7,857 matches
-
avea niciun lider, dar deși George Brown nu deținea o poziție oficială în partid, el a fost considerat în general pe parcursul alegerilor a fi liderul partidului, și ar fi fost probabil ales prim-ministru în cazul puțin probabil în care liberalii ar fi învins în alegeri. Așa cum era, Brown a candidat concomitent pentru locuri în Adunarea Legislativă din Ontario și în Camera Comunelor din Canada și a sperat să devină premier al statului Ontario. Totuși, el nu a reușit să câștige
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
candidat concomitent pentru locuri în Adunarea Legislativă din Ontario și în Camera Comunelor din Canada și a sperat să devină premier al statului Ontario. Totuși, el nu a reușit să câștige un loc în vreunul dintre cele 2 organisme, și liberalii au rămas oficial fără lider până în 1873. Înainte de Confederație, Nova Scotia și New Brunswick nu au format partide liberale și conservatoare. Grupurile politice din cele 2 provincii s-au alăturat unuia din cele 2 partide din Provincia Canada. Ambele provincii
Alegeri legislative în Canada, 1867 () [Corola-website/Science/319708_a_321037]
-
1800, membrii noului Parlament au fost chemați să se întâlnească pe 22 ianuarie 1801. Marea Britanie se afla în război cu Franța din 1792. Primul ministru din 1783, William Pitt cel tânăr, a condus o largă coaliție de război formată din liberali și conservatori. Principala opoziție a lui Pitt era o facțiune de liberali relativ slabă, condusă de Charles James Fox. Timp de patru ani după ce participarea la opoziția din 1797 a fost sporadică, Fox a urmărit o strategie de secesiune din
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
ianuarie 1801. Marea Britanie se afla în război cu Franța din 1792. Primul ministru din 1783, William Pitt cel tânăr, a condus o largă coaliție de război formată din liberali și conservatori. Principala opoziție a lui Pitt era o facțiune de liberali relativ slabă, condusă de Charles James Fox. Timp de patru ani după ce participarea la opoziția din 1797 a fost sporadică, Fox a urmărit o strategie de secesiune din Parlament. Doar un grup mic, condus de George Tierney, a s-a
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
catolică cu Uniunea. Regele George al III-lea s-a opus acelei politici, așadar Pitt a fost nevoit să demisioneze în martie 1801. Noul Prim-Ministru conservator a fost Henry Addington. El a condus încă o administrație de război între liberali și conservatori. Aceasta a fost oarecum mai slabă decât cea a lui Pitt, deoarece Pitt și facțiunea sa nu s-au alăturat noii guvernări. Mai noua opoziție liberală a devenit deasemeni mai implicată în opoziție din Parlament. Pe 25 martie
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1801 () [Corola-website/Science/319729_a_321058]
-
deținut poziția de manager al campaniilor electorale și de imagine pentru doi dintre premierii României: Adrian Nastase (în 2004, alături de PSD) și Călin Popescu Tăriceanu(în 2007, alături de PNL). Cu câteva ore înainte de începerea votării din noiembrie 2008, din curtea liberalilor a transpirat o înregistrare în care Bogdan Olteanu și Dan Andronic, în rolurile lui Theodor Stolojan și Mircea Geoana, îl încadrează pe Călin Popescu Tăriceanu într-o repetiție pentru o dezbatere televizată. În film, Olteanu-Stolojan laudă realizările pedeliștilor și înfierează
Dan Andronic () [Corola-website/Science/319042_a_320371]
-
atât pentru succesul lumesc cât și pentru dezvoltarea religioasă. El a scris lucrări despre istoria științei și creștinătății, în efortul de a dezvălui progresul omenirii și, în mod paradoxal, pierderea creștinătății pure și „primitive”. În "Essay on a Course of Liberal Education for Civil and Active Life" (1765), "Lectures on History and General Policy" (1788) și în alte lucrări, Priestley argumentează că educația tinerilor trebuie să anticipeze viitoarele nevoi practice ale acestora. "„Acest principiu al utilității a ghidat alegerile sale pedagogice
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
voturi, dar nu a avut majoritatea pentru a forma singur guvernul. După demisia lui Gordon Brown, Cameron a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a. Pentru alcătuirea unui guvern, Partidul Conservator a format o coaliție cu cel Liberal Democrat. Fiul brokerului de acțiuni Ian Donald Cameron și al soției sale Mary Fleur Mount (fiica lui Sir William Mount), s-a născut la Londra, și a crescut la Peasemore în Berkshire. El are un frate, Alec (avocat pledant) și
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
mai capabili” studenți pe care i-a avut, cu convingeri politice „conservatoare moderate și sensibile”. În 2006, însă, când a comentat ideile fostului său elev despre un „bill of rights” care să înlocuiască Legea Drepturilor Omului, profesorul Bogdanor, el însuși Liberal Democrat, a spus: „Cred că este foarte confuz. I-am citit discursul și este plin de incoerențe. Sunt câteva lucruri bune în el, dar ele doar se întrevăd printr-o pâclă de contradicții”. La Oxford, Cameron a fost căpitanul echipei
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
un nou guvern. La 43 de ani, Cameron a devenit cel mai tânăr Premier britanic de la Lord Liverpool, care fusese numit în 1812. În primul său discurs ținut în 10 Downing Street, el a anunțat intenția de a forma împreună cu Liberalii Democrați un guvern de coaliție, primul de la Al Doilea Război Mondial. Cameron a subliniat felul în care intenționa să lase deoparte „diferențele de partid și să muncim împreună pentru binele comun și pentru interesul național”. Ca una dintre primele sale
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
Război Mondial. Cameron a subliniat felul în care intenționa să lase deoparte „diferențele de partid și să muncim împreună pentru binele comun și pentru interesul național”. Ca una dintre primele sale mișcări, Cameron l-a numit pe Nick Clegg, liderul Liberalilor Democrați, ca vice-prim-ministru. Împreună, Conservatorii și Liberalii Democrați controlează 363 de locuri în Camera Comunelor, cu o majoritate de 76 de locuri.
