7,749 matches
-
Spovedania sau pocăința este o taină (sacrament) și un ritual religios în creștinism, într-o mare parte a Bisericilor tradiționale. Constă în mărturisirea păcatelor de către penitent în fața unui preot, primind dezlegare de la acesta din urmă, precum și confirmarea de reintegrare în "trupul Bisericii" de care omul se desparte prin păcat în viziunea creștină. „Pocăința” („Penitența”) a fost introdusa de Catolici, având la bază cele
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
își spuneau păcatele cu voce tare în fața obștii creștine, apoi urmau o perioadă de post și încercare, iar la sfârșitul perioadei, episcopul le dădea dezlegarea, reintegrându-i în Biserică. Monahii irlandezi au început în secolul al VI-lea a practica "mărturisirea auriculară", adică nepublică, pentru ca penitenților să nu le fie rușine să se pocăiascä. Au început să se scrie îndreptare de spovedanie, dintre care cele mai multe erau pseudoepigrafe, reclamându-se de la marii dascăli imediat următori perioadei de persecuție. Astfel creștinii au început
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
primire a penitentului. Conciliul Tridentin (în Biserica Catolică) a declarat că spovada e validă, chiar dacă molitva se omite. În practică, molitva se omite în toate riturile, destul de des, îndeosebi când nu sunt mulți credincioși de spovedit, mai ales în afara mănăstirilor. Mărturisirea se desfășoară în mod interactiv. În teorie, la slavi și armeni, preotul pune întrebarea penitentului, enumerând liste de păcate. "Pentru detalii, vezi articolul Canon de spovedanie." Canonul e un remediu pentru penitent, care să-l ajute atât să se îndrepte
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
a căzut grav bolnav la Metz. Decesul părea iminent și s-au organizat rugăciuni publice în întreaga Franță pentru salvarea regelui. Sub presiunea facțiunii "dévot", Fitz-James, primul capelan al regelui a refuzat să-i acorde lui Ludovic iertarea fără o mărturisire publică a păcatelor lui în care regele a fost văzut ca o persoană imorală, nevrednic de a purta titlul de rege creștin. Trâmbițată în întreaga țară de către cler, mărturisirea regală a pătat prestigiul monarhiei. Regele a scăpat de la moarte și
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
regelui a refuzat să-i acorde lui Ludovic iertarea fără o mărturisire publică a păcatelor lui în care regele a fost văzut ca o persoană imorală, nevrednic de a purta titlul de rege creștin. Trâmbițată în întreaga țară de către cler, mărturisirea regală a pătat prestigiul monarhiei. Regele a scăpat de la moarte și după liturghia de mulțumire celebrată la Notre-Dame de Metz, în prezența familiei regale, întreaga țară și-a numit regele cu calificativul "Louis le Bien-Aimé". Cu toate acestea, Ludovic al
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
de a tortura nu este o scuză pentru asta. Atât persoana care dă ordinul cât și cea care îl execută vor fi considerați «torționari». d) "scopul': ar trebui să existe un scop al torturii. Ar putea fi obținerea de informații, mărturisirea forțată a confesiunii unei crime, semnarea unei declarații scrise sau oricare alt motiv. De exemplu, ar putea fi pentru a răspândi teroare în comunitate într-un regim dictatorial. Ar putea fi încercarea de a distruge personalitatea cuiva care ar putea
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
Leonte Tismăneanu a plecat în Spania, urmând-o pe Hermina Marcusohn, pentru a se înrola în Brigăzile Internaționale de voluntari care luptau în Războiul Civil Spaniol alături de trupele regimului republican de la Madrid. Evocând acea epocă, Vladimir Tismăneanu a făcut următoarea mărturisire: „Tatăl meu, care atunci se numea Leonid Tisminețki, și-a pierdut brațul drept la vârsta de 24 de ani, în 1937, în timpul uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din Războiul Civil (și-a schimbat numele în Leonte Tismăneanu în 1948
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
căreia actul în speță ar fi fost realizat abia în 1701 când Atanasie Anghel, chemat la Viena (după nenumărate persecuții suferite în Transilvania), a fost pus să aleagă între închisoarea pe viață pentru 22 de acuzații (exact numărul articolelor din mărturisirea de credință semnată de acesta la hirotonire) și respectiv unirea cu Roma. Atanasie Anghel, care făcuse la hirotonia sa, ca mitropolit ortodox, legământ să apere Biserica românească față de tentativele de catolicizare, alege să își schimbe religia. El se leapădă oficial
