8,326 matches
-
că însăși această casă ce-a fost zidită, în gândul tatei, pentru tine, aceste lucruri ce au fost alese și orânduite cu iubire pentru tine să nu le mai găsești, când te vei întoarce, dacă te vei mai putea întoarce... [...] Iubită mică, cred în tine, cred că ești copilul pe care îl visează toate mamele și nu îl am decât eu... Scrie-mi, te rog, des, cât poți mai des. Ești viaticul meu; ești imboldul meu la viață; îmi îngrijesc mâinile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
extrem de didactic - gen compoziție - asupra romanelor lui Radu Tudoran, și d-na Postelnicu un frag[ment] din romanul Constantin Ulieși, din viața ciobanilor români ardeleni în transhumanță. Extrem de bun și neașteptat - gen epopee. Și atât. Mai e ceva: prezența ta iubită și sufletul meu plin de tine, ca o amforă cu esențe de preț, și dorul meu cald de a te strânge în brațele ce se întind spre tine, ca aripe frânte de sforțări supraomenești. Peste ape și țări, aceeași mereu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o spun așa de-a dreptul, e fiindcă, cu orice chip, o să trebuiască să acceptăm ideea asta; în orice caz, nu prea curând. Atâta vreme cât o să ne putem scrie, atâta vreme cât o să avem vești una de la alta, o să mai meargă. Fetița mea iubită, o să trebuiască să avem curaj și mai ales, dulcea mea Mouette, să nu suferim din pricina asta. Te rog, împacă-te cu gândul; ia vitejește hotărârea de a renunța deocamdată la ideea asta, fiindcă e imposibil de realizat. N-ar exista
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
I 23 noembrie [1947], duminecă [...] Mamy dragă, te rog numerotează-ți scrisorile, pentru ca să-mi pot da seama dacă s’a pierdut vreuna. Câtă vreme putem să ne scriem, chiar cu întârzieri în primirea lor, e un noroc. Dacă vreodată, Monica iubită, s’ar întrerupe corespondența noastră, să știi că eu îți voi scrie în fiecare zi tot; vor fi scrisori netrimise care odată și odată tot vor fi citite. Tu să știi că îți voi scrie în fiecare zi ca și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o viață, o altă viață, pierdută, ca toate viețile bătrânești. Gândul meu se rupea din vraja camerei parcă uitată și zăvorâtă de un veac și venea viu și cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine și îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești, dacă ai avea cumva vreo neplăcere, că ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire și dorită mai presus de dor. [...] Ții tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte nefericită, trădată fără menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă. Are să fie la Paris în jumătatea a doua a lui ianuarie. Cred că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
moarte e oricum apăsător, dar să-mi bat chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de strămoșii mei, de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ști pe tine departe, atât de departe. [...] O, Mouetta mea, mult mă tem că anii se vor așterne între noi, că nu te voi mai vedea, mamă, mamă dragă, dulcea mea Monică, Mouettă, Moy, Moicuța, Mica mea... Draga mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut cu grâu verde, des ca peria, înalt de vreo zece centimetri, și între fire două crengi de primavere, iar printre firele de grâu, fire de beteală. De ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înalt de vreo zece centimetri, și între fire două crengi de primavere, iar printre firele de grâu, fire de beteală. De ar da Dumnezeu să-ți împodobească anul acesta frumosul tău păr cu reflexe arămii; să știi, Mou etta mea iubită, că dacă va fi scris ca noi două să fim despăr țite, tu să-ți faci viața ta cinstit și frumos. Ce liniștită aș fi să nu te mai știu singură, prin camere străine, cu singurătatea neagră a nopților, fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi ar fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
seară de seară, rugăciunea mea e mai fierbinte și semnul crucii care-mi încheie ziua de muncă și chin ne unește sub același semn de credință, de speranță și de iubire. Dar uneori am îndoieli și atunci tu, copilița mea iubită, ești cea care pecetluiește asupra mea încrederea în justiția divină finală. Vai, mă strâng lângă tine duios, cu sfială și strig, speriată: scapă-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am primit frumoasa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la școală, am vorbit de Mangalia și de tine. Apoi, la 4 și jumătate, și-a luat zborul. [...] Seara de primăvară a venit să-mi bată la fereastra dinspre balcon, albăstrie și întunecată. Mama îi scrie la birou fiicei ei iubite, în această casă mobilată cu atâta dragoste pentru ea. Unde ești tu, sufletul sufletului meu, dulceața mea, temeiul vieții mele, speranța mea, dulcea și inefabila mea tandrețe? Mama 52/1948 I Miercuri, 12 mai [1948] [...] Bucureștiul se schimbă dintr-un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și tu replicai: „Nu, colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit adâncul ființei, de mi-a venit amețeală, de mi s-a făcut rău. A fost ca o dureroasă beție, ca un pumn direct în piept; până acum, nici o voce nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfârșit, fără a-i putea convinge în privința serviciului tău, am reușit să-i conving, fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fără să plâng. Ah! dacă aș putea plânge pe săturate, fără să mă rușinez, pe umărul tău. [...] Ermetică și fără zâmbet, răspund absentă la tot ce nu te privește pe tine. Ai să știi că te-am adorat, fata mea iubită, că ai fost frumusețea și visul împlinit al vieții mele. Nu, nu mai cred că o să ne revedem, fiindcă asta nu depinde de noi. Iar cât despre ceilalți... O, în curând au să-și dea seama că lașitatea lor are să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
