8,125 matches
-
caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la curățenia fecioarelor lui Fra Angelico. Ceea ce n-au reușit să ne convingă piramidele, despre o șansă de a Înfrunta timpul, ne convinge dragostea. Iată-l pe Sisif Împingîndu-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit trist; iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate acestea? Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate compara cu el. Și nicăieri mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu poate avea În apărarea ei decît o Inchiziție a plăcerii. Dar Sibaris e o cetate incapabilă de martiri. Aici viața se scurge fără eroism și fără sînge. Cine suferă e alungat. Disprețuit. Nu sînt martiri pentru că nimeni nu se obosește să Înalțe ruguri. Nici să țină minte. Sibariții trăiesc după aceeași lege ca lotofagii (numai că În loc să stea pe țărm, se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a discuta despre fericire. Fericirea se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere, prin lenea inimii și a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
umblu iarăși cu sîngele Himerei pe mîini. Mi le frec cu nisip, dar sîngele nu se curăță. Nisipul nu uită decît ceea ce vrea el. Ar fi trebuit să știu acest lucru cînd eram tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit ca să nu-mi amintesc totul. Obosit de greșelile mele, de memoria mea, de orgoliul meu, de Himera după care am alergat. Dar, poate, nici n-ar fi cu putință să-mi uit tinerețea, glorioasă prin neștiința ei... Pe zei i-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mîini. Mi le frec cu nisip, dar sîngele nu se curăță. Nisipul nu uită decît ceea ce vrea el. Ar fi trebuit să știu acest lucru cînd eram tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit ca să nu-mi amintesc totul. Obosit de greșelile mele, de memoria mea, de orgoliul meu, de Himera după care am alergat. Dar, poate, nici n-ar fi cu putință să-mi uit tinerețea, glorioasă prin neștiința ei... Pe zei i-am ucis În mine Într-o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cele spuse. Luptă mult cu această dorință, neștiind ce să facă. Maurul, care o luase înainte, îi spusese că merge într-un sat care era ceva mai încolo, aproape de drumul mare, fără a fi străbătut de acesta. 16. Așadar, fiind obosit să tot chibzuiască la ce-ar fi mai bine de făcut și neștiind ce cale să apuce, luă următoarea hotărâre: va lăsa catârul să meargă liber până la răscruce: dacă acesta o va lua spre sat, îl va căuta pe maur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
place să fiu statornică și pe cât sunt de optimistă pe atât sunt de pesimistă. Cred că nu ai mai întâlnit așa un om, dar așa sunt eu. Crede-mă! - Eu văd că ești o ființă caldă și blândă. - Amândoi suntem obosiți după o noapte de petrecere. Ar fi bine să lăsăm ușa speranței deschisă. Acum mă înfioară și mă sperie gândul unei noi căsătorii. - Cine va zăbovi mai mult în pragul ei? - Să nu uităm că am trecut fiecare printr-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ni se întâmplă. Ai stat în spital și nu aș vrea să mai trecem prin ce am trecut. Doctorul m-a avertizat că trebuie să duci o viață extrem de ordonată. Să eviți alcoolul, conflictele și surmenajul. Dar tu pari mai obosit din zi în zi. - Nu mai corespund prototipului de bărbat pe care îl vrei? - Miroși a băutură și a iresponsabilitate. - Și tu a ce miroși? A prostie. - De ce vrei să strici tot ce a fost frumos între noi? - Eu!? Sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai rostească ceva iar Victoria, după o mică pauză reluă discuția. - Trebuie să recunosc tată, te iubesc la fel ca pe mama. Mă simt în siguranță cu tine și nu mie frică de nimic. Am mai multă putere și nu obosesc. Nicky se îmbrăcă repede și ieși pe ușă afară lăsând-o nedumerită de atitudinea lui. La rândul ei își aplică o terapie proprie. Își făcu un duș alternativ pentru a-și liniști toate simțurile. Își dădu seama singură că nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căsătoriei dintre Nicky și Carmen, după obiceiul femeilor părăsite. Privi cu optimism înainte și zise: oricum lucrurile se vor