8,741 matches
-
mulți săraci nu au cablu nici aici). Pe un canal e numai Bussines (valori bursiere, cotații la bursă) și altul e unul patriotico-religios de te doare capul: cântare țării și lui Iisus. Dar încontinuu. Din când în când apare un ins care povestește cum a luptat el undeva pentru America și că o iubește enorm, că și-ar da iar viața. Iar: „We pray Jesus” și tot așa. Oastea Domnului 24 cu 24 însoțită de Cântarea Americii, ca feliile în sandvici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spus despre mine, Să ne întoarcem la a șasea păpușă, Nu poate fi bărbatul gol, Nu, Nici femeia goală, Nu, Atunci să fie fachirul, Fachirii, ca și scribii și olarii, stau de obicei așezați, un fachir în picioare e un ins ca oricare altul, iar așezat ar fi mai mic decât ceilalți, Atunci, mușchetarul, Mușchetarul n-ar fi rău, dar ar trebui rezolvată problema spadei și a penelor de la pălărie, penele tot se mai pot aranja, dar spada numai lipindo-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pur și simplu ridicol, dar, dacă intenția dumneavoastră merge mai departe, dacă intenționați să pieriți în foc, de exemplu, aflați că Centrul refuză să-și asume vreo responsabilitate, n-ar mai lipsi decât să fim învinovățiți de sinuciderile comise de inși incompetenți și ajunși la faliment pentru că n-au fost în stare să înțeleagă regulile pieții. Cipriano Algor nu-și întoarse capul spre ușă, deși avea siguranța că acum poate s-o facă, știa că visul s-a terminat, că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tonului impertinent pe care-l iau automat întrebările pertinente, doar pentru că sunt puse, și oricât ar încerca s-o ascundă. Centura Industrială, semănând din ce în ce mai mult cu o construcție tubulară în expansiune continuă, cu o combinație de tuburi proiectată de un ins furios și executată de un nebun, nu-i îmbunătăți dispoziția, cu toate că, din fericire, presentimentul său neliniștitor și tulbure începuse să mormăie în surdină. Observă că alinierea vizibilă a cartierelor de barăci ajunsese mult mai aproape de șosea, ca un furnicar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că e bărbat și că și-a fixat atenția și dorințele asupra unei femei. Cu alte cuvinte, mai clare și mai directe, ce nu vrea Cipriano Algor, chiar dacă i-ar aduce toate suferințele și amărăciunile singurătății, este să joace rolul insului care periodic își vizitează ibovnica, întorcându-se de la ea fără amintiri mai sentimentale decât o seară sau o noapte de agitație a trupului și simțurilor, lăsând la plecare un sărut distrat pe un chip care și-a pierdut machiajul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să spună: rămîn. Destinul lui e al unui solitar căutînd mereu drumuri care să-l ducă În necunoscut. Întrebat de ce a escaladat Everestul, Hillary a dat o explicație convingătoare: pentru că el există, Însă pămîntul are nevoie și de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să se despartă greu. Dacă se așază Între ruine, le va Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
amintește de câte ori a fost umilit la aceste ghișee și de câte ori a fost gata să bată cu pumnul în tăblie, dar n-a avut curaj. Funcționara se ridică de pe scaun și iese pe o ușă din spate. Revine însoțită de un ins foarte sigur pe el, care-i face un semn poruncitor lui Lionel să treacă la ghișeul VIP. Îl întreabă foarte agresiv: — Pot să știu și eu de ce țipați? — Ești directorul? contraatacă Lionel, mai nervos ca niciodată. — De când ne tutuim? — De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trunchiul roții De pământ ești astăzi, mamă, De pământ vom fi cu toții. 9 martie 1988 Din volumul „Sunt un om liber - poezii”, Editura Cartea Românească, 1989. 271 Viorel V. Păun (n. 25 martie 1917 - d. 15 februarie 2009) „E un ins modest, dotat cu câtva talent poetic. E zâm bitor și înțelegător, ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tot veni vorba: era un om și iubit În lumea teatrului, dar și antipatizat. A avut o polemică notorie cu Paul Everac, a fost atacat urît, chiar În revista de specialitate, de către Artur Silvestri (organizatorii defăimării au ales special un ins cu nume asemănător!), iar după 1990 a avut o cherelă publică cu Marian Popescu și Ion Caramitru. Am citit lucruri nedrepte despre VS și-n cartea de memorii a lui Dumitru Furdui. Riscul intoleranței! Era o personalitate dominatoare, nu putea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
