7,995 matches
-
în care se zbate și se întoarce în delir spre amintiri, cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
capabil să suscite trăiri, emoții intense, valorizat ca resort dramatic, apare folosit cu o știință desăvârșită a efectelor și în plan retoric. Cea de-a doua dramă a trilogiei, Viforul, îl prezintă pe Ștefăniță, domnitor despotic, torturat de orgoliu și neputință, om bicisnic, scelerat, caracter aflat la antipodul lui Ștefan. Pentru a-și impune puterea, el are de luptat cu amintirea sfântă a bunicului său, cu boierii din grupul lui Luca Arbore, bătrânul hatman care îl slujise cu credință pe Ștefan
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Phil Griffiths, Risk-Based Auditing, Gower Publishing Limited, Aldershot, England, 2005, pp. 22 23, prelucrare și adaptare. Capitolul 3. Managementul riscului 247 politice: eșecul îndeplinirii politicii guvernamentale; economice: implicații ale schimbărilor apărute în economie (spre exemplu inflația, ratele dobânzii ș.a.); sociale: neputința răspunderii la efectele schimbărilor apărute în tendințele demografice și socioeconomice, neputința reflectării acestora în obiectivele companiei; privind clienții: eșecul identificării nevoilor curente și în schimbare ale clienților; riscuri operaționale; sunt riscurile pe care managerii și conducerea le vor întâlni în
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
22 23, prelucrare și adaptare. Capitolul 3. Managementul riscului 247 politice: eșecul îndeplinirii politicii guvernamentale; economice: implicații ale schimbărilor apărute în economie (spre exemplu inflația, ratele dobânzii ș.a.); sociale: neputința răspunderii la efectele schimbărilor apărute în tendințele demografice și socioeconomice, neputința reflectării acestora în obiectivele companiei; privind clienții: eșecul identificării nevoilor curente și în schimbare ale clienților; riscuri operaționale; sunt riscurile pe care managerii și conducerea le vor întâlni în activitatea zilnică și anume: competiționale: eșecul de a conferi valoare banilor
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Aureliu Răuță, trei noi volume de versuri în limba română: Pete de lumină (1980), Coasta soarelui (1982), În creștetul luminii (1984), și o carte de poeme în limba spaniolă, El Encanto Andaluz (1985). Poetul cultivă în Pete de lumină revolta neputinței în fața ravagiilor istoriei, complinită de tema reconstituirii nostalgice a universului românesc tradițional. „Un pumn de bărăgan din țară” îl determină să exclame: „Ne regăsim - la câtă depărtare - / De rădăcina sfântă, de izvoare!”, căci invocând „Pământul străbun din țarine umile” el
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura este incapabilă să-și iasă din sine pentru a asuma o funcție socială, discursul despre literatură se Înnora, iar scriitorul era recunoscut pentru denunțarea nu atît a negativității realității, cît a neputinței politice a literaturii. Forța literaturii franceze de avangadă stă În capacitatea de a-și pune În scenă agonia și de a-și anunța moartea. Ajungem din nou la problema de care se lovise Todorov ajuns În Franța: vorbim iar despre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorba despre morală metafizică, demult dezactivată, ci despre ceea ce odinioară era interzis spațiului public: sexualitatea. Dacă insuficiența a Înlocuit conflictul, nu punerea În scenă a unei situații conflictuale este sarcina literaturii, ci a unei psyche virtual nelimitate care-și strigă neputința de a se actualiza nelimitat. Pagina albă devine astfel o metaforă a spațiului indefinit, iar scriitura, o "extenie a sinelui" (Jean-Claude Kaufmann) indefinită. Voi Încerca să propun două ordine de criterii prin care autoficțiunea să poată fi izolată și recunoscută
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
singur În fața provocărilor propriilor pulsiuni. Ca și pentru fenomenologii existențialiști post-hegelieni, fundamentul alterității este conștiința ei. Vrînd să-l elibereze din chingile dialecticii spiritului, Gilles Deleuze a numit omul „mașină dezirantă”, dar pentru naratoare a atare regresie e acum cu neputință. După moartea lui A***, mai mult sau mai puțin credibilă, „mașina dezirantă” e pe cale să sucombe. Apocalipsa unui astfel de aparat este conștientizarea consecinței sociale a dorinței: excomunicarea. Nesemnat, acest act purtat mereu În buzunar și supus oricînd controlului produce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
