9,120 matches
-
greutate prin cartierul Podu Roș. Întâmplarea face să cunosc câte ceva despre această anti-Arcadie pe care Mariana Codruț o descrie în paginile cărții, lucru care îmi permite să „verific“, într-o anumită măsură, sursele de inspirație ale autoarei. Autoarea recenzează cu ironie, sarcasm și (rareori) tandrețe umanitatea din blocul ieșean, scăpat din naufragiul ceaușist în haosul semiinterlop al tranziției. Probabil acum toți locuitorii cartierului vor da buzna să citească volumul, căutând să se recunoască unii pe alții în copiile executate după natură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
personală, încât își înstrăinează cu totul referentul. Faptul că „insul cu sabie ninja/ coboară direct din Murakami“ sau că un altul sforăie în cadențe eminesciene nu instituie vreo corespondență cu realitatea, decât cu scopul de a o amenda imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere de care prezumtivele sale ținte nici n-au habar. Ca atitudine existențială, grozavul sarcasm își ratează efectul prin simplul fapt că vizează niște victime mult prea lejere. Opunând „ghetoului galben“ biblioteca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
își înstrăinează cu totul referentul. Faptul că „insul cu sabie ninja/ coboară direct din Murakami“ sau că un altul sforăie în cadențe eminesciene nu instituie vreo corespondență cu realitatea, decât cu scopul de a o amenda imediat prin ironie. O ironie zdrobitoare, mai ales că recurge la repere de care prezumtivele sale ținte nici n-au habar. Ca atitudine existențială, grozavul sarcasm își ratează efectul prin simplul fapt că vizează niște victime mult prea lejere. Opunând „ghetoului galben“ biblioteca, poeta schițează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
se miră. „Păi, ce? Nu-i ziua ta? E ziua ta internațională, băi! Tocmai i-am văzut pe confrații tăi cu mustăcioară pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul brunet ar fi rom? Noroc că amicul are și simțul umorului. Seara, în fața televizorului. Reportaje de la sărbătoarea romilor. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dom’le, doar nu dau în cap la nimeni! Acolo l-am văzut pe SuperNotebook, săptămâna trecută, dându-i o „lecție“ de viață lui Andrei Pleșu. Din desktop-ul domniei sale au pornit, ca într-un atac informatic asupra serverelor Pentagonului, ironii kamikadze despre competențele lui Andrei Pleșu. Pe omul nostru îl enervase un excelent text din „Adevărul“ semnat de acesta, în care era parodiată adunarea iocănească televizată. Una dintre vorbele de duh pe care am să le țin minte toată viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de așa ceva, ci „doar“ ca să spunem niște adevăruri despre noi înșine care altfel niciodată nu ar fi rostite. Înțelegeți ce vreți din această poliloghie. Mut rămâne, până la urmă, pentru mine o carte ca o piatră de hotar sau de poticnire. Ironia face ca adresa mea de mail să înceapă tot cu mut. Mi-a făcut-o un coleg și bun prieten, căruia i-a plăcut enorm cartea și parcă de aici am luat împreună hotărârea ca în adresă să folosim acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
măsura). Aceștia merită să fie conștientizați pentru că pot schimba într-un anume context sau în funcție de context întreaga construcție de sensuri și semnificații transmise verbal. De exemplu, enunțul ,,Acest elev este supradotatul clasei" poate fi decodificat ca o apreciere, constatare, uimire, ironie la adresa elevului în funcție de elementele paraverbale care acompaniază limbajul verbal. Printre nemulțumirile studenților legate de parametrii paraverbali ai discursului didactic menționăm: • neutilizarea unui ton adecvat în prezentarea materialului: Tonul vocii mă determină să nu mai întreb nimic, de frică să nu
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de realizarea operei în cadrul recepției sale culturale. Într-o culegere de texte despre cultura vizuală, apărută anterior, Nicholas Mirzoeff susținea în introducere că acest domeniu de studiu fluid și supus intens dezbaterii este asimilat postmodernismului a cărui stil dominant este ironia și a cărui mijloace inovative sunt comentariul și critica 101. Plecând de la premisa că experiența umană e din ce în ce mai vizuală și mai vizualizată ca oricând, s-a pus atât problema apariției unor noi mijloace de interpretare, cât și a rescrierii explicațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în rezumat, cuvintele acestuia din urmă. Jay Chapman începe prin a anunța intenția sau planul discursului său, acela de a "comemora aniversarea uneia dintre cele mai oripilante crime ale istoriei"73; cuvântul folosit, "aniversare", cu conotațiile sale pozitive, care frizează ironia, în acest context, ne intrigă, deja, în suficientă măsură, încât să nu rămânem surprinși când, în continuare, Chapman descrie cu precizie și motivul pentru care a ales să comemoreze nefericitul eveniment alături de concetățenii săi care au ales să i se
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la Podul Leloaiei /Iloaiei/ și tocmai a doua zi, când obosiseră ca niște ogari, încât mergeați mai mult pe lângă căruță, în batjocura drumeților, așa, cam pe la asfințitul soarelui, iată și rohatca Păcurarilor. Aici, un flăcăoan glumeț v-a întâmpinat cu ironii usturătoare: „ Moșule, ié sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; că Iașul ista-i mare, și Doamne ferește să nu faci vreo primejdie!” Da’ bine nu v-o fost nici după ce ați intrat în Iași, după cum singur o
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
