18,249 matches
-
versuri ce tind să fie o meditație pe tema fortuna labilis se presimte Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
bine ținută sub control, figura voievodului se devoalează, treptat, în toată complexitatea ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu s-a sprijinit pe norod
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
sămănătoristă), autorul stăruie în convingerea că ritmurile prezentului spulberă vechile și bunele rânduieli (Pelerinagiu). Dacă îi place să se refugieze în trecut sau în spațiul de liniște al unei mănăstiri, unde îi vin în minte triste cugetări despre vremelnicia celor omenești (Calipso), asta nu înseamnă că nu sesizează ridicolele, acolo unde vor fi fost (Un proțes de la 1826). Se mai găsesc între cele treizeci și două de scrisori (emise între 1837 și 1855) pagini de critică și istorie literară, polemici pe
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de care s-a servit și Odobescu în Pseudo-cynegeticos. În Flora română, original dicționar botanic pornind de la o sugestie din Alphonse Karr, florilor le sunt atribuite însușiri omenești. Pusă în seama lui Alecu Russo, n-ar fi imposibil ca scrierea Palatul lui Ghica Vodă să-i aparțină lui. Cu Mihail Kogălniceanu dă la iveală, în 1841, 200 rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești. În scrisul
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
cu dezagregarea. În fața amenințării naturale, colectivitatea se afirmă solidar, gata de a acționa în mod colectiv. În al doilea rând, dansul ploii poate fi interpretat ca o modalitate de „descărcare acțională”, de afirmare a atitudinii colective active. Cheia succesului societății omenești sunt nu numai inventivitatea, dar și tenacitatea, voința de a căuta soluții, de a nu se resemna, de a acționa dincolo de limitele posibilităților efective de acțiune umană. Recurgând la ea, nu se obține un rezultat efectiv. În condiții ridicate de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuie amintite lucrările lui Jay Forrester asupra tehnicilor de analiză de sistem (1979), cât și aplicațiile făcute de el pe analiza dinamicii orașelor americane (1969) și a sistemului mondial (1974). Primele, raportate către Clubul de la Roma, încearcă analiza dinamicii societății omenești la recentul sfârșit de mileniu, utilizând mijloacele extrem de sofisticate de analiză de sistem. Pentru exemplificare să utilizăm primul raport, care oferă o imagine simplă a unei asemenea analize (Meadows, Meadows, Randers, Behrens, 1972). Autorii iau în considerare cinci elemente componente
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sau orânduirile istorice. Dinamica în timp a societății nu reprezintă deci doar o acumulare abstractă de potențial productiv, ci, totodată, ia forma particulară a trecerii de la un tip de organizare socială la altul. În această viziune mai concretă, istoria societății omenești apare ca succesiune a unor tipuri de societăți distincte. Și deoarece dezvoltarea continuă a forțelor productive este o cerință legică, necesară, tot așa și trecerea de la o orânduire socială la alta este un proces legic, necesar. Teoria lui Marx este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
elementele sale componente, găsindu-și o explicație în acest cadru general obiectiv. Fiecare activitate interacționează cu celelalte în mod obiectiv. Această relație de determinare reciprocă este reală, obiectivă, în sensul că nu este o relație pe care o impune mintea omenească. Ajungem în acest fel la o teză fundamentală a teoriei marxiste asupra societății: determinismul reciproc al activităților, faptelor sociale. Fiecare este rezultatul influenței unei mulțimi de împrejurări, a activităților cu care se învecinează. La nivelul acestei interdependențe se realizează explicația
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