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
la 28 februarie 1950, imediat după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. Proclamarea sa solemnă ca sfânt mărturisitor a avut loc la 21 octombrie 1955 în Catedrala ortodoxă din Alba Iulia. S-a născut în anul 1714 (după propria sa mărturisire, avea 30 de ani în 1744) în satul Majdan (Mrkonjić Grad) din Bosnia, fiind botezat cu numele de Nicolae. Părinții săi se numeau Maxim și Maria și s-au mutat după nașterea lui Nicolae la Kostajnica, localitate situată astăzi pe
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
a construit un repertoriu remarcabil prin bogăție și diversitate. s-a născut la 2 aprilie 1915, în București. Tatăl lui, de meserie funcționar poștal, urmase studii superioare la Geneva (Elveția); mama își petrecuse tinerețea la Paris (Franța) și era, după mărturisirea de mai târziu a cântărețului, o bună cunoscătoare a pianului. Locuința familiei Petrescu se afla pe Calea Victoriei, la numărul 190, într-o clădire cu trei etaje. Mama l-a învățat de mic limba franceză și l-a inițiat în lumea
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
romano-catolicești și iarăși să ne unim cu ea, toate acele primindu-le și crezându-le, care ea le primește, le mărturisește și le crede. Și mai întâi mărturisim acele patru puncte în care până acum ne-am împerecheat"”. După această mărturisire, se cer de la împăratul de la Viena, “"privilejuri și scutințe, care le au nu numai preoții romano-catolici, ci și arianii, luteranii și calvinii"”. După încheiere, declarația a fost semnată de mitropolitul Teofil și 12 protopopi. Cu toate că declarația de Unire a devenit
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
hotărârilor ce trebuiau luate, Sinodul a fost întregit cu preoții și cu câte 2 sau 3 fruntași din fiecare parohie. O însemnare păstrată la cronicarul Nilles arată că 2270 de preoți au semnat hotărârile sinodului, preoții parohi făcând pe rând, mărturisirea credinței. Întregirea sinodului a fost făcută pentru a nu putea fi acuzați episcopul și protopopii că au făcut unirea singuri... Aceasta a fost o consultare a poporului, fără precedent până atunci în Unirile religioase. În urma acestei adeziuni s-a redactat
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
cu Roma. La stăruințele teologului iezuit Gabriel Hevenessi, după câteva luni, acesta izbutește să obțină, în acest sens, sprijin imperial. Abia atunci, într-un nou sinod, la care au fost de față și iezuiți, mitropolitul Atanasie Anghel face o nouă mărturisire, o întărire în favoarea unirii cu Roma a românilor transilvăneni, împreună cu protopopii. Singurul avantaj imediat al unirii cu biserica catolică a fost ameliorarea situației economice a clerului greco-catolic, ceea ce era foarte puțin față de speranțele românilor din Transilvania Organizarea oficială a Bisericii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Institutului Francez cărți de autori LGBT din toate timpurile și au fost recitate versuri despre iubirea homosexuala scrise acum două mii de ani. Acest demers a fost completat de lansarea cărții lui Florin Buhuceanu, Homoistorii, carte care aduce la lumină rampei mărturisiri, fotografii de arhivă și aerul unui timp apăsător din istoria României. Expoziția lui Sorin Oncu și experiența photovoice au trasat câteva linii în conturul identității contemporane a comunității LGBT românești. Și cum socializarea și comunicarea sunt liantul cel mai important
Bucharest Pride () [Corola-website/Science/302845_a_304174]
-
cu uniunile sindicale pentru o perioadă de timp. În 1933 este judecat și apoi închis. În închisoare îl cunoaște pe Mátyás Rákosi, fost comisar al Republicii Sovietice Ungare, prizonier politic, ce îl va interoga și va ajunge la concluzia că mărturisirile sale de la poliție sunt cauza "deficiențelor" lui. După ce este eliberat din închisoare pentru bună purtare, este activ în organizarea secției SDP din Budapesta. Astfel, câțiva dintre foștii activiști ai Partidului Comunist din Ungaria îl contactează și îl roagă să îi
