9,277 matches
-
colegii de școală ca tocilari sau ciudați ori excentrici datorită felului de a vorbi care poate fi foarte formal în mod inutil sau „ca de roboțel” ori pițigăiat, ca și obsesiei pentru anumite subiecte despre care pot să vorbească la nesfârșit, transformând conversația, fără să conștientizeze acest lucru (pentru că nu știu să citească indicii nonverbali), în monolog. De asemenea, ei nu înțeleg emoțiile, nu manifestă empatie față de ceilalți și nu pricep glumele și subtilitățile limbajului (figurile de stil, ironiile, unele expresii
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
doare atunci când se lovește; nu arată locul lovit. 3. Se sperie de anumite sunete, zgomote: aspirator, mixer. 4. Se autostimulează: se leagănă, flutură mâinile, bate din palme. 5. Se joacă în același fel: învârte o rotita, deplasează o mașinuță la nesfârșit. 6. Insistă să meargă pe același drum. 7. Vrea ca lucrurile din încăpere să rămână în aceeași ordine. Deficitul în interacțiunilor sociale Copii cu autism învață mai lent cum să interpreteze ceea ce celelalte persoane gândesc sau simt. Indicii sociale subtile
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
un buget limitat și determinat (alocarea financiară din DMI), din datele publice existente se poate observa că pe parcursul implementării a fost posibilă și chiar s-a realizat suplimentarea alocării financiare față de cea inițială. Această suplimentare nu este posibilă însă la nesfârșit, existând anumite restricții care reglementează granițele ei. Având în vedere limitările menționate, chiar și asumând aceste suplimentări, bunul în discuție păstrează atributul rivalității, prin urmare, consider că se încadrează în tipologia bunurilor comune. Când se discută despre bunurile comune (common
Împărţirea resurselor comune: cooperare, parteneriate, competiţie şi comportament oportunist în accesarea fondurilor disponibile în cadrul POSDRU pentru finanţarea şcolilor doctorale. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mihaela Coşescu () [Corola-publishinghouse/Science/793_a_1824]
-
să-ți permită să faci o permutare de la gândurile negative, de la rumegarea trecutului sau de la visarea viitorului la trairea clipei prezente. E doar alegerea ta. Tu ești cel care lași mintea să decidă pentru tine, o lași să analizeze la nesfârșit situațiile prin care treci, să -ți complice Într un cuvânt existența. Doar tu ești cel care poți opri șirul gândurilor și poți face asta la simpla voință. Implicându-te cu toată ființa ta În fiecare acțiune pe care o faci
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
Dar peste 10.000, sau poate 12.000 de ani, când, eventual o nouă civilizație ar putea înflori din nou ? Sateliții noștri ar fi demult făcuți fărâme de micrometeoriții care i-ar dezintegra în mici particule ce ar orbita la nesfârșit în jurul planetei, ar rătăci în spațiu sau s-ar prăbuși arzând în atmosfera terestră. Știința și tehnologia noastră ar dispărea, acoperite fiind de negura grea a timpului necruțător ... Probabil că ipoteticul arheolog din viitor, studiind resturile rămase din civilizația noastră
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
implicate - descurajează teoriile concise, unilaterale, transpozabile eventual în limbaj matematic. Această complexitate, ca și fluiditatea inerentă obiectului de studiu explică totodată natura aparte a constantelor acceptate, ca și a variabilelor percepute în raport cu acestea. Astfel, pentru a nu se risipi la nesfârșit în precizări preliminare ale substantivelor pe care le folosesc („gratoar”, „oraș”, „clasă socială”, „burghezie”, „societate” etc.), istoricii, arheologii sau antropologii sunt nevoiți să accepte un anume număr de locuri comune, de stereotipuri - „concepte neistorizate”, ca să alegem o expresie a lui
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
proces de învățare, mai ales dacă ne gândim la complexitatea mult crescută a tehnologiei Levallois sau laminare. Observația este singură capabilă să tulbure confortul clasicelor tabele tipologice, care se străduie, cu științifică sobrietate, să încadreze în tipuri stilistice predefinite o nesfârșită serie de „aproximații”, din care o bună parte pot fi atribuite învățăceilor. Nici tradiția funcționalistă, încredințată de valoarea raportului dintre structura și conținutul industriilor litice și, respectiv, contextele ecologice (ex. Riel Salvatore & Barton 2004), nu are mari motive de încântare
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
participarea lor la investirea cu sens simbolic a lumii, strategiile lor sociale, contribuția lor economică și, în general, rolul lor în asigurarea continuității și a dezvoltării culturale paleolitice au rămas decisive. Lipsiți, la rândul lor, de confortul pasivității induse de nesfârșitele formule de sprijin social accesibile comunităților sedentare, dar și scutiți, până în paleoliticul superior cel puțin, de statutul de proiecții ale ambițiilor adulților, copiii vânătorilor culegători paleolitici erau nevoiți să deprindă activ și de timpuriu regulile unei existențe dure și, nu
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
pentru locuitorii Hârlăului este revelația unei frânturi din istoriei acestui oraș, aflat la 630-a aniversare de la atestarea documentară (1 mai 1384). Colonel în retragere Miron Dumitru Hârlău 2014 1. Premizele constituirii Corpului Voluntarilor Ardeleni Primul război mondial, pe lângă lanțul nesfârșit de moarte, suferințe și nenorociri, a fost o oportunitate pentru românii majoritari din Transilvania, Banat, Bucovina, Moldova dintre Prut și Nistru, de a reveni la patria comună și a scutura jugul de veacuri a celor două imperii ce stăpâneau pământ
Corpul voluntarilor ardeleni la Hârlău 1917-1918 by Miron Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/686_a_1342]
-
