8,110 matches
-
non-romane). Confuzia vorbește Îndelung despre convingerile lui Ruffel Însuși: el este un francez pentru care deznodămîntul, ca dez-nodare, ca o continuare-după a ceea-ce-a-fost, nu poate arbitra Între postura unui postlimpede văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct. Deznodămîntul nu Începe Însă atunci după 1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar o vede, atunci cînd scrie: „Astfel, abordarea istoriei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
refacă el Însuși drumul pînă la ele. În sfîrșit, poate cea mai original franceză cale de a Înțelege postmodernitatea Îi aparține lui Antoine Compagnon, În Les Antimodernes (2005). Nu hiper-, nu supra-, ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stau pe loc. Punerea În chestiunea a democrației constituționale și a capitalismului, mai ales după 11 septembrie 2001, duce, cum e și firesc, la apariția unor studii de istoriografie și istoria ideilor care aruncă o lumină nouă asupra conceptului de modernitate. Este vorba despre Les Anti-Lumières. Du XVIIIe siècle à la guerre froide, de Seev Sternhell (Fayardm 2006) și La Crise de l’origine. La Science catholique des Evangiles et l’histoire du XXe siècle, de Francois Laplanche (Albin Michelm 2006
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de l’origine. La Science catholique des Evangiles et l’histoire du XXe siècle, de Francois Laplanche (Albin Michelm 2006), dar mai ales despre impresionantul tom Les Antimodernes a lui Antoine Compagnon (Gallimard, 2005), cărți care demontează prejudecata echivalenței dintre modernitate și progresism. Pasionat de Montaigne și de Proust, cărora le-a dedicat mare parte din activitatea de cercetare În domeniul istoriei și teoriei literare (La Seconde main ou le travail de la citation, 1979 și Nous, Michel de Montaigne, 1980, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sa critică, cel mai cunoscut teoretician literar francez. În 2005, la editura Gallimard i-a apărut un nou volum, intitulat Les Antimodernes. De Joseph de Maistre à Roland Barthes. Este vorba despre punctul terminus al unei lungi anchete asupra genezei modernității - nu numai literare, dar și, implicit sau nu, al revizitării presupozițiilor și concluziilor formulate, În anii ‘60-‘70, În aceeași chestiune. Antoine Compagnon, ultimul mare discipol și prieten intim al lui Barthes, opune ideii de modernitate vehiculată În anii 1960
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lungi anchete asupra genezei modernității - nu numai literare, dar și, implicit sau nu, al revizitării presupozițiilor și concluziilor formulate, În anii ‘60-‘70, În aceeași chestiune. Antoine Compagnon, ultimul mare discipol și prieten intim al lui Barthes, opune ideii de modernitate vehiculată În anii 1960 cea a unei modernități „antimoderne” ilustrată În special de reacționarii secolului al XIX-lea (de la De Masitre la Baudelaire) dar și de unele voci mai mult sau mai puțin surprinzătoare ale secolului trecut, ultima fiind cea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar și, implicit sau nu, al revizitării presupozițiilor și concluziilor formulate, În anii ‘60-‘70, În aceeași chestiune. Antoine Compagnon, ultimul mare discipol și prieten intim al lui Barthes, opune ideii de modernitate vehiculată În anii 1960 cea a unei modernități „antimoderne” ilustrată În special de reacționarii secolului al XIX-lea (de la De Masitre la Baudelaire) dar și de unele voci mai mult sau mai puțin surprinzătoare ale secolului trecut, ultima fiind cea a lui Barthes Însuși, din ultimele sale cursuri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trecut, ultima fiind cea a lui Barthes Însuși, din ultimele sale cursuri publicate recent. Intenția lucrării este, conform mărturiilor autorului din numărul din martie 2006 al Magazine-ului littéraire, de „a reflecta la reprezentările pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recent. Intenția lucrării este, conform mărturiilor autorului din numărul din martie 2006 al Magazine-ului littéraire, de „a reflecta la reprezentările pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a reflecta la reprezentările pe care le permite literatura” În modernitate. Les Antimodernes apare astfel ca o continuare a Celor cinci paradoxuri ale modernității (1992) prin ipoteza unui ultim paradox, formulat astfel de autor: „Adevărații moderni sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sînt cei care rezistă modernității.” Există aici sugestia „inactualului” ca principală categorie a discursului modern, dar și a noțiunii de „dedoxifiere”, trăsătură care caracterizează, conform Lindei Hutcheon, postmodernismul. Nu e greu de explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care moda cere să demistifici, cel care i se va Împotrivi, refugiindu-se tocmai În locul pe cale de a-și pierde „geniul”, Îsi va demonstra prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