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Sinodul interortodox de la Iași din 1642 (ale cărui lucrări s-au desfășurat în fosta trapeză a Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi“, cunoscută astăzi ca Sala Gotică), care a adoptat celebra Mărturisire de credință ortodoxă și anul 1645 când a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului fost stareț la Mănăstirea Galata. În ianuarie 1993, lucrările simpozionului desfășurat la Iași sub egida Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, primăria orașului Iași, consiliul local
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
filologie, religie (în special catolicismul roman), basme, mitologia Scandinavă, dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial. Tolkien a creat o lume fictivă extrem de complexă (Eä), în care "Stăpânul inelelor" este plasat, multe dintre componentele acestei lumi, conform propriilor mărturisiri fiind inspirate de către alte surse. Tolkien a descris romanul "Stăpânul inelelor", prietenului său, membru al Ordinului iezuit Robert Murray ca o „lucrare fundamental religioasă și Catolică, de care nu a fost conștient la început, lucru observat după revizuire“. În cadrul romanului
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
zi de februarie. O răsturnare de situație se produce în momentul în care Midori îi spune lui Saiko că știa încă de la început de relația lor: „Acesta-i un chimono cu amintiri, nu?”. „Scrisoarea lui Saiko” se deschide cu o mărturisire cutremurătoare: Saiko povestește despre fostul ei soț Reiichiro Katoda, a cărui amintire a păstrat-o mereu, formându-se astfel, în adâncul conștiinței sale un al doilea eu, destăinuit în această scrisoare pentru prima dată. Simțindu-se vinovată de relația ei
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
voie să ia cu sine doi preoți și trei diaconi, situație în care numărul total al participanților a fost semnificativ mai important. Tot cu acest prilej s-au adoptat și 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane): Mărturisirea de credință a celor 318 Părinți prezenți în Conciliu. Se pare că episcopii participanți ar fi elaborat și o scrisoare către egipteni. Sinodul I ecumenic prezintă o deosebită importanță prin aceea că a fost prima adunare a episcopilor din întreaga
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
războaie culturale” din România și din lumea de astăzi. În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298979_a_300308]
-
a apărut în Anuarul denominațiunii din anul 1889 și în cel din anul 1905, după care a continuat să fie tipărit an de an, până în 1914. În urma cererilor insistente din partea conducătorilor bisericii adventiste din Africa, pentru prezentarea unei declarații sau mărturisiri de credință, care să ajute oficialitățile guvernamentale și pe alții la o mai clara înțelegere a bisericii noastre, un comitet de patru persoane, incluzând și pe președintele Conferinței Generale, a pregătit o declarație cuprinzând „principalele elemente” ale credinței, așa cum „pot
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
și care avea să devină președintele Federației Aeronautice Internaționale. De asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX. Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și mai
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945 Martha Bibescu pleacă în Anglia. Aici se intalneste cu mostenitorul ei, Printul John Nicolas Ghika - Comanesti pe care l-a ajutat
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
Heinlein, Emil Petaja, Fredric Brown, Henry Kuttner, Leigh Brackett și Jack Williamson. Tot în 1939, Bradbury s-a alăturat organizației Laraine Day's Wilshire Players Guild, unde a scris și jucat în câteva piese timp de doi ani. Erau, după mărturisirea lui Bradbury, "atât de slabi" încât nu a mai scris piese dramatice timp de două decenii. Primul text remunerat al lui Bradbury, "Pendulum", a fost scrisă în colaborare cu Henry Hasse și a apărut în numărul din noiembrie 1941 al
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
(însemnând literal "ieșire afară" în limba engleză) se referă la procesul de a afirma public și voluntar orientarea sexuală sau identitatea de gen și reprezintă un proces de recunoaștere, acceptare și mărturisire a orientării sexuale sau identității de gen atât față de propria persoană, cât și față de ceilalți. Denumirea de "coming ouț" face aluzie la sintagma "coming ouț of the closet" ("ieșire din dulap"), utilizată în țările anglofone, pe baza unei analogii între
Coming out () [Corola-website/Science/304558_a_305887]