absolut necesar, în explicarea societății, să se pornească de la o analiză a caracteristicilor speciei umane, a principalelor ei necesități care constituie baza organizării oricărei societăți. Vorbind despre premisele analizei societății, Marx exprima clar acest lucru: „Prima premisă a oricărei istorii omenești este în mod firesc existența indivizilor umani vii. De aceea, primul fapt concret care trebuie să fie stabilit este alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importante ale modelării sistemului social. Mediul natural pune probleme organizării sociale, însă nu determină în mod direct tipurile acesteia. Activitatea de producție reprezintă activitatea socială fundamentală. „Trebuie, să începem - afirma Marx - prin a constata cea dintâi premisă a oricărei existențe omenești, deci și a oricărei istorii, și anume că pentru a fi în stare «să facă istorie» oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a trăi. Pentru a trăi este însă nevoie înainte de toate de mâncare și de băutură, de locuință, de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intelectualii pașoptiști. Din scrierile acestuia, N. a tradus, în „Curierul românesc”, Despre amor, lege fizică și morală a naturei și Scrisori la Sofia: asupra fizicei, himiei și istoriei naturale (1846), iar în volum, Educația mumelor de familie sau Civilizația neamului omenesc prin femei (I-II, 1844-1846), transpunere recenzată elogios de N. Bălcescu. Convins de rolul educativ al literaturii (întregul plan este conceput în acest sens) și urmărind pregătirea și atragerea cititorilor prin lecturi accesibile, a trandus din franceză și câteva scrieri
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
cursive, într-un stil deloc vetust, modern chiar, vădind preocuparea pentru cultivarea limbii române, întâlnită și în unele prefețe, ca și într-un Vocabular român de neologisme, apărut în 1848. Traduceri: Louis Aimé-Martin, Educația mumelor de familie sau Civilizația neamului omenesc prin femei, I-II, pref. trad., București, 1844-1846; J.-É. Paccard, Judita franțeză sau Clotilda și Edmond, I-II, pref. trad., București, 1844-1846; S.-H. Berthoud, Maria, București, 1846; Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver în țere depărtate, I-II, București
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
extatice, halucinate ale personajelor, care poartă nume generice. Originală, porțiunea materializată într-o primă parte, Teoria criticei, a proiectului de sistem estetic propus în Istoria artei ca filosofie a istoriei pornește de la teza că „istoria artei este istoria personalității general omenești; este istoria omenirii de valoare și cu valoare; este istoria universală a conștiinței în libertate”. Altfel spus, istoria artei este „și filosofie, și istorie”. În acest mod, autorul se desparte polemic de autonomismul estetic, dar și de pozitivism, recunoscându-i
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
sub cel al importanței și semnificației lor în ordine istorică. Viziunea asupra oamenilor, scepticismul nu îl lăsau să fie prea impresionat de cineva, toate marile figuri ale timpului sunt tratate de la aceeași înălțime, sunt privite de aproape, în dimensiune strict omenească. Nici un erou, nici o prezență statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită de o instanță mai presus de legile omenești. Presărat cu ingrediente de acest soi, romanul Crime sociale abundă în considerații pretențioase, cu persistent iz moralizator. Răul care domnește în societate, întreținut de prejudecăți, e pus pe seama mediului păcătoșit, care încurajează proliferarea „vițiului”; în unele cazuri, vinovată ar fi
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
științele sociale rudenia de sânge este o noțiune legată de un anumit fel de a gândi, din dorința celor ce folosesc această noțiune de a structura societatea lor; noțiunea e folosită divers, după necesitățile grupului. Amintind sângele, se invocă corpul omenesc, dar folosirea noțiunii este arbitrară, ea variază după necesități sociale (Stahl, 1985; Bărbulescu, Stahl, ...). Exemplele care pun În lumină această afirmație sunt numeroase; mă limitez aici să amintesc că În tradițiile tribale sângele bărbaților și cel al femeilor sunt considerate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
păgâne au devenit biserici și atâtea biserici creștine au devenit moschei, moschei care redevin după o vreme iar biserici, fără a alege un alt loc. Aceste câteva considerații nu au ca scop punerea În discuție a rolului religiei În viața omenească - aceasta constituie o altă problemă -, ci dorește numai să semnaleze câteva probleme evidente, care pun În lumină rolul social contradictoriu al credințelor din regiune, care, când opune, când apropie. Note Bibliografie ÎN TRANFER LA PAUL!!! Abstract The article studies the
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
putea stabili principiul că toate științele răsfrâng În cugetul nostru o parte din această realitate, după punctul de vedere În care o privim. „Știința”, cum spune dl Levy-Bruhl, „nu este și nu poate fi decât rezultatul aplicării metodice a spiritului omenesc la o parte sau la un aspect al realității date” (p. 251). Totuși, trebuie observat că nu sunt numai două soiuri de realități, cum crede d1 Picard: „realul interior și realul exterior” (p. 13), cu alte cuvinte, spiritul și materia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Se vede deci și din acest punct de vedere cât de Însemnat ar fi fost studiul metodei În geologie, În paleontologie, În preistorie, pentru a stabili principiile care trebuie să Îndrepte investigările adevărului În tot domeniul realității dispărute. Metoda istoriei omenești nu ar mai figura ca o excepție la acelea de care se slujesc toate celelalte științe. Istoria omenirii nu ar mai rămâne izolată În mijlocul celorlalte științe ale materiei și ale spiritului; dar ar găsi În metoda geologiei, care și ea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că o cauză nu poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și am dovedit că ea ia uneori această formă individuală chiar pentru geneza faptelor de repețire. Pentru a explica, prin evoluția cauzală, apariția ființei omenești, ar trebui să urcăm Întregul șir al ființelor vii din cauză În cauză, până la monera primitivă, originea vieții. Ca să explicăm cauza Revoluției franceze, trebuie iar să reurcăm istoria din treaptă În treaptă până la obârșia societăților. Pentru a explica formațiile geologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Bruhl În favoarea caracterului științific și al acestei discipline. Psihologia și sociologia sunt și vor să fie științe de legi, deopotrivă cu surorile lor care se ocupă de materie; căci ambele se Îndeletnicesc cu ceea ce se repetă fără Încetare În sufletul omenesc, individual sau colectiv. Faptele care se repetă pot totdeauna fi strânse În formulele mai mult sau mai puțin precise legilor. Dl Ribot dă din această pricină ca țintă psihologiei „de a readuce, În măsura putincioasă, la 1egi varietatea confuză a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fenomenelor, variabilitatea lor nu țin decât un loc subordonat În studiul științelor naturale” (p. 341). Aceasta nu se potrivește decât pentru fenomenele de repețire; dar pentru acestea observația d-lui Monod se aplică tot așa de bine și faptelor conștiinței omenești. Cât despre fenomenele de dezvoltare, natura și omenirea se află Întocmai În același caz: trebuie să fie studiate În chip istoric. Am stăruit de mai multe ori asupra Împrejurării că dezvoltarea și deci istoria nu pot fi formulate În legi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca abstracție, ca obștesc și neschimbător, nu-și poate găsi aplicarea Într-o știință care studiază fenomenele de succesiune, totdeauna deosebite Între ele, printr-o parte oarecare, se poate totuși Încerca a se determina factorii care au dat naștere societății omenești și care au condiționat dezvoltarea, precum și tendințele obștești care Învoiesc a se pătrunde ținta spre care tinde această dezvoltare” (p. 355). Noi precizăm Încă mai de aproape gândirea d-lui Monod, adăugând că toate faptele universului, atât ale naturii, cât
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asupra dezvoltării sunt de natură individuală, nu trebuie uitat, cum bagă de seamă și dl Monod, că „acest individual nu este interesat decât cu condiția de a fi legat cu mișcarea obștească a societății și cu elementele constitutive ale evoluției omenești” (p. 345). Noi Însă am dovedit că nu numai istoria este nevoită a recurge la individual; și științele pozitive se află În același caz. Aceleași caractere sunt Împrăștiate de științele dezvoltării naturii: geologia, transformismul și domeniul intermediar al preistoriei. Dacă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, revistă apărută la Bacău, lunar, din mai până în iulie 1915. Publicația este condusă de George Bacovia și se adresează în mod special scriitorilor tineri, „luptători de mai nou, de mai bine, de mai omenesc”, cei care, într-o vreme „de medievală expansiune europeană”, sunt căutători de „orizonturi noi imaginative”. Bacovia publică poeziile Dialog cu iarna, Monosilab de toamnă și Cuptor, cu versuri intrând în sumar și Ion Iordăchescu (care semnează și I. Irion), și
ORIZONTURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288586_a_289915]