7,575 matches
-
mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
acest mod: fier (III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
III). Oxidul de mangan, MnO, se numește "oxid de mangan (VII)" (numărul de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
de oxidare al manganului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesară indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ. În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula de iod
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH), nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion: De exemplu, în compusul Cr(OH), oxigenul are numărul de oxidare -2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH. Deci, în Cr
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
-2 iar hidrogenul +1. De aceea, gruparea hidroxil are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH. Deci, în Cr(OH) există trei hidroxizi, pentru că există trei sarcini negative care neutralizează ionul de crom, atât timp cât este vorba de un ion tripozitiv, Cr.
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
are o sarcină negativă (-2+1), fapt pentru care se scrie, dacă nu formează un compus, ca OH. Deci, în Cr(OH) există trei hidroxizi, pentru că există trei sarcini negative care neutralizează ionul de crom, atât timp cât este vorba de un ion tripozitiv, Cr.
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se realizează din aur sau argint aurit. Se mai întrebuințează si ca bani , în giuvaergerie, precum și în medicină. Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la confecționarea de instrumente medicale și proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare, ci numai
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
galben, conferă unei flăcări culoarea galben. Pentru industrie, compușii cei mai importanți sunt: clorura de sodiu (NaCl), carbonatul de sodiu (NaCO), bicarbonatul de sodiu (NaHCO), salpetrul de Chile (NaNO), soda caustică (NaOH), boraxul (NaBO·10HO), tiosulfatul de sodiu (NaSO·5HO). Ionii de sodiu au o mare importanță în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor, și în transmiterea stimulilor. Contrar tendinței de difuzie, pompa de sodiu-potasiu scoate ioni Na din celulă și introduce ioni K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
Chile (NaNO), soda caustică (NaOH), boraxul (NaBO·10HO), tiosulfatul de sodiu (NaSO·5HO). Ionii de sodiu au o mare importanță în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor, și în transmiterea stimulilor. Contrar tendinței de difuzie, pompa de sodiu-potasiu scoate ioni Na din celulă și introduce ioni K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație de Na si K față de fețele membranei), pozitiv la interior și negativ la exterior. În timpul depolarizării, sodiul pătrunde masiv în celula și potasiul iese, schimbând polarizarea membranei
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
NaBO·10HO), tiosulfatul de sodiu (NaSO·5HO). Ionii de sodiu au o mare importanță în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor, și în transmiterea stimulilor. Contrar tendinței de difuzie, pompa de sodiu-potasiu scoate ioni Na din celulă și introduce ioni K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație de Na si K față de fețele membranei), pozitiv la interior și negativ la exterior. În timpul depolarizării, sodiul pătrunde masiv în celula și potasiul iese, schimbând polarizarea membranei. De asemenea, ionii de Na și
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
celulă și introduce ioni K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație de Na si K față de fețele membranei), pozitiv la interior și negativ la exterior. În timpul depolarizării, sodiul pătrunde masiv în celula și potasiul iese, schimbând polarizarea membranei. De asemenea, ionii de Na și ionii de Ca sunt importanți în crearea lucrului mecanic în mușchi. Serul fiziologic perfuzabil este o soluție de 0,9% NaCl, izotonică. a fost descoperit in 1807 l are un singur izotop stabil. Ionul Na colorează flacăra
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
K, polarizând membranele (datorită diferențelor de concentrație de Na si K față de fețele membranei), pozitiv la interior și negativ la exterior. În timpul depolarizării, sodiul pătrunde masiv în celula și potasiul iese, schimbând polarizarea membranei. De asemenea, ionii de Na și ionii de Ca sunt importanți în crearea lucrului mecanic în mușchi. Serul fiziologic perfuzabil este o soluție de 0,9% NaCl, izotonică. a fost descoperit in 1807 l are un singur izotop stabil. Ionul Na colorează flacăra puternic în galben. Pirostibiatul
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
