7,734 matches
-
loc o eclipsă de soare, zeița Sunna era pe cale să fie prinsă de Skoll. Zeul Mani, fratele Sunnei, este personificarea lunii și, la fel ca sora sa, este urmărit de un lup, Hati, în timp ce trece peste bolta cerului. O altă divinitate celestă este Svalin care protejează pământul de căldura puternică a soarelui. După credința scandinavică, nu soarele emana lumină, ci coamele cailor de la caleașca acestuia, Alsvid și Arvak. Panteonul nordic este alcătuit din trei grupuri de zeități: Aesir, Vanir și Jotun
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
este o influență provenind din mitologia romană, anume cea a luptei dintre romani și sabini. Mircea Eliade și J.P. Mallory au fost de părere că diviziunea Aesir/Vanir nu este decât o expresie a tendinței generale indo-europene de a împărți divinitățile în două grupuri, ca în cazul titanilor și olimpienilor, din mitologia greacă și a epopeii indiene "Mahabharata". Zeii Aesir și Vanir sunt de obicei dușmani cu giganții (singular: Jotun, plural: Jotnar; în engleza veche, Eotenas sau Entas). Giganții din mitologia
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
în evul mediu. Cauza fundamentală a fost distanța dintre funcționarea bisericii și idealul cristic. Modalitățile de reacție ale bisericii au fost cooptarea și represiunea. De-a lungul evului mediu au fost numeroase mișcări eretice, precum cea a catarilor care susțineau divinitatea duală. Astfel, Jan Hus (1369 -1415), a contestat dogma papală și a fost ars pe rug, fiind judecat drept eretic. La fel făcuse și înaintașul său, Francisc de Assisi (cca1181/1182 - 1226), dar, întrucât el a acceptat să îi fie
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
om ca individ, și mai puțin ca membru al unei colectivități. Religia trebuia să fie interiorizată, să fie adresată omului ca individualitate și nu ca membru al unei colectivități bisericești. Se preconizează ideea eliberării individului, creând premisele unui contact cu divinitatea fără medierea bisericii. Funcțiile bisericești erau cumpărate, prelații acumulau mai multe funcții bisericești pe care nu le îndeplineau, dar din care obțineau beneficii materiale. Mulți membri ai înaltei ierarhii bisericești preferau să rezideze la Roma, fiind centrul de putere și
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
la fiscalitate excesivă și la "indulgențe" pentru a finanța artiști, generând urmări negative asupra bisericii, ca opoziție și contestări. Adepții reformei vor fi iconoclaști, privind arta ca pe un lux inutil, un obstacol în calea comunicării directe dintre credincios și divinitate. Biserica era criticată și pentru bogăția excesivă și pentru luxul personal al prelaților. Biserica susținea bipolaritatea culturală și sexuală pentru a motiva superioritatea clerului. Vârsta de căsătorie a fost ridicată la 30 de ani, obligând membrii societății să trăiască în
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
au cristalizat idei reformiste, precum cele afirmate cu forță de Luther, ce susținea ""sola fide"" (mântuirea prin credință), sacerdoțiul universal (orice creștin era un preot, nu mai era necesar rolul de mediatori al clericilor și al bisericii dintre umanitate și divinitate) și ""sola scriptura"" (autoritatea bibliei, care reprezenta unică sursă a credinței). Martin Luther (1483-1546) a intrat în viață monahală în 1505, în urma unei experiențe personale, fiind surprins de o furtună și a promis că se va călugări dacă va scăpa
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
lucrări, ca "Apelul către nobilimea creștină de națiune germană" sau "Captivitatea babiloniană a bisericii" prin care predica deschis împotriva unor practici ale Bisericii Catolice. A afirmat că este suficientă doar credința pentru mântuire și contactul direct al oricărui creștin cu divinitatea fără intermedierea bisericii. În 1520, papa Leon al X-lea l-a excomunicat, dar Luther, susținut de partizani, a ars bula de excomunicare și alte lucrări ecleziastice. S-a declanșat un conflict deschis îndelungat, care va marca evoluția viitoare a
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
