8,023 matches
-
acolo unde niște muntence bătrâne vindeau piersici amărui cu perișorul cenușiu, cât nuca de mici. Fructele semănau cu pielea de pe obrajii lor - niște babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul, îmi venea să zic: zahăr de hoit. Moartea mă căuta și în grădinile din străzi lăturalnice, în daliile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în cuvinte la ce te-ai gândit. Te-ai gândit la ceva ce nu necesită conturul unui cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate pe dulap, în bucătărie a carne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cuvânt. și care ți s-a încuibat în cap. Vorba pleacă în zbor, dar tăcerea zace și zace în tine și are miros. Mirosea a locul din casă unde tocmai mă găseam alături de mine și pe lângă ceilalți. În curte tăcerea mirosea a flori de salcâm sau a trifoi proaspăt cosit, în odaie a naftalină sau a gutuile aliniate pe dulap, în bucătărie a carne sau a aluat. Fiecare purta cu sine în cap treptele pe care tăcerea se plimba în sus
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și asta era bine. Dar, pe de altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între picioare, am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru buntc " Când e ceva în aer, de regulă nu‑i lucru bun" Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru bun. Expresia ascunde într-însa o anume frică, miroase a primejdie. Când spui că e ceva în aer, de fapt vorbești despre ceea ce simți tu însuți. Iată că, dintr-o dată, ce-ți umblă prin creier se află pe-afară, în mărime supranaturală, așa încât nu poți ajunge nicăieri unde să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am dus la oraș să urmez gimnaziul, iar camera de trecere nu-mi mai stătea în ceafă, când ajunsesem să-mi vizitez părinții ca cineva sosit din străini, de departe, și ei mă măsurau circumspecți din cap până-n picioare, fiindcă miroseam a alt aer și nu le mai aparțineam necondiționat, Cheia a început să mi se pară un bibelou fără de însemnătate, artizanat din cel mai ieftin. M-am întrebat, firește, de unde provenea Cheia cerului. Era și timpul s-o fac: a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau diferite spectacole. Într-o vreme, prin anii 1950, împreună cu Sirețchi (Șir), m-am apucat de hipnotism, pana ne-au mirosit niște tovarăși. Era s-o pățim rău pentru aceste experiențe, neconforme cu ideologia vremii, dar am scăpat numai cu o muștruluiala. Am petrecut împreună cu Șir, cateva vacante de iarnă în internat, în camere înghețate și cu mâncare pe apucate. El
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
română în franceză era ca vai de lume, genul de lucrare pe care o livrează în România birourile de la colț de stradă, care lucrează cu "traducători autorizați". Iar acum începe povestea. Luni mă prezint la bancă, traducerea mă aștepta cuminte, mirosind a cerneală în servietă. Spun suma cuvenită, cam 1200 de franci elvețieni, o sumă enormă, dacă o raportez la câștigurile mele lunare. Când este vorba de traduceri, biroul de plasare al universității clasifică româna în categoria limbi rare. Bancherul care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
carton dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase nerăbdătoare, prelung, parfumul artificial păstrat în memoria de carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nouă. Sunt singur, deocamdată, într-un apartament imens, alb, mobilat luxos, dar minimal, un "experiment" locativ al Universității din Geneva, pentru modica sumă de 420 franci pe lună, o bagatelă în raport cu prețurile de pe piața imobiliară din Geneva. Totul este nou, "miroase a nou", acel miros atât de greu de descris în cuvinte, de vopsea proaspătă, parchet dat cu ceară și produs chimic de curățat sala de baie. Nu îmi vine să cred că pot numi așa ceva "locuințe pentru studenți", o formulă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moment mă simt minunat. Dar, ca toate lucrurile bune, simt că nu va dura foarte mult. Într-adevăr, nu a durat prea mult. Două săptămâni mai târziu, soțul lui Madame Shishiné, un iranian mândru, cu mustața pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A doua zi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stâlpii din vecinătatea Universității din Geneva. Luni, 10 ianuarie, Love Zoo. Dance Hall, Ragga, Decale Coupe, Messenjah Sound System, Nello B, Ras Mali. Începând cu ora 23 până la 04 dimineață. Afișul este tipărit în culorile Jamaica (roșu, verde, galben) și miroase deja a marijuana. Al doilea afiș: Manif contre la Fourrure. Samedi, de 15 heures à 17.15. Devant la boutique Escada, Rue du Rhone 112. "O manifestație va avea loc la Geneva, în cadrul campaniei internaționale împotriva blănurilor, în fața grupului de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul interpelat a dat din umeri pricepând șmecheria. Probabil că mai fusese în România. S-a