membranei. De asemenea, ionii de Na și ionii de Ca sunt importanți în crearea lucrului mecanic în mușchi. Serul fiziologic perfuzabil este o soluție de 0,9% NaCl, izotonică. a fost descoperit in 1807 l are un singur izotop stabil. Ionul Na colorează flacăra puternic în galben. Pirostibiatul acid de potasiu KHSbO, sau formulat complex hexahidroxostibiatul de potasiu K[Sb(OH)] precipită pirostibiatul acid de sodiu, alb cristalin (precipitarea se accelerează prin frecare cu bagheta): sau Pirostibiatul acid de sodiu în
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
NaCl), în mineralul halit, în combinație cu clorura de potasiu), în silvină, împreună cu aluminiul în criolit (NaAlF), sau sub formă de azotat în salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element indispensabil existenței celulelor din organismele animale. Concentrația sărurilor, deci și a ionului de sodiu, determină presiunea osmotică normală a lichidelor. Sodiul mărește îmbibația cu apă a coloizilor din celule. El se găsește în special în serul sanguin, sub formă de NaCl, dar și de bicarbonat și fosfat de sodiu. Dintre utilizările sodiului
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura absolută [K] Dacă se
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
59,6·10 S·m). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun sau foarte bun conductor electric --- în multe cazuri conductivitatea plasmei se poate considera infinită. Tot în clasa conductorilor intră și unele lichide care conțin mulți ioni, de exemplu apa sărată conduce curentul electric cu atît mai bine cu cît concentrația de sare este mai mare. Un corp sau material care nu permite în mod semnificativ trecerea sarcinilor electrice se numește izolator (de exemplu sticla, vidul, apa
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
deschis ( e eliberat din altă parte a hemoglobinei prin efectul Bohr). Alte animale folosesc hemocianină (moluștele și unele artropode) sau hemeritrină (păianjenii și homarii). Un litru de sânge poate dizolva 200 cm de . Tipuri de oxigen reactiv, cum ar fi ionul superoxid () și peroxidul de hidrogen (), sunt produse secundare nocive ale folosirii oxigenului în organism. Părți din sistemul imunitar din organisme superioare, totuși, creează peroxid, superoxid și singleturi de oxigen pentru a distruge microbii invadatori. Tipurile de oxigen reactiv joacă, de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
MeV a fost dat în folosință în 1950 la Universitatea Illinois. ul a fost înlocuit de sincrotron în aplicații de cercetare (betatronul este încă utilizat în unele aplicații comerciale). În contrast, ciclotroanele continuă să fie utilizate în cercetare pentru accelerarea ionilor grei pentru care, deoarece aceștia au o masă relativ ridicată, limita relativistică menționată mai sus este mai puțin relevantă. Betatronul este un accelerator de tip inductiv. Spre deosebire de un ciclotron sau un sinctrotron, betatronul este un dispozitiv asincronic (frecvența de oscilație
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
industriale fără legătură cu cercetările fundamentale. A fost estimat ca sunt aproximativ 26.000 de acceleratoare în întreaga lume. Dintre acestea, doar ~ 1% reprezinta mașinile de cercetare cu peste 1 GeV, ~44% sunt în domeniul radioterapiei, ~41% pentru implantarea de ioni, ~9% pentru procesarea și cercetarea industrială, ~4% pentru cercetări biomedicale și alte cercetări cu cantități mici de energie. Pentru anchetele de bază în dinamica și structura materiei, spațiului și timpului, fizicienii caută cele mai simple genuri de interacțiuni la cele
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
intensitate mare. Acceleratoare de energii mici folosesc o singură pereche de electrozi ce generează o tensiune de câteva mii de volți. Într-un generator de raze X, sarcina însăși este cea a electrozilor. Un accelerator de particule numit implementator de ioni este folosit în fabricarea circuitelor integrate. Acceleratorul DC este capabil de a accelera particule la viteze suficiente pentru a cauza reacții nucleare, cum ar fi generatorul Cockcroft-Walton sau multiplicatorul de voltaj, care transformă curentul alternativ în curent continuu, sau generatorul
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
principala sursă de energie a stelelor. Aceasta se produce în regiunea centrală a stelei unde temperatura atinge milioane de grade Celsius; la o astfel de temperatură, electronii sunt expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții și provocând reacții termonucleare. În Soare, hidrogenul intră în fuziune pentru a forma heliu în lanț proton-proton: rezultă mai departe: "Nașterea" unei stele are loc în decursul milioanelor de ani, pe parcursul mai multor etape: în interiorul
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]