putea părăsi principatul. Astfel, reforma a avut succes în sud-estul Germaniei, în zona renană, diviziunea religioasă fiind durabilă. Faptele pioase, participarea la slujbele religioase, pomenile, pelerinajele, cumpărarea indulgentelor, sfintele taine (cu excepția botezului și împărtășaniei) nu mai erau necesare. Legătura cu divinitatea nu mai era stabilită de intermedierea bisericii și a preotului. Credinciosul avea acces la biblia tradusă în limba sa, interpretând de unul singur scrierile sfinte, putea deveni preot și nu era necesar decât să aibă credință, prin "sola gratia, sola
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
realizate de păstori, aleși de comunitate dintre cei instruiți în teologie ca să predice. Nu erau preoți, fiindcă orice creștin era preot datorită contactului direct cu biblia. Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru mântuirea personală. În viziunea sa, divinitatea era depărtată de om, care nu se mai putea mântui din păcatul originar prin propriile mijloace. Divinitatea decidea de la începutul lumii care oameni vor fi mântuiți și condamnați, omul fiind predestinat unui destin, fără să-l poată influență (dubla predestinare
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
orice creștin era preot datorită contactului direct cu biblia. Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru mântuirea personală. În viziunea sa, divinitatea era depărtată de om, care nu se mai putea mântui din păcatul originar prin propriile mijloace. Divinitatea decidea de la începutul lumii care oameni vor fi mântuiți și condamnați, omul fiind predestinat unui destin, fără să-l poată influență (dubla predestinare). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
centrul bisericii, și desigur, prin ornamentație deosebită. S-a stabilit Indexul cărților interzise, pentru a lupta împotriva răspândirii ideilor reformei. Este reorganizată Inchiziția pentru vânătoarea de eretici, adică reformații. Biserica catolică a pus accent pe interiorizarea credinței, pe dialogul cu divinitatea, prin intermediul preotului și bisericii. Creșterea nivelului intelectual al preoților și preocuparea pentru educarea populației a fost un răspuns la contestările reformate, producându-se o alfabetizare la scară largă a Europei occidentale. Prin intermediul măsurilor de reformă interioară, biserica romană și-a
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
30 de ani (1618-1648). În 1598 este promulgat Edictul din Nantes de către Henric al IV-lea al Franței, ce permitea toleranță religioasă între catolici și protestanți. Reforma a însemnat triumful individualismului, confirmat prin interiorizarea pietății, raportul direct al credinciosului cu divinitatea, meditația aprofundată asupra mântuirii și modalităților prin care putea fi obținută.
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
au fost înființate numeroase orașe, printre care Lyon, denumită capitală a Galiilor; acestea erau concepute după tipicul orașelor romane, cu un , un , , teatru și . Religia romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism. În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
din mine la Romă, iar în provincii trimiteau cereale, sare, miere, ceară, lemn, țesături, piei, primind în schimb stofe, undelemn, vinuri superioare și articole de lux. Conform inscripțiilor și monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei române venerau o varietate extraordinară de divinități: Se manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sare, miere, ceară, lemn, țesături, piei, primind în schimb stofe, undelemn, vinuri superioare și articole de lux. Conform inscripțiilor și monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei române venerau o varietate extraordinară de divinități: Se manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de lux. Conform inscripțiilor și monumentelor artistice descoperite, locuitorii provinciei române venerau o varietate extraordinară de divinități: Se manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
