frunte cu cei doi lideri comuniști, a efectuat o amplă vizită a orașului București, cu opriri și vizite în două piețe agro-alimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în problemele de personal, el, șeful, declarându-și nemulțumirea față de colaboratorii săi atât de la Externe, cât și de la Comerț. Deja în referenturile din cele două ministere s-a creat opinia că acceptarea plecării în misiune permanentă acolo este cel puțin delicată, dacă nu chiar periculoasă. Atmosfera tensionată din ambasadă se adaugă nesiguranței țării, care se confruntă cu un val de mișcări extremiste, dintre care "Sendero Luminoso" apare drept cea mai radicală. Din păcate, nu avem nici informații de la misiunea noastră diplomatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ion, este incredibil, să nu-mi spui că te-au numit pe tine ambasador în locul, scuză-mă, micului imbecil ce vă reprezenta până nu de mult? Este o mare plăcere să te văd aici. Am avut întotdeauna admirație față de modul delicat în care îți apărai țara, mai bine spus pe demnitarii ei, deși am fost mereu de părere că nici vouă nu vă place ce se întâmplă acolo. Domnule ambasador, vă rog, să nu ne întoarcem la dialogurile de la București. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
după ce le spusesem că fusesem profesor la Rucăr, că îi cunoșteam pe câțiva profesori din Stâlpeni, localitatea de unde erau ei. Se apropiaseră de mine ca de o rudă. Îmi cereau sfaturi, mă mai întrebau cum să procedeze în situații mai delicate cu clienții lor mai dificili sau uneori veneau cu mine să vizităm cartiere ale orașului, să le vorbesc despre istoria Perului etc. Într-o astfel de "ieșire în oraș" îi întrebasem dacă aș putea apela la ajutorul lor pentru unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în întregul teritoriu al întinsului imperiu spaniol. Ceea ce m-a uimit în Lima a fost mulțimea de mănăstiri. Aproape la fiecare pas întâlneam un "convento", și nu pricepeam, nu aveam nici de la cine să culeg o informație, atunci era și delicat să pui vreunui român o astfel de întrebare. Soluția mi-a venit duminică, 22 ianuarie, când am găsit prin oraș, la un chioșc de presă, un fel de revistă intitulată " Ziua a opta", care pe pagina frontală, pe lângă trei tinere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să strângă mâna "geniului Carpaților". Cu încă patru colegi de la Protocol și câțiva ofițeri de la Direcția a V-a a serviciilor speciale de pază și securitate, noi, anonimii utili, priviți uneori cu simpatie, pentru capacitatea noastră de a soluționa situații delicate, dar, cel mai frecvent, cu aere de superioritate, generate de infantilismul precoce al gândirii activiștilor sferto-docți cu pretenții de atotștiutori, culegeam crâmpeie de informații privind zvonurile șoptite despre provocările iredentismului maghiar, îmbrăcat în sutane, fără a se spune clar numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Eram cel mai stabil diplomat de la acest sector, antrenat în toate activitățile de protocol ale noii administrații și destul de des singurul care răspundea la telefonul scurt din biroul directorului. Din această postură, am sprijinit rezolvarea a o seamă de situații delicate, dintre care aș aminti numai solicitarea lui Ion Iliescu de la orele 6-7 dimineața de a-i procura ustensilele necesare igienei cavității bucale și cele pentru bărbierit, întrucât nu fusese în noaptea respectivă acasă, lucrând se pare la conturarea F.S.N.-ului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ascunselea cu propriul tău eu, de cele mai multe ori simți că ești la cheremul lui, el e cel care-ți dictează ce să scrii. Cât valorează prietenia, ca monedă de schimb, în viața asta...? Cât privește prietenia e o chestiune mai delicată. Da, valoarea adevărată a prieteniei am aflat-o abia pe patul de spital, până în acel moment mi-am mai trădat prietenii, mai cu voie, mai de nevoie, greutatea unui astfel de sentiment am simțit-o la necaz. Păi să știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