judecată estetică” spontană și aconceptuală. Mobilul evoluției narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu este În același timp evanescent, implacabil. Discursul indirect liber este singurul acces al personajului În afara vocii auctoriale omnisciente, dar el apare structurat la fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și încerce din nou norocul de cuceritor, rol ale cărui subtilități recunoaște că nu le deține decât teoretic; relația cu Ioana - cea dintre doi oameni care „nu pot trăi împreună, dar nici separați” - readuce în prezent, simultan, dragostea și ura, neputința înțelegerii cauzei ce a determinat trădarea, gelozia, pasiunea obsesivă; pentru Dania, afectele lui Sandu variază de la adulație la încercarea de a se desprinde, prin obiectivare iluzorie, de simțita superioritate a protagonistei: „Eram rușinat de ce neînsemnat îi apărusem.” Obișnuit să asimileze
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
vieții de zi cu zi, în diverse situații și circumstanțe. Din perspectivă morală contează mai ales situațiile în care „celălalt” e în dificultate și suferință. E vorba și de compasiune, rezonanță afectivă, chiar milă. O atitudine de detașare schizoidă, de neputință dependentă, de continuă retragere și crispare suspicioasă, face ca subiectul să nu se implice în susținerea și sprijinirea, în grija pentru celălalt aflat în nevoie, manifestându-se astfel un defect etic prin omisiune. În cazul manipulării și torturii, celălalt e
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mai des, o raportare la sine egocentrică. El este egofil, uneori cu o bună părere - de factură narcisică - despre sine, grandios și megaloman, considerând că totul i se cuvine. El poate fi și neîncrezător în sine, cu un sentiment al neputinței sau indiferent față de sine. În toate cazurile subiectul se interesează doar de sine, nefiind capabil să se descentreze, să se transpună în situația altora și să se relaționeze astfel firesc cu ei. El nu rezonează afectiv împreună cu alții, nu e
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stai la picioarele mele/ că sexul meu despre care atâția ani/ și erau ani de luptă ai vorbit/ ca despre o pierdere definitivă/ că rana aceea a creierului/ ce din când în când sângerează/ se deschidea și la apriga ta/ neputință în ale vieții/ că poezia pe care o trăim / amândoi este pentru mine/ mântuirea și bucuria pe care/ Zguduitorul le-a uitat în/ pădurile copilăriei mele/ că sunt încă tânăr și am în sânge / atâta timp cât infirmitatea mea/ nu mă va
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
ci dificultăți. Soluțiile se traduc În reacție și nu În acțiune. Managementul strategic tinde să fie copleșit de „rațiuni tehnice”. Seducția lui mecanicistă acaparează capacitatea managerilor fie În direcția perfecționării lucrurilor, fie prin căderea În disperare, În conștiința paralizantă a neputinței lor de a urni din loc stările de fapt, constatând cu stupefacție că tendințele inerțiale nu pot fi schimbate. Funcționarea eficientă a aparatului tehnic, substitutiv de efort uman, și funcționarea normală ce reglementează comportamentul moral sunt lucruri diferite, dar complementare
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
însă în prezentarea acestei lumi un plus de meditație, de sensibilitate și de subliniată reflecție existențială. Se conturează astfel o geografie de suflet inconfundabilă, o imagine complexă, de mare profunzime, a unui univers ce se estompează lent, în timp, cu neputință a fi recompus de cei ce nu l-au cunoscut aievea. O lume-stampă, pe care poeta o așază sub un moto desprins din reflecțiile lui Pasteur: „Je ne demande pas quelle est ta race, ta nationalité ou ta religion, mais
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
ale monologului interior, cultivat până la „delir” - cum însuși autorul spune -, se construiește de fapt în jurul ideii de înstrăinare și dezrădăcinare. În esență, este o scriere ieșită din experiența exilului, din nesiguranța unei existențe puse veșnic sub semnul provizoratului și al neputinței dobândirii unei speranțe. C. atinge în unele paragrafe ale relatării sale epice dramatismul metafizic al disperării cioraniene. În raport cu acestea, descărcările erotice reprezintă o formă primară de redobândire a valențelor vieții, de confirmare a unei potențe, ea însăși sortită consumării în