manifestă sincretismul, fenomen ce constă în contopirea divinităților similare, dar de origine diferită într-una singură. Este răspândit cultul lui Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Iupiter Dolichenus, divinitate sincretica născută din contopirea românului Iuppiter cu semiticul Baal din orașul Doliche din Asia Mică. Sunt adorate divinități neromane cu nume române ("interpretatio română"), ca Diana Augusta, Hercules Invictus, Liber și Libera. Era răspândit cultul cavalerilor danubieni, divinități iliro-traco-dace. De asemenea, era venerat cultul lui Augustus și al împăratului aflat la domnie. La Ulpia Traiana a fost descoperit un palat al ordinului religios-politic al Augustalilor. Erau construite clădiri tipice arhitecturii române: temple, amfiteatre, edificii, băi publice, vile suburbane
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de reguli sociale și religioase. Religia juca un rol important, ca și pregătirea pentru lumea de dincolo. Având un scop nu numai artistic, ci și religios, sculptura egipteană era dedicată în primul rând proslăvirii faraonilor. Aceștia erau reprezentați ca niște divinități, într-o postură solemnă, rigidă și cu o puternică schematizare a formelor. Picioarele și capul erau reprezentate din profil, dar bustul și ochii erau văzuți frontal, convenție aplicată și la pictură și basorelief. Aveau proporții colosale și erau ciopliți din
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
î.Hr. (după alte surse 3100 î.Hr.) Utilizată pentru combinarea nuanțelor de machiaj, este sculptată în relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
divină transcedentală și energiile divine care operează în lume și se manifestă umanității, și care nu sunt creații, ci operațiuni eterne ale lui Dumnezeu. A suprima orice operațiune a substanței divine înseamnă a suprima orice relație între lumea imanentă și divinitatea transcedentală. Înțelepciunea, Dragostea, Grația lui Dumnezeu nu sunt altceva decât energii divine, lumina contemplată de apostoli pe Thabor și mereu vizibilă beneficiarilor iluminației mistice fiind li ea o energie divină. Atunci, când Varlaam trasa o linie de separație absolută între
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Chac Coh. Îndeosebi scenele de pe ceramică arată o zeitate Pax, care este asociată cu războiul și cu sacrificiul uman. El conduce transformarea unui copil într-un jaguar (a se vedea mai jos) și efectuează un ritual, un dans sacrificial în jurul divinității ploii capturată (Chac). Personificată ca un arbore, este martorul uciderii zeității pasăre Vucub Caquix și a regelui vultur de către Hun-Ahpu, eroul geamăn jaguar. Unul din cele două divinități mai în vârstă care conduc o canoe, în care se află Zeul
Zeul Jaguar () [Corola-website/Science/317801_a_319130]
-
se vedea mai jos) și efectuează un ritual, un dans sacrificial în jurul divinității ploii capturată (Chac). Personificată ca un arbore, este martorul uciderii zeității pasăre Vucub Caquix și a regelui vultur de către Hun-Ahpu, eroul geamăn jaguar. Unul din cele două divinități mai în vârstă care conduc o canoe, în care se află Zeul recoltei porumbului, are frizură de jaguar și este asociat cu noaptea, la fel ca zeul Jaguar al focului terestru. Nimic altceva nu se mai știe despre el. Eroul
Zeul Jaguar () [Corola-website/Science/317801_a_319130]
-
ar fi calendarele mixtece sau aztece. Împreună cu cele ale aztecilor, calendarele mayașilor sunt cele mai bine documentate și mai complet înțelese. Conform tradiției mitologice mayașe, așa cum este documentat prin relatările coloniale Yucatec și reconstruite din inscripțiile târzii clasice și postclasice, divinitatea Itzamna este frecvent menționată ca fiind cea care a adus cunoașterea sistemului calendaristic mayaș ancestral, alături de aducerea scrierii și a altor aspecte fundamentale ale culturii mayașe. este format din câteva cicluri sau măsurători de lungimi diferite. Ciclul de 260 de
Calendarul mayaș () [Corola-website/Science/317832_a_319161]
-
în fruntea poporului dac („Epiphania”) pentru o ultimă izbândă („Furtuna cu trup de balour”), iar în final trăiește în amintirea tot mai confuză a muritorilor („Călătorul prin nori”, „Epilog”). Zalmoxe apare atât ca zeu htonic („Peștera”, „Epilog”), cât și ca divinitate a cerului („Călătorul prin nori”, „Epilog”). Un alt personaj, „călătorul prin nori”, îi reprezintă pe șamanii dacilor, eventual legați de cultul lui Zalmoxe („"de-i solul lui Zalmoxe, de-i solul nimănui, (...) ce-i pasă lui, călătorului?"”); sintagma parafrazează traducerea
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]