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
care intenționa să lase deoparte „diferențele de partid și să muncim împreună pentru binele comun și pentru interesul național”. Ca una dintre primele sale mișcări, Cameron l-a numit pe Nick Clegg, liderul Liberalilor Democrați, ca vice-prim-ministru. Împreună, Conservatorii și Liberalii Democrați controlează 363 de locuri în Camera Comunelor, cu o majoritate de 76 de locuri.
David Cameron () [Corola-website/Science/319354_a_320683]
-
1867, au avut loc în între 20 iulie și 12 octombrie 1872 în scopul de a se alege deputații de la cea de-a doua legistratură, din Camera Comunelor din Canada. Conservatorii lui Sir John A. Macdonald au câștigat victoria în fața liberalilor, rămânând astfel la putere. Edward Blake, care s-a proclamat simultan în Camera Comunelor și Adunarea legislativă din Ontario, a demisionat din postul de premier al provinciei Ontario pentru a candida în 1872, mandatele duble nefiind permise. În cazul unei
Alegeri legislative în Canada, 1872 () [Corola-website/Science/319389_a_320718]
-
1873, când Alexander Mackenzie a primit acest titlu, după ce Blake l-a refuzat, invocând sănătatea precară. Mare parte din perioada campaniei din 1872, Blake a suferit de probleme de sănătate, Mackenzie fiind cel cel care dirija în mod esențial campania liberalilor în Ontario, dar nu și în afara acestei provincii. Alegerile din 1872 a fost prima oară când cele două noi provincii Columbia Britanică și Manitoba au participat la un scrutin general. În cazul Columbiei Britanice, alegerile parțiale avuseseră loc în 1871
Alegeri legislative în Canada, 1872 () [Corola-website/Science/319389_a_320718]
-
în 1872, două au fost câștigate prin aclamare, în timp ce la alegerile parțiale, cinci din șapte membri câștigaseră prin aclamare. Al doilea prim-ministru al Columbiei Britanice, Amor De Cosmos, a fost ales împreună cu omul de afaceri Henry Nathan Jr. (amândoi liberali), în două colegii electorale din Victoria. Ambii au fost demisionat după ce fuseseră aleși prin aclamare la alegerile parțiale din anul precedent. La următoarele alegeri, Cosmos a câștigat două mandate înainte de a fi învins în 1882. Următorii membri au fost aleși
Alegeri legislative în Canada, 1872 () [Corola-website/Science/319389_a_320718]
-
opt ani mai mică decât el și cu care a rămas în relații foarte apropiate. Frederic crescuse într-o perioadă politică tumultuoasă, ca urmare a liberalismului, care a căpătat popularitate și sprijin entuziast de-a lungul anilor 1840 în Germania. Liberalii căutau o Germanie unificată și erau monarhiști constituționali, dorind o constituție care să asigure egalitatea cetățenilor în fața legii, protecția proprietății și a drepturilor civile de bază ; doreau un guvern condus pe baza reprezentare populară. Când Frederic avea 17 ani, aceste
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
Prinț moștenitor. Avea 29 de ani și va fi Prinț moștenitor pentru următorii 27 de ani. Inițial, noul rege a fost considerat neutru din punct de vedere politic; Frederic și elementele liberale au anunțat începerea unei noi ere liberale. Numărul liberalilor în Dieta prusacă a crescut foarte mult însă curând Wilhelm a arătat că preferă calea conservatoare. Pentru că Wilhelm a fost un soldat dogmatic, puțin probabil să-și schimbe ideile la vârsta de șaizeci și patru de ani , se certa necontenit
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
lase deoparte pretenția de a fi "creștine", atunci numele lui Isus ajunge sub semnul blasfemiei și al batjocurei. Adesea Schweitzer a fost acuzat de a fi paternalist sau chiar colonialist în raport cu populația africană. Vederile sale politice difereau de cele ale liberalilor anilor 60'. Astfel el considera că independența Gabonului ar fi venit prea devreme, fără o educație corespunzătoare a populației și o acomodare cu noua situație politică. Jurnalistul american John Gunther, care a vizitat Lambaréné în anii 50', susține că Schweitzer
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
Dr. Dre și DJ Yella și în mare parte scris de Ice Cube cu contribuții din partea lui MC Ren și The D.O.C.. În albumul final al formației N.W.A, Niggaz4Life (1991), unele versuri au provocat dispute între liberali și conservatori. Eazy-E a folosit pistoale și puști în amândouă videoclipurile pieselor „Alwayz into Something” și „Appetite for Destruction.