Fiicei mele, Miruna, minunea din viața mea, cu nesfârșită dragoste. CUVÂNT ÎNAINTE Sub influența ideilor iluministe, istoriste și progresiste, s-a practicat în general metoda de a gîndi modernitatea mai ales din perspectiva viitorului, a luptei dintre antic și modern, dintre vechi și nou, a impactului filosofiei asupra a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ocultează pentru a reapare neașteptat și metamorfozat câteodată în mod irecognoscibil, iar noul se crede și se vrea cu desăvârșire nou, este mișcarea spiritului în general și implicit a celui european. În secolul al XVII-lea, credința într-un progres nesfârșit era încă unanimă. Treptat însă s-a înțeles că multe din ideile considerate ca fiind noi, inovatoare, revoluționare, nu erau nimic altceva decât redescoperiri și reformulări a ceea ce epocile anterioare stabiliseră deja, dar, printr-o îndelungată folosință pierduseră sensul și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
afirmă încă odată necesitatea corespondenței cauzale a ideii de Dumnezeu și a ideatului său: ) În continuare el expune ceea ce diferențiază argumentul său cauzal de argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă se îndepărtează de căile trasate printr-o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la început pe antici, au vrut să se dispenseze complet de tot ce însemna antichitate. Fără antici însă, fără înțelegerea lor, evul mediu nu ar fi fost ceea ce a fost: epoca unei gîndiri profunde și a unui spirit înălțat în nesfârșit către divin. Epoca modernă n-ar fi fost nimic din ceea ce a fost decât în măsura în care a înțeles să păstreze valorile medievale și să le redirijezespre cerințele noului veac. Epoca noastră nu poate fi nimic mai mult decât este înainte de a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aproape diform din această muncă. În propria lui viață, n‑a avut acel parcurs sigur pe care l‑am presupune. Era neliniștit, uneori frenetic, alteori torturat de crunte descurajări; se consuma anxios, cu sufletul arzând în flăcă‑ rile unor aspirații nesfârșite. Michelangelo manifesta un scrupul în tot ce în‑ semna artă. Francisco de Hollanda notează acest paradox: se cunoaște știința unui mare pictor după teama cu care face lucrul la care se pricepe cel mai bine; și se cunoaște ignoranța celorlalți
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
sens: pe de-o parte, am primit hotare din afara mea; pe de alta, am primit hotare din interior, mi-am dat hotare, m-am hotărât și sunt hotărât. Faptul că noi nu suntem „o dată pentru totdeauna“, faptul că suntem în nesfârșite feluri, imprevizibile, uimitoare, contradictorii, provine din varietatea felurilor în care ne putem și putem hotărî, în care ne putem și putem da singuri hotare. Dacă hotarul este cel care dă identitate unui lucru, atunci noi ne definim neîncetat prin felul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
diversitatea infinită în spatele identității aparente. Fiecare destin este o explozie de noutate care, ea singură, echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. Ca modalitate de creatio continua, spațiul hotărârii devine unul al surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. Ființă a hotărârii, omul se definește printr-un hotar care nu poate fi înseriat și care nu se mai distribuie în exemplarele speciei. Pentru că acum hotarul nu mai poate fi redus la tipar, omul rămâne o ființă a unicității. După cum
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cazuri, hotărârea implică crearea permanentă a hotarului, modularea lui la nivelul libertății, se poate vorbi, acum pentru prima oară, de o plasticitate a hotarului. Ne modelăm pe noi și ceea ce este diferit de noi, luăm și dăm forme prin lumea nesfârșită de proiecte din care se alcătuiește viața noastră. Cu fiecare proiect și cu fiecare act, împrăștiem în jurul nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur doar în clipa hotărârii sale. Căci hotărârea este în vederea a ceva și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și, sfârșind ca acțiune și gest, ea este ieșire în întâmpinare, deschidere către lume și către ceilalți. Convertindu-se în biografie și destin, hotărârea poate genera saga unui erou sau martir. Orice hotărâre deschide un spațiu epic. În schimb, dezbaterea nesfârșită în preliminariile unui gest care nu va avea loc niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
echivalează cu survenirea unei specii în istoria generală a vieții. O știință a omului în prelungirea și pe calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o „știință“ a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin) decât
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
el este propria lui limită și instalare definitivă la adăpostul ei. El renunță la atingerea oricărui scop din chiar clipa în care și l-a propus. Dar pentru că lenea este jubilația permanentă resimțită în fața imobilismului propriu și, de aceea, perpetuare nesfârșită a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice „dincolo“ este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a renunța la el, prostia, ca îngheț spiritual, este proiectul sclerozat și forma rea a consecvenței. Ea este valul care bate același țărm, limită atinsă și de atins la nesfârșit. Intrat în circularitatea propriului său proiect, pe care nu-l poate părăsi și nici realiza, eul meu este incapabil să se distanțeze și să se debaraseze de el și rămâne prins în insistența proprie prostiei. Prin natura ei, prostia este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iar „depășirea“ limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în „dincolo“-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper. Pentru greci, așadar, nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. „Încercarea“ limitei ca limită care trebuie atinsă este elementul dinamic al scenariului peratologic în momentul nașterii lui. Această marcă a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]