explicat de ce modernul este numai acela care rezistă modernității: În momentul În care moda cere să demistifici, cel care i se va Împotrivi, refugiindu-se tocmai În locul pe cale de a-și pierde „geniul”, Îsi va demonstra prin aceasta adeziunea la modernitate. Îi vom găsi astfel printre antimodernii lui Compagnon alături de Joseph de Maistre și de Rland Barthes, pe Chateaubriand, pe Renan, pe Bloy, pe Paulhan și pe Gracq. Un singur lucru ascunde - pe jumătate doar - autorul Demonului teoriei: inspirația barthesiană a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri... Atunci cînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se Întîmplase deja. Literatura contemporană, abia ea, s-a eliberat de traumele, fie și prin ricoșeu, declanșate de tragediile secolului. Cu toate acestea, e greu, În cazul literaturii franceze, să vorbești despre postmodernism. Poate datorită “tensiunii dintre ‘spirit francez’ și ‘modernitate romanescă’ ”. Spațiul cultural francez refuză În general termenul. Jean Echenoz, unul dintre cei ratașabili postmodernismului, respinge eticheta. În lipsa altui nume care s-o Înlocuiască (deși există scriitori-trash, minimaliști, dar acestea nu sînt concepte franceze), literatura franeză nouă are și mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citită, dar mai puțin apreciată de specialiști, tocmai pentru că cedează foarte ușor tentațiilor mondene. Diferența dintre ceea ce se citește și ceea ce se studiază este, desigur, subiectul unei alte discuții. Universitatea franceză, conservatoare ca Întotdeauna, promovează curentele literaturii contemporane fidele tradiției modernității, mai ales minimalismul, care continuă Noul Roman, pe de o parte, dar și stilul clasic, pur, pudibond, elegant, care a făcut gloria culturii franceze În urmă cu 350 de ani. Dar literatura franceză de succes nu este aceasta, ci una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din rescrierea ei. Criteriul estetic ca unic instrument al valorizării literare nu mai funcționează decît cu prețul resorbției vizibilității literaturii pînă la dispariție. Literatura se află În fața unei alternative vitale - pierde publicul pentru a-și menține ștacheta estetică impusă de modernitate sau Îl recucerește oferindu-i ceea ce Îi este rușine să accepte că vrea. O alternativă care exclude “geniile”, Într-un moment În care conceptul romantic de geniu va fi căzut În desuetudine. O alternativă, pe de altă parte, care nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pentru a supraviețui În societate, literatura trebuie să-și privească vîrsta modernă din afară: nu, nu cum s-ar grăbi cineva să completeze imediat, din postmodernitate, pentru că "postmodernitatea" literară s-a dovedit adesea o capcană, o coadă de cometă a modernității. VÎrsta modernă a literaturii se termină atunci cînd scriitorul ajunge la concluzia că predicatul ontic nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii se termină atunci cînd scriitorul ajunge la concluzia că predicatul ontic nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o denunțe, pentru că era vorba despre o metanarațiune franceză. Pentru a ieși din modernitate, trebuie să terminăm cu Literatura. Inutil Încercam, noi, comentatorii de literatură, să păstrăm, Într-un domeniu care aparține tot mai puțin cunoașterii orice s-ar spune o ierarhie axiologică. În cel mai bun caz, noi, comentatorii de literatură, vom ajunge
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un eseu intitulat Barbaria interioară. Eseu despre imundul postmodern unde chestiunea modernității ca autodevorare este pusă din perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care prezidează producția artistică a ultimei sute
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jauffret. Cu perversitate, despre perversiune Trebuie remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă și bogată, a adoptat estetica lui Kant și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă. În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu figuri dar nu pregetă să recunoască statutul de figură a poveștilor pe care le inventează. Dacă arta modernă efectuează, În spirit kantian, sublimul, prin orice mijloace atîta vreme cît nu-i Încalcă limitele (Înspre politică, de pildă), la sfârșitul modernității artistul se denunță el Însuși ca mic zeu al propriei creații. La drept vorbind, spune scriitorul cititorului, eu nu creez, ci semnific, după care semnez. Povestea de iubire a lui Jauffret e Înainte de toate o poveste inventată, fictivă tocmai În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astăzi. Dacă astăzi există o modă a autoficțiunii, mi se pare că trebuie, pentru a Înțelege ce Înseamnă autoficțiunea, să ne Întrebăm asupra factorilor care au determinat aparița unei mode a ei. Este desigur corect să plasăm autoficțiune În contextul modernității, al morții lui Dumnezeu corelativă resurgenței și insurgenței subiectului uman În discursul unei ontologii a finitudinii. Este Însă și mai corect să vedem În autoficțiune o practică literară care-și revendică identitatea tocmai din momentul În care literatura a renunțat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Evoluția este simptomatică. Pornesc, așadar, de după devastatorul Război mondial secund, momentul ales de un grup de scriitori și critici pentru uciderea unei literaturi care nu putuse Împiedica dezastrul istoric - pentru că literaturii i s-au cerut foarte multe de-a lungul modernității, iar ea și-a revendicat responsabilități cu totul inimaginabile odinioară. Perioada Înghețului literaturii vechi corespunde producției unei literaturi revoluționare care adoptă față de om o atitudine de o extremă circumspecție. Este o literatură În discuția căreia nu explicația intelectuală mă interesează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]