aranja bine. Nu o să-mi fie niciodată mai rău ca la un strigoi singuratic. E ușor să greșești când te simți obosit de atâta așteptare. Trebuie să îți găsești locul meritat în societate și să fii gata să înfrunți ca orice altă ființă umană toate încercările vieții. Îi veni în minte un proverb de care își propuse să țină seamă: „E ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Andrei Gorzo (unul dintre cei doi preselecționeri), care a denunțat ingerința directorului festivalului, Dan Chișu, în decizia finală. Dincolo de acest incident mai degrabă tipic pentru mentalitățile deja amintite , a devenit limpede că DaKINO (ajuns la a XII-a ediție) a obosit fără a-și atinge scopul ; cârligul publicului, s-a dovedit încă o dată la această ediție, nu îl constituie filmele de scurtmetraj, ci (tot) cele de lungmetraj. în 12 ani, cel mai vechi festival de film din România nu a reușit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lente”, mă uit cu aceeași plăcere la, să zicem, Siberiada, nu înțeleg nimic din teoriile acestea (cred că și la Gorzo le-am citit) despre nerăbdarea privitorului de azi. Eu la videoclipuri nu pot să mă uit, tocmai pentru că mă obosește defilarea prea rapidă de cadre. Revenind la filmele românești, dacă aș fi participat la numărul Dilemei despre filmul „dinainte”, aș fi numit, printre vârfuri, Suta de lei și Meandre ale lui Săucan, Reconstituirea lui Pintilie, poate și Dumincă la ora
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din stop-cadru : tinerii cinefili, cum este cel citat mai sus, au dat cu nasul măcar prin ceea ce înseamnă un Griffith (un Eisenstein, un Welles...) ; ca atare, vorbesc în cunoștință de cauză. Tinerii cititori, de tipul ramona v, nici nu se mai obosesc să citească titlurile pe care le resping. Ce-i drept, îți ia mai mult să citești un Shakespeare decât să vezi un Murnau. Dar nu pot să nu constat iar asta s-a confirmat în opțiunea pentru cinema ! un avantaj
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
din care doar trei au fost declarate câștigătoare ! Nu se plângea Sergiu Nicolaescu de faptul că nici măcar lui nu i-au fost admise decât două : unul la ficțiune, iar altul la documentar ?) Și mai există o chestiune, pe care am obosit să o repet : este evident că nu există transfer de know-how între bresle ! Oamenii talentați ai unei bresle nu știu cine sunt oamenii talentați ai alteia. După toate aparențele, talentatul prozator (din noua generație) Lucian Dan Teodorovici nu știe ce a mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ecranizările, în care, în anumite limite, regizorii își puteau permite să citeze formule cinematografice la zi. Incidența subiectivității în filmul românesc punea probleme la fel de spinoase, iar regizorii se fereau să ia taurul de coarne. Cum partidul (care controla totul) nu obosea să repete că filmul este o artă pentru mase ba chiar, arta fanion din acest punct de vedere ! , dorința unor regizori la curent cu ce se întâmpla în cinematograful mondial de a-și subiectiviza demersul stilistic se izbea de comandamente
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un pumn deșteptătorului, să tacă, să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie... "Ca un cal!", îmi zic în gînd, mirîndu-mă de tonul aspru al Liviei. Da, are dreptate, umblu toată ziua, dar nu de asta sînt obosit. Bag capul în chiuvetă și dau drumul robinetului de apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în birou, fluierînd Sanie cu zurgălăi, așa cum făceam ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă pe un dulap, îmi dezbrac bluza de salopetă, îmi scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pur și simplu simțeam că trebuie să fug; să fug și să ajung jos... Altfel..., tremură el scurt, mă bătea gîndul să..., mă temeam c-am să... Ptiu!, fir-ar a dracului! Sînt om în toată firea! De ce asta?! Sînt obosit. În ultimele patru luni am muncit ca un apucat la programarea reviziei de vară, s-o pot băga pe calculator mai repede, să obțin drumul critic. Știți, e vorba de... Știu, îi răspund, am studiat și eu niște tratate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]