am despărțit prieteni, eu rămânând cu șocul unei formidabile experiențe umane: Moshe zâmbea mereu, se purta ca și cum ne-am fi știut dintotdeauna, era modest, inteligent, adesea profund; și avea un neașteptat simț al umorului negru și uneori tandru, deborda de ironie și autoironie. Inutil să spun, româna lui era formidabilă, amintirile românești pe care le depăna erau fascinante și mă făceau să retrăiesc episoade din propria-mi biografie, iar ușorul lui accent moldovenesc, identic cu al meu, nu putea decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în 1963, a păstrat în suflet amintirea baștinei. Pe plan literar, memoria lui a fost influențată, poate chiar structurată și în orice caz ajutată, de lirica lui Bacovia și în genere de marea literatură română; printr-un fel de tandră ironie a istoriei, Moshe i-a descoperit abia după aceea, așa cum povestește și în paginile care urmează, pe scriitorii evrei de limbă română care ne-au lăsat o mișcătoare imagine a târgurilor noastre comune de altădată. Așadar, putem învăța din toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mare dicționar ebraic-francez, dar eu n-aveam bani pentru asta. Am lucrat în vacanțe ca hamal ca să plătesc liceul în clasa a XII-a, apoi am continuat să învăț tot timpul și am trecut bacalaureatul. Dar ce s-a întâmplat? Ironia soartei! La liceul din Israel a trebuit să mă duc la „real”! Cum să mă duc la „uman”, dacă era mult mai greu? S.A.: Deci profesorul din Tg. Neamț știa el ce știa. M.I.: Știa, știa. M-am dus deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Iași, 1999). 159 cu puterea de a arde până la capăt pentru obiective de interes local sau național. Mărturii directe spun că Radu T. Constantinescu a fost un asemenea om. Paginile sale memorialistice respiră din plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu umor, cu ironie și auto-ironie. Faptele, datele și persoanele creionate cu remarcabil simț psihologic conferă cărții indiscutabilă valoare de document, de istorie trăită. De aceea am crezut că, după 12 ani de la publicare, se impune o nouă ediție. Dar nu este singurul motiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
oral conferă vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din plin cele câteva culegeri de versuri publicate între anii 1971-1984. După 1989, poetul ironic si sentimental se regăsește și în proză, scrisă ca un fel de exercițiu de 178 purificare. Cel care și-a cenzurat zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul rând, o lectură antrenantă, un text scris cu vervă satirică, ironia și calamburul colorând pagina prin care debutantului din 1971 i se îngăduie, în fine, să respire! ( Atunci i s-a cenzurat placheta de versuri începând chiar cu titlul: Îngăduiți mi să respir !) Ultimul titlu citat (Capăt de linie) trimite la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu uimire sau cu resemnare, comportamente de neacceptat pentru cineva purtând în minte ideile morale din satul natal. Atacurile „principiale” venind dinspre reprezentanții puterii, revolta față de mizeriile la care sunt supuși oamenii în „cea mai dreaptă orânduire socială”, în fine, ironiile colegilor, reproșurile primite de la cei mai 194 apropiați (familia) sunt „elemente constitutive”, ca să zic așa, ale atmosferei în care a respirat o întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Iași, 1999). 159 cu puterea de a arde până la capăt pentru obiective de interes local sau național. Mărturii directe spun că Radu T. Constantinescu a fost un asemenea om. Paginile sale memorialistice respiră din plin spiritul unei epoci în care ironia, epigrama, farsa apropiau în loc să învrăjbească, spiritul fiind considerat valoare absolută. Tensiunile dintre prieteni dispăreau în fața vorbei de duh, indispensabilă atmosferei din vestitele berării și locante ale Iașilor din prima jumătate a secolului XX. Romantismul și idealul de noblețe intelectuală conferă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de noblețe intelectuală conferă un farmec aparte societății ieșene din perioada interbelică. Dar evocarea lui R. Constantinescu nu este nici pe departe duios sentimentală. Tot ce a înregistrat memoria sau documentul scris este expus cu lucidă detașare, cu umor, cu ironie și auto-ironie. Faptele, datele și persoanele creionate cu remarcabil simț psihologic conferă cărții indiscutabilă valoare de document, de istorie trăită. De aceea am crezut că, după 12 ani de la publicare, se impune o nouă ediție. Dar nu este singurul motiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
oral conferă vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din plin cele câteva culegeri de versuri publicate între anii 1971-1984. După 1989, poetul ironic si sentimental se regăsește și în proză, scrisă ca un fel de exercițiu de 178 purificare. Cel care și-a cenzurat zburdălnicia fanteziei și galopul ironiei o ia acum de-a dreptul pe „câmpia libertății” din Islazul visului (nu-i așa? - național!), simțindu-se, în fine, liber să depună mărturie. Nu în fața istoriei (care poet realist-socialist o fi clamat această infatuată nerozie?), ci mai curând în fața
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a numelor. Importantă pare a fi eliberarea de un balast „social cultural” peste care imaginația poetului încerca odinioară să zboare. Cartea este un document istoric și... caracterologic, dar, în primul rând, o lectură antrenantă, un text scris cu vervă satirică, ironia și calamburul colorând pagina prin care debutantului din 1971 i se îngăduie, în fine, să respire! ( Atunci i s-a cenzurat placheta de versuri începând chiar cu titlul: Îngăduiți mi să respir !) Ultimul titlu citat (Capăt de linie) trimite la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu uimire sau cu resemnare, comportamente de neacceptat pentru cineva purtând în minte ideile morale din satul natal. Atacurile „principiale” venind dinspre reprezentanții puterii, revolta față de mizeriile la care sunt supuși oamenii în „cea mai dreaptă orânduire socială”, în fine, ironiile colegilor, reproșurile primite de la cei mai 194 apropiați (familia) sunt „elemente constitutive”, ca să zic așa, ale atmosferei în care a respirat o întreagă categorie de intelectuali, expuși „norocului” de a traversa „epoca de aur” a lui Ceaușescu. Spre deosebire de alții, scriitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]