Eazy-E () [Corola-website/Science/316749_a_318078]
-
de Politici Publice de la Chișinău a făcut public un sondaj la ieșirea de la urne, potrivit căruia trecuseră pragul electoral doar patru partide politice: Partidul Comuniștilor a obținut 44,7% din opțiunile respodenților (corespunzând unui număr de 55 de mandate), Partidul Liberal 14,5% (adică 17 mandate), Partidul Liberal Democrat din Moldova 14,0% (adică 17 mandate), iar Alianța “Moldova Noastră” 9,9% (12 mandate). Sondajul a fost efectuat de către 800 de operatori, prezenți de la 7 dimineața la 200 de secții de
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
Democrat s-a înființat la 21 noiembrie 1908, prin desprinderea unei aripi din Partidul Conservator, condusă de Take Ionescu, având ca scop declarat crearea celui de-al treilea partid de guvernământ, menit să întrerupă ciclul „rotativei guvernamentale” dintre conservatori și liberali. Baza electorală a partidului era constituită, în special din reprezentanți ai micii burghezii (comercianți, proprietari mici și mijlocii de averi imobiliare și mobiliare, industriași, țărănime înstărită, etc.), și ai profesiunilor liberale (avocați, profesori, medici, etc.). Un alt segment important de
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
de conjunctură, oscilând între ideile conservatoare și cele între cele liberale. Programul politic al partidului, adoptat la congresul de înființare din 1908, a fost revizuit de mai multe ori: la congresul din 1910, apoi în 1913 când a acceptat propunerea liberalilor de revizuire a Constituției, cuprinzând exproprierea și extinderea dreptului de vot, sau în 1919 când a fost adaptat noilor realități politice postbelice. Partidul a fost legat indisolubil de liderul său, Take Ionescu, care l-a condus pe toată durata existenței
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
nouă realitate politică și să renunțe astfel la sistemul alternativei liberali-conservatori la guvernare, și nu îi va încredința niciodată Partidului Conservator-Democrat sarcina de a face guvernul. Partidul va participa la guvernare, în guverne de coaliție, cu conservatorii, între 1912-1914, cu liberalii între 1916-1918, sau cu Liga Poporului, între 1919-1920. Singura dată când a dat singur guvernul a fost în perioada 17 decembrie 1921 - 19 ianuarie 1922, când președinția Consiliului de Miniștri a fost asigurată de Take Ionescu. Moartea lui Take Ionescu
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
de membri, cu comitete ale căror sedii se aflau în orașele reședință de județ, și un club central la București. Conducerea partidului era asigurată de un Comitet Executiv. Disciplina era mai puțin fermă decât aceea din Partidul Conservator sau cel Liberal, organizațiile locale având o mare autonomie. În istoria politică și social economică a țării se poate spune pe bună dreptate că marea răscoală a țăranilor din 1907 a jucat un rol de importanță deosebită, care o situează alături de momentele cruciale
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
spectaculoase, câștigând între 1908 și 1910 aproape toate alegerile parlamentare parțiale. Regele Carol I a adus însă la putere Partidul Conservator, nevrând să schimbe sistemul bipartit de până atunci. În alegerile din februarie 1911, cu toate că a fost în cartel eu liberalii, P.C.D. nu a reușit decât obținerea a 20 de mandate. Mereu în alianță cu liberalii, a făcut mari greutăți Partidului Conservator, silindu-l ca, la 14 octombrie 1912, să împartă puterea cu P.C.D. Cu această ocazie, Take Ionescu, C. Dissescu
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]