poloboc. Totuși, veșnica-ntrebare: Până când tot așa, oare? 19 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVI) Circulă un vis integru Între cei mai mari „sforari”, Că se va schimba la „negru” Leu pe-o mie de dolari. Nevăzute ziduri groase Se înalță între inși; Sufletele-s tot mai roase, Oameni ’n-egoism cuprinși. * Ieri, „pentru un blid de linte” Te-a vândut în ceas nocturn; Azi, cu miere în cuvinte Te cumpără-n timp diurn. Tot spunând ce vreau să public, Am primit promisiuni
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de trimitere în alb, în sensul că Bildungstein lăsase gol locul cu numele celui pe care românii l-ar fi trimis să stabilească legăturile de colaborare cu cei doi exportatori din Sudica. Îi sugerase, totuși, ca acesta să fie un ins cât mai șters, neimplicat politic în vreun fel, ba chiar puțin prigonit de autorități, dintr-un domeniu aparent fără nici o legătură cu comerțul exterior sau cu afacerile cu minereuri, pentru a nu trezi suspiciuni că ar face jocul comuniștilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noi! Cu idealismele astea a lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
partidul le vrea binele. Lucrez și pentru morți, ce necazurile mele să fac?! Parcă eu am chef de... La experiența mea să mă mai ocup și de săculeții ăștia cu oase?! Dar dacă e indicație de sus, sus de tot...“ Insul acela nu-l mai ascultă. Mai agită de câteva ori ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știut, s-a dat aprobare, nu gândi că s-a făcut o cununie ilegală. Mănânc și eu anaforă și beau aghiazmă, așa că cunosc sentimentele astea cu care vii acu’ să mă contrezi. Privea concentrat spre dulapul pe lângă care dispăruse adineauri insul acela roșcovan. Ridică de câteva ori din umeri, ca și cum s-ar fi certat cu cineva care îl tot dojenea. - Părinte, eu te-am chemat să fii de față la evenimentul cu oasele recepționate de la pușcărie, tocmai pentru că te știu creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luați morții și vă vedeți de treabă. Partidul v-a iertat. Tăie de câteva ori, repezit, aerul dintre el și cei doi, vrând parcă să le arate cum fac autoritățile ordine. Dădea agitat din mâini, când îl zări iar pe insul de mai înainte, cel cu crănicelul. Sta rezemat de fereastra dinspre bulevard, cu brațele încrucișate, și părea că ascultă plin de interes spusele lui Goncea. - Am lichidat cu trecutul, se-nflăcarase maiorul. Altele avem pă agendă. Destindere, deschidere, reconciliere. Luptăm pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Valerian binecuvântă cum... Adică tocmai matale, părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat, scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pe Republicii. Pe tot drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
afacerea cu cele șapte sute șaizeci de vagoane de sfeclă care niciodată nu ajunseseră la Chitila, la fabrica de zahăr. Dominic fusese magazioner șef, o biată rotiță într-un angrenaj mult mai mai complex, în care intrau fel de fel de inși, de la țăranii care semnau că au predat chintale și tone de sfeclă pe care niciodată nu le cultivaseră, cu achizitori care nu preluau nici măcar o căpățână din valoroasa materie primă și până la la șefii de gară care făceau acte pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]