târziu, asta-i altă poveste; dar forța s-a dezlănțuit și, ca o erupție de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ și are să pârjolească tot ce întâlnește în cale. M. c. p. 6 februarie [1950], luni Scumpa mea, copilul meu iubit, O mare bucurie. Astăzi, coborând la ora 1 ca să mă duc la școală, am găsit în cutia de scrisori un aviz care mă anunță că a sosit pachetul, pachetul cu pantofii trimiși de Christy. Am căzut oare în mintea copiilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
spus: „Trebuie să plecăm imediat, trebuie să plec“. Ei bine, din clipa aceea am simțit că ai luat destinul nostru în mâini și că, de atunci încolo, chiar împotriva propriei mele voințe, o să închin steagul în fața hotărârilor tale. Copilul meu iubit, mă cuprinde un val neobișnuit de cuvinte de dragoste! Într-o bună zi am să-ți scriu o carte poștală cu toate vorbele de dragoste înăbușite de la plecarea ta; pe stradă, mai bine zis în tramvai, nu văd pe nimeni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de lecția de gramatică pe care am studiat-o împreună sub umbrar? Și iată o altă față a lunii septembrie, cea de azi, draga mea dragă: la lumina lămpii micuțe, Doamna Cenușie își salută cu strigăte de durere fata prea iubită, aflată departe, atât de departe de ea. Te strâng în brațe, aproape în vis, într-atât mi se pare că eu însămi nu mai sunt aici. Cu tandrețe, cu toată dragostea, bătrâna ta, M. c. p. 20 septembrie [1950], miercuri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
regăsesc chipul preaiubit. Duminică am să umplu casa cu flori în cinstea ta. Nu vreau să mă mai gândesc la ceea ce doresc cu patimă: întoarcerea ta. Te iubesc infinit. M. 53/1950 I Duminică, 26 noiembrie [1950] Dulcea mea copilă iubită, încep astăzi, în camera asta plină de flori ca a unei cântărețe celebre - aș putea spune, precum Voltaire, „Chiar vreți să mă îngropați sub trandafiri?“ -, această misivă. O încep cu un strigăt de dezolare și disperare: ce s-a întâmplat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stresat - iar eu îi răspund cu un mic surâs jenat. Sinceră să fiu, n-am să mai pot niciodată să mă uit la el de acum încolo fără să-mi amintesc ce a spus Caroline. Vicarul își începe discursul cu „iubiți enoriași“, și eu simt că încep să mă relaxez de plăcere. O să savurez fiecare cuvințel, pe care-l știu deja pe dinafară. E ca atunci când te uiți la începutul unui film preferat, numai că de data asta cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ion Popa, Ghenea (Golda) - cpt. Bădescu din Rusoaica (1933) de Gib Mihăescu etc. <endnote id="(647)"/>. Este o prejudecată care a supraviețuit până În zilele noastre, În unele medii conservatoare din centrul și estul continentului : „Un băiat polonez poate avea o iubită evreică, atâta timp cât nu se căsătorește cu ea”, spune În 1984 un informator din sud-estul Poloniei, rezumând o credință populară generală <endnote id="(70, p. 71)"/> ; sau : „Dacă un băiat evreu ar vrea să se căsătorească cu prietena sa neevreică, el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
septembrie 1980) a unui editorial plin de insulte la adresa evreilor, Corneliu Vadim Tudor a Încercat să-l convingă pe rabinul șef Moses Rosen că nu este antisemit : „Am mulți prieteni evrei - i-a spus C.V. Tudor - și am avut o iubită evreică”. Replica rabinului a fost adecvată : „Toți antisemiții afirmă că cei mai buni prieteni ai lor sunt evrei” <endnote id="(849, pp. 273-275)"/>. În 1887, pentru a contracara acest tip de clișeu antisemit, Friedrich Nietzsche declara ironic : „Printre prietenii mei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai lungă în memorie. Efectul vine de la meșteșugul scriitorului - calitate incontestabilă - care nu se dezminte nici aci, unde trebuie să prevaleze firescul comunicării, nu intențiile artistice, „retorice”. (1) (2) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”7. IV. [1]961”>, Iubite Constantine Călin, Am primit plicul d-tale. încă n-am avut vreme să-l citesc, dar îi va veni rîndul, cît mai repede și sunt sigur că voi afla și în el lucruri de preț, în primul rînd sensibilitatea d-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mă cauți, în jurul orei 18,30, la numita Casă. Vreau să-mi spui cum a fost Anul Nou, la Udești. Salutări lui Dan. Eusebiu Camilar </citation> (6) (7) (8) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”13. IX. [1]962”> Iubite domnule Călin, M-a bucurat foarte mult conținutul plicului d tale! Schița a ajuns, în această formă, la evidente semne de maturitate. Se vede o grijă și mai mare față de cuvînt, și o frumoasă muzicalitate. Accentele umane sînt și ele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]