jur. El e atât de sensibil, atât de fragil încât "orice există îl mușcă". "Cu o floare dacă mă atingi/ mă umplu de clopote", scrie colega noastră de generație, Marta Petreu. Acesta este artistul. El lucrează cu o substanță extrem de delicată, dar totodată nocivă: cuvântul. Cuvintele îl transportă din realitate apropiată într-o "irealitate și mai apropiată". Cea a propriului subconștient, în care sunt înmagazinate toate informațiile privind istoria speciei și a universului. Tot ce s-a întâmplat în univers de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu ceea ce am fost noi la vârsta lui. Idealul criticului n-ar trebui să fie perfecțiunea, ci aproximarea rezonabilă, sugestivă prin expresie, a valorii Ce are propriu literatura română de azi? Ce are deosebit față de alte literaturi din Europa? Subiect delicat, poate că oțios. Ce să zic, pe scurt? Cât de specific naționale, cât de universale sunt plăsmuirile artei? Am toate motivele să consider că un francez îl citește pe Tolstoi, un german pe Proust, un sud-american pe Kafka, fără impresia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
slujbă (încă nu eram membru de partid, tergiversam cât puteam solicitările repetate de a mă înscrie). Până la urmă, importantă în toată prietenia noastră cu Aurel (l-am îndrăgit și pentru faptul că fratele meu mai mic se numește... Aurel, la fel de delicat, discret și de caracter ca și poetul nemțean), importantă este opera pe care tu te străduiești, în posteritatea lui, să o oferi contemporanilor. Spunea Nichita Stănescu, într-un interviu, că "... da, scriitorul român se ratează, dar o face cu voluptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mitropolitul l-a omagiat pe rege într-un discurs și a înălțat rugăciuni pentru dânsul. Regele a vizitat palatul („le chateau”), care avea la parter două săli foarte frumoase. Autorul Jurnalului descrie zidurile și plafonul, unde se găseau flori mici, delicat pictate pe fond de aur chinezesc. E vorba de renumita Sală gotică din palatul lui Vasile Lupu, lângă biserica Trei Ierarhi. A doua zi, dimineața, la 17 august, alaiul regal s-a întors la Țuțora, în mijlocul oastei polone. La 22
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în procesarea tutunului. Dacă pentru muncile la plantațiile de trestie de zahăr au fost aduși sclavi din Africa, pentru plantațiile de tutun din Cuba au fost recrutați muncitori albi din Insulele Canare. Plantațiile de tutun necesită îngrijiri speciale, operații multiple și delicate, de acestea depinzând, în final, calitatea tutunului, respectiv a havanelor și țigărilor fabricate. După selectarea terenului, în septembrie, se seamănă, zona se acoperă cu pânze sau paie pentru protecția germinării de răcoarea din timpul nopții și căldura din miezul zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
braț. Marfa mi s-a Împrășiat prin corp: o injecție cu moarte. Visul dispăruse. M-am uitat la sîngele care-mi curgea de la cot spre Încheietură. Mi s-a făcut deodată milă de venele și țesuturile violate. Mi-am șters delicat sîngele de pe braț. - O să mă las, am spus cu voce tare. Am preparat o soluție de opiu și i-am spus lui Ike să mă lase-n pace cîteva zile. Mi-a zis: - Sper să reușești, băiete. Sper să scapi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
puțină coca pe un vîrf de cuțit și ea s-a dizolvat instantaneu, ca zăpada În apă. Mi-am Înfășurat o cravată uzată În jurul brațului. Respiram greu, incitat, și mîinile-mi tremurau. - Înfige-o, Ike, te rog. Ike Bătrînu’ a apăsat delicat cu degetul de-a lungul venei, ținînd pipeta fixată cu degetul mare. Ike era bun. Abia dac-am simțit acul pătrunzînd În venă. Un sînge roșu Întunecat a țîșnit În pipetă. - OK, a zis. Dă-i drumul. Am slăbit garoul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fu de părerea lui. Raportă regelui. Acesta nu-și schimbă părerea și procedă după convingerea ce-și făcuse, nu după litera legii, deși era în detrimentul lui ca legatar universal. [Apoi, în februarie 1916, moartea reginei Elisabeta, atât de demnă și delicată în rolul ingrat de regină văduvă, retrasă din lume, înconjurată de respectul și iubirea celor ce o cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]