7,516 matches
-
proprietara castelelor și domeniilor de la Posada și Mogoșoaia. A trăit mult timp la Paris, s-a stabilit definitiv la Paris, după 1945. A călătorit mult în Europa, Asia, America. La optsprezece ani (sau douăzeci), în 1908, a publicat Les Huit Paradis / Cele Opt Paradisuri, lucrare premiată de Academia Franceză, apreciată de mulți literați, printre care Marcel Proust, autorul capodoperei A la recherche du temps perdu / În căutarea timpului pierdut. Contemporanii și posteritatea au apreciat valoarea lucrărilor Marthei Bibescu. Mihail Sadoveanu i-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
domeniilor de la Posada și Mogoșoaia. A trăit mult timp la Paris, s-a stabilit definitiv la Paris, după 1945. A călătorit mult în Europa, Asia, America. La optsprezece ani (sau douăzeci), în 1908, a publicat Les Huit Paradis / Cele Opt Paradisuri, lucrare premiată de Academia Franceză, apreciată de mulți literați, printre care Marcel Proust, autorul capodoperei A la recherche du temps perdu / În căutarea timpului pierdut. Contemporanii și posteritatea au apreciat valoarea lucrărilor Marthei Bibescu. Mihail Sadoveanu i-a prefațat romanul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dansat cu principele moștenitor Ferdinand care a flatat-o cu complimente, stârnind gelozia principesei Maria. O relație specială a avut cu fiul lui Wilhelm al II-lea, kronprinzul Frederik Wilhelm care i-a cerut un autograf pe cartea Les Huit Paradis și permisiunea soțului George Bibescu să corespondeze cu ea. Soții Bibescu au fost invitații kronprinzului la Berlin, la Weimar unde gazda i-a dedicat un sonet. S-au făcut speculații în legătură cu relațiile lor de intimitate, răutăcioșii le-au susținut. Prințul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și sfinții. Bunul Theodor se află printre ei cu brațele încărcate de flori; îmi zâmbește și mă cheamă. Doi serafimi pogoară spre mine. Se apropie... Ce frumoși sunt! Îl văd pe Dumnezeu... Thaïs a murit ca o sfântă cu viziunea Paradisului. Schimnicul era desfigurat de suferință, devenise hidos iar măicuțele l-au alungat. Sonia / Sofia F. M. Dostoievski, Crimă și pedeapsă Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) este unul dintre cei mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
într-un travaliu dureros și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient să ne amintim de Povestașul lui Mario
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
despre o lume umană și animală. În culturile din toată lumea subzistă memoria mitizată a unei epoci În care omul și animalele erau prieteni, „Înainte de nașterea timpului”: posibilă moștenire a unei noțiuni care a fost universală (dacă nu nostalgia după un paradis pierdut). În leptolitic se manifestă tocmai manipularea difuză a corpului animal și a celui uman, demonstrată de trofeele bovinelor și ale lupilor Înfipte sau agățate În locuințe, de desenele cu animale compozite sau fantastice; și, la sfârșitul acestei epoci, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locuință subterană; aici erau „căile părinților”, adică drumurile parcurse de strămoșii defuncți (Oldenberg, 1917, pp. 546 sq.). Această existență de umbră, nici frumoasă, nici urâtă, nici bună, nici rea, Își găsește ecoul În concepția zoroastriană a unei zone intermediare, Între paradis și infern, pentru cei care În viață nu au fost nici foarte merituoși, nici foarte vicioși (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.4). Însă celor care dețin Adevărul și care sunt, din acest motiv, așavan sau •t³van, le este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pornesc conștiințele salvatorilor viitori, conform Adevărului, spre răsplata pe care tu o oferi celor binevoitori șșiț al căror premiu șeștiț Tu, o Înțeleptule. În aceste fragmente, precum și În altele din G³th³ se repetă termeni și expresii care se referă la paradis („locuința” Domnului Înțelept sau, În Yasna 50, 4 și 51, 15, „locuința cântecelor”) și la calea care conduce acolo („calea Gândului Bun”) sau În infern („locuința Minciunii”). Se repetă și termeni precum da¶n³xe "dae>na>" („conștiință”), saoșyant („salvatorul care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut mare succes și În afara zoroastrismului, exprimă ideea unei treceri de la existența pământeană la cea de „dincolo”, ușoară pentru cei drepți, cumplit de grea, ba chiar imposibilă, pentru cei răi: podul, larg pentru cei dintâi, le va conduce sufletele În paradis; Îngust pentru cei din a doua categorie, va deveni asemenea unei lