8,671 matches
-
să spargă cu adevărat barierele, reușesc să fie cu adevărat măreți prin poeziile lor aproape perfecte, prin tablourile lor inegalabil de frumoase și pătrunzătoare, prin formele lem- nului sau ale pietrei duse dincolo de imaginație. Întreabă-i pe ei cât se odihnesc și cât muncesc și ai să vezi că nu talentul, nici inteligența și nici spiritul unui om, bun sau rău, nu contează, nu ating gloria artei, ci sacrificiul. Ce, nu sunt alți o sută de interpreți cu voci la fel de bune
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să fiu în vârf mai mult ca orice altceva, și mai mult, eu știu că pot să fiu acolo în vârf, pentru că degeaba îți dorești lucruri de care nu ești capabil, ca să rămâi acolo, nu, nu ai voie să te odihnești. Nu ai când. Nu ai cum. Poți doar să te retragi, da. Poți. Or, eu, mamă, știi bine, sunt abia la început de drum, începe să râdă Cristi, după care o sărută pe Virginia pe frunte. O să fie bine, ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vor vinde toți de tot, dragul meu ? Cristi e tot mai furios. Niciodată nu îmi voi trăda publicul și nici el pe mine, din nou te înșeli, bătrâne. Și vocea mi-e mai bună ca oricând, trebuie doar să mă odihnesc mai mult. Îți voi demonstra încă o dată cât te-ai înșelat. Îți voi arăta că inima mea a avut întotdeauna dreptate. Îți vei mușca din nou limba și voi râde apoi o eternitate de povețele tale când ne vom întâlni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ușor, ușor și-a reluat și repetițiile. Nu forța nota, de teamă să nu dea înapoi. Își lucra glasul cu cea mai mare atenție și se îngrijea cum nu o făcuse niciodată ; renunțase de tot la țigări, la tării, se odihnea mai toată ziua, se trata cu zeci și zeci de infuzii de plante, lucra lent, ca un începător, pe exerciții și melodii simple, ca și cum ar fi reînvățat muzica de la capăt. Obișnuia să facă plimbări lungi prin pădure, ca să-și curețe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost să fie... Dar muzica, să știi, m-a salvat de nenumărate ori. — Dar ce poate face muzica pentru un om, când e singur și îngândurat ? Când nu are un umăr pe care să plângă sau poate doar să se odihnească ? Mă gândesc, nea Vasile, ce viață tumultuoasă ai și dumneata. Căci fiecare dintre noi are un har și un blestem deopotrivă. Darul dumitale e vocea și cântecul, dar ai un blestem la fel de mare ca și talentul pe care ți l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te mai miri unde pe niște amărâți de bani, iar ziua dormea pe străzi, ascuns printre ruine, prin ghetouri, ca un câine, cu toată familia. Poate trecem să -i aprindem o lumânare într-o zi, să-l ierte Dumnezeu și odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare de felul cum destinul îi terminase pe toți, fără milă, pedepsiți de viață ca niște adevărați criminali odioși, dezu- manizați, săraci și dați uitării
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a unui parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor jocuri video zăceau împrăștiate în fața unui televizor uriaș, conectat acum la Playstation 2, în mijlocul unui morman de DVD-uri cu The Simpson’s și South Park. Pe pat se odihnea un teanc de cămăși Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de povestiri cu luptători japonezi, de reviste de wrestling și de seria completă Harry Potter, iar deasupra rafturilor trona un desen în bronz al zodiacului. Rămășițele unui Starbucks