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
imaginația bărbatului, care dă contururi mitologice femeii, neparticiparea ei, zeiască, la viață concretizându-se în viziunea fascinantă a identificării sale cu un orbitor diamant verde. Și dacă, pentru Peleș, frigiditatea reală dezleagă enigma și pune capăt iubirii, Viorica Stanian, înțelegând neputința de a accede la esența feminității ca pe o înfrângere insuportabilă, se sinucide. Insuficient motivat, întrucât analiza psihologică nu susține îndeajuns motivul central, al magiei sexuale, Diamant verde a fost o încercare demnă de remarcat. La fel, paginile de umor
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de a realiza, cel puțin prin rostire poetică, o întoarcere la taina primordială. Poetul nutrește speranța că i se va dezvălui măcar un semn al divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită - învederează înclinația naratorului de a recurge la ipoteze, supoziții, variante de „adevăr”, într-o „anchetă” care nu e „polițistă”, ci gnoseologică. În Erou fără voie (1994; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), un scriitor îi cere unui
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
în stare de ruină, drumuri impracticabile, suprafețe uriașe de păduri defrișate, întinse câmpuri arabile necultivate. Cu această priveliște sumbră ei se îndreaptă spre Europa ca spre un Eldorado. Avem aici imaginea unui anumit dezinteres pentru spațiul național asociată cu o neputință în a da soluții la problemele apărute după revoluția din decembrie 1989 și după intrarea României în Uniunea Europeană. Ambele evenimente - revoluția din 1989 și aderarea la Uniunea Europeană, cruciale în evoluția societății românești, s-au produs nu atât în temeiul unui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ruta deja parcursă și ceea ce mai rămâne de făcut. Reflectare a stării sale de moment dar și a poziției în procesul general al Mântuirii, animalul îl ajută pe om să-și aprecieze justa valoare. El este deci oglinda fidelă a neputinței și slăbiciunii virtuților sale"72. Cu alte cuvinte, el îndeplinește rolul absolut necesar de reper în funcție de care omul își poate fixa azimutul etic. Cum se explică această nevoie de a se raporta permanent la un indiciu, fie el și inferior
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de casă, ogari și cotei, slugile cele mai umile ale Corbului, cărora li se impune misiunea de a-l vâna, de a-l hăitui pe Inorog. De altfel, și aici, aproape de jumătatea alegoriei, atitudinea narativă față de personaj este una ironică; neputința vânătorilor de a-l captura pe Inorog, de nedepășit, în pofida insistenței și tenacității lor, îi face caraghioși: "Șoimul, câteodată peste munți înălțindu-să, locul, potica și închisoarea ei cum și în ce chip ieste videa, însă pre Inorog undeva macara nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
participarea a peste 35.000 de mineri, și Brașov, în anii 1980, au avut loc pe acest fundal. Ceaușescu a știut să le înăbușe, manipulând și mințind greviștii prin promisiuni onorate doar parțial și generând un sentiment de rușine și neputință în rândul oamenilor participanți și a simpatizanților (Friedman, 2007). Viața populației era controlată cotidian nu doar la locul de muncă, unde funcționau informatorii și securiștii, adesea identificați de colegi, dar și acasă, în familie, unde în mod frecvent, telefoanele cetățenilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
curente din acel timp, acționând simultan, de durată, pot fi calificate ca traumatice (Nutt, Davidson, Zohar, 2000), căci ele amenințau viața, integritatea fizică a individului, precum și a persoanelor semnificative cum ar fi părinții, copiii, și puteau declanșa răspunsuri de frică, neputință sau chiar oroare. Putem spune că societatea românească în perioada comunismului, în marea ei majoritate, era expusă unor condiții declanșatoare de manifestări de sindrom de stres acut, dar și posttraumatic sau altor forme de psihopatologie de tipul depresiilor, alcoolismului, comportamentelor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]