îndepărtat, iar eu am rămas uimit: capacele erau înlocuite cu trei cutii de tablă așezate pe un preș infect. Băiatul avea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Poncet, renumit avocat de afaceri, prezent în fiecare joi la ora prânzului în librărie. Cumpără de fiecare dată 10-15 volume, tot ce apare nou în drept, religie, filozofie, artă, istorie. Payot îi livrează gratuit cărțile la birou. Sau doamna burgheză (mirosind discret a Chanel 5, vine mereu la cumpărături în jur de ora 11 dimineață) care îmi cere cărți de "dezvoltare spirituală". I-am recomandat... Biblia. S-a uitat uimită la mine. Niciodată nu am mai văzut o privire atât de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru acel necunoscut în lungii ani de exil. Cele trei lăzi semănau cu trei morminte, în care curioșii scurmau nepăsători și avizi, în același timp, fără să înțeleagă nimic din trista soartă a limbii române închise acolo. Lăzile și cărțile miroseau puternic a fum de țigară și a bătrânețe închisă în rafturi. Nu vreau să mor aici, iar oamenii necunoscuți să răsfoiască blazați în memoria, dorul, neputința mea... 11 decembrie 2002 Știre difuzată astăzi la Radio France Info. Francezii au găsit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care am trăit, unde ți se spunea ce este bine și ce este rău încă de la naștere. Nu este însă suficient. Îmi aduc aminte perfect că pe la zece ani am primit cadou de "Moș Gerilă" un AK-47 fabricat în China. Mirosea frumos, a tablă și a vopsea proaspătă de jucărie chinezească, un miros dispărut odată cu calitatea produselor provenind din această țară. Cu toate acestea, nu pot spune că am devenit mai violent sau că îmi plac armele, deși era vorba de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acestei microfaune de bogați. Sunt bogați-bogați, de generații, cu multe zeci de milioane în bănci, și nu miliardari de carton ca în sărmana mea țară de origine. Rafinați, discreți, eficienți chiar și în zâmbetele la comandă pe care le practică. Miroase frumos, amestecat, ca și cum s-ar fuma într-o parfumerie de lux din Paris. Nu este prima mea experiență de acest gen pe care o am, dar în seara aceasta am sentimentul reconfortant (oare de ce scriu "reconfortant"?) că în mod evident
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
semăn cu ei la bătrânețe, nu mă imaginez pensionar la Geneva, în jurul unei mese lungi, a câtorva sticle de Cotnari cu gust dulceag și miros de dop și a unor mici chinuiți, fără usturoi prea mult în compoziție, "să nu mirosim în autobuz..." Remarcă referitoare la poporul helvet, de data aceasta adevărată și nerăutăcioasă, făcută de Yannis, specialist grec în mititei și souvlaki, patron al tavernei Le Star din cartierul rău famat Paquis. Este ora 23.30, ultimii tăciuni ai focului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atmosferă de infern și de sfârșit de lume: țipete, căldură, aglomerație produsă de mișcarea browniană a mașinilor și a pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma cazanelor lui Scaraoțchi. Singurul moment in care orașul calvinist nu mai respectă regulile de circulație: se parchează peste tot, inclusiv pe trotuare, se trece pe roșu. Libertate de moment, cu miros de pucioasă. Mă întorc acasă pe bicicletă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
avea dreptate? Iau bicicleta și plec, cu promisiunea de a lua și eu ziarele, într-o bună zi. 7 septembrie 2003 Ora 3,06 dimineața. Nu pot dormi cu nici un chip. Nici chiar ceaiul marca Noapte Bună adus din România, mirosind îngrozitor a valeriană, mac și alte ierburi vrăjitorești nu-mi este de folos. Pe cutia de ceai, reproducerea unei celebre ilustrate comuniste reprezentând un apus de soare pe lacul Tăbăcărie din Mamaia. Aș dori să scriu mai multe despre această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
san" pe finalul frazelor și numele echipei "Steaua Bucharest". Am uitat să scriu că în Liverpool fotbalul este religie, mai practicată decât religia anglicană. De altfel, imensa catedrală din oraș, neagră ca o erupție vulcanică, era goală și rece, dar mirosea puternic a esențe de curry și a carne de miel prăjită. Într-una din capelele sale funcționa un restaurant pentru săraci. Astăzi, 18 septembrie 2003, o zi ca oricare alta, Președintele Bursei Americane a demisionat. Mobilul gestului său a fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am lucrat cinci ore fără întrerupere și fără apă, pentru că femeia care m-a angajat nu s-a gândit că mi-ar putea fi sete și s-a baricadat în casă. Elle avait peur de l'étranger que je suis. Mirosea în jur a friptură de duminică, bărbații își lustruiau Jeep-urile strălucitoare sau tundeau gazonul. Fericire mic-burgheză, fără îndoială, dar fericire adevărată. Iar eu, cățărat pe scara mea de trei metri înălțime contemplam tot acest microcosmos de cartier elvețian bogat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]