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de atitudine. Ne-am întors amândoi privirile spre Victor care, foarte inocent, zăcea într-o rână, absent. Și-a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am dat seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră. Am scos un strigăt, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu realizam nimic. Că spune d. Havriș, că el te-a ridicat? S-a văzut, prin ceea ce ai realizat, că munca, priceperea, stăruința, devotamentul, pasiunea etc. toate te-au „ridicat”. Un lucru aș dori acum: să Împuținezi munca, să te odihnești mai mult, să te cruți . Acum să trec la Întrebările matale: N. Iorga se referă la desmembrarea jud. Suceava (i se luase Muntele și unele sate). Voi căuta textul cuvântării mele ținute la comemorarea Mândrescu, și, de o voi mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și chiar Țării, trebuie să Vă cruțați, mai ales acum iarna, când e „frig al naibii!”. Cred că nu aveți ghidajuri multe iarna și chiar dacă sunt, puneți un afiș cu ore rezonabile, ca să fiți acasă la timp, să Vă puteți odihni și Îngriji. Și acum la Întrebările matale! Am cunoscut un Athanasiu , care făcea parte din Comitetul „Ligii” (ca cenzor mi se pare) și locuia chiar În casele de peste drum de casa fostă a mea, de lângă Banca Națională. Dacă el o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vacanței din iulie 1940 în casa-palat „Spiritul Sfânt al Familiei” din Estoril. Regele Carol al II-lea al României a stat și el un timp la Estoril, unde a avut o casă-palat numită „Marea și Cerul”. De asemenea, s-au odihnit în mai multe rânduri la Estoril contele și contesa de Barcelona, o pereche foarte apreciată pentru stilul ei modern de viață. Mircea Eliade, atașat cultural la Ambasada română din Portugalia, a locuit în 1942 la Cascais, pe strada Saudade nr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată de bancheri, oameni politici și vedete ale showbizului. Nici nu e de mirare: Cascais a fost reședință de vară a regilor portughezi între 1871 și 1910... Omul câștigă bani și se odihnește... A fost și pe la Chișinău, unde a avut prieteni printre muzicieni, în special evrei, însă majoritatea, crede el, dacă nu chiar toți, au emigrat între timp. Serghei mă întreabă cum mai e viața prin Moldova. Îi răspund că încercăm să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
depozit de carne. Și oamenii aceștia care mănâncă și beau la mesele lor, îmbujorați și asudați, se înscriu perfect în peisaj. Emblema localului pare să fie o femeie cu formele în revărsare. Seamănă cu Gradisca lui Fellini. Un bărbat își odihnește mâna, plină de inele, pe coapsa ei enormă. Femeia nu este deranjată deloc. Vorbește și râde cu alți doi tipi de la masă... Deși berea e foarte bună și muzica-i odihnitoare, mirosul de carne afumată e tot mai greu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv din Tbilisi, tot el și băutorul de tequila din bar) să ajungă în camera sa. La un alt colț al obscurului culoar, dau peste scriitoarea suedeză Margareta Sarri. Se odihnește, cu bagajele la picior, își ține o batistă la gură, încercând să se protejeze de mirosul greu ce emană din pereții umezi. Welcome to the Hell, îmi spune, forțându-se să glumească. Eu îi răspund făcând o trimitere la universul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la naționalitatea lor?”... Femeia clipește cu un fel de oboseală: „Suntem prea aproape de ruși, și geografic, și etnic“. Acest gen de resemnare îmi toarnă un frig metalic în oase. VASILE GÂRNEȚ: Am renunțat să merg la Vyazynka. Vreau să mă odihnesc, să mai citesc. Dar, ghinion, nu-mi pot recupera pașaportul de la recepție, unde l-am predat azi-dimineață. O funcționară blondă îmi spune că nu-l găsește și începe să mă ia la întrebări, ca un comisar de poliție. „Sunteți scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nici o grijă, se rezolvă, mai ales că mai stăm încă o zi la Minsk... Mă plimb pe malul râului mai multe ore, până sosesc la hotel și autobuzele cu scriitori de la baștina lui Yanka Kupala. Le spun cum „m-am odihnit”. Mă apropii din nou de recepție, împreună cu VITALIE CIOBANU și Andrei Bodiu, care „îmi sar în ajutor” (Vitalie, calm, le sugerează angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Platz, ale cărei uși se deschid singure, cu celulă sensibilă, la prezența vizitatorului... Și Catedrala (ce a rămas nedistrusă) Wilhelm Kaiser, Palatul Bellevue, Poarta Brandenburg... Apoi, seara despărțirii, la Kalkscheune. Expresul și-a făcut datoria. Expresul Görlitz poate să se odihnească, până la o nouă expediție, în mileniul al III-lea. - Care a fost, în ceea ce te privește, momentul de vârf și momentul mai puțin fast al acestei călătorii fascinante și... - să recunoaștem - epuizante? - Momentul de vârf l-am trăit la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
altul, nu reușesc să aștern câteva pagini timp de două-trei zile, sunt foarte nervos, nu-mi găsesc locul. De aceea port cu mine întotdeauna laptopul, care-mi este o unealtă indispensabilă. În zilele când nu sunt deranjat și sunt bine odihnit, pot să scriu și câte 60-70 de pagini, în altele, mai puțin faste, productivitatea îmi scade până la 7-10 pagini. Însă cel mai mult ador procesul în sine al scrisului, construcția subiectului, inventarea a tot felul de situații ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine respectată. Privită din exterior, moscheea Al-Aqsa, cenușie și nu prea înaltă, nu pare cine știe ce. Măreția i-o dă însă interiorul, cu coloanele de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi făcut ceva care să dureze și să mă continue în ce am avut curat și nobil. Cartea bună ar urma s-o scriu de acum înainte. Cine știe! În ultimul timp au căzut în jurul meu o serie de prietini. Odihniți-vă, în sfârșit, suflete trudite! Ibrăileanu, Stere, Topîrceanu, Pătrășcanu..." La a șaptezecea aniversare a rapsodului, G. Călinescu rostea la Academie un elogiu vibrant: "Te vor cunoaște peste veacuri omul de la munte, cel de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
humanité; le pouvoir tient la hache, et le prêtre exhorte le patient. După ce X a dobândit ceiace voia acuma nu se mai ocupă de altceva: e ca un academician care în sfârșit a pus mâna pe fotoliu și care se odihnește. E ca un literat care a pus mâna pe fotoliul academic și acuma nu mai face nimic: se odihnește. X se însoară. După ce es de la starea civilă, soacra zice: S-a sfârșit. De-acum cred că nu vei mai face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu se mai ocupă de altceva: e ca un academician care în sfârșit a pus mâna pe fotoliu și care se odihnește. E ca un literat care a pus mâna pe fotoliul academic și acuma nu mai face nimic: se odihnește. X se însoară. După ce es de la starea civilă, soacra zice: S-a sfârșit. De-acum cred că nu vei mai face prostii. Nu! răspunde ginerele, făgăduiesc că aceasta va fi cea din urmă a mea prostie! Marea cauză a revoluțiunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai băut un pahar două, mai mult decât ți-i obiceiul. Te gândești la hodina scurtă pe care o vei avea, faci planuri ca să scapi de chinul instrucției de după amiază, seara te gândești cu bucurie că însfârșit te vei putea odihni; și astfel cu mâncarea și cu somnul, te cobori la cea mai simplă și mai elementară vieață animalică. N-ai vreme să scrii un cuvânt, n-ai poftă să citești o pagină dintr-o carte. Nu poți sta drept ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
seamă la examenul nostru, ar fi un bun organizator; poate ar fi bun de ministru de războiu.De altminteri la noi, cine n-ar fi bun de ministru? cum oricine, imediat ce-i trece vârsta virilității, e prea bun să se odihnească și să doarmă într-un scaun de senator sau de academician. Locotenentul Racoveanu, însărcinat cu aprovizionarea regimentului nostru, se plângea într-o zi, că generalul Tel, trecând prin tabăra noastră și alungând, ca un uliu găinile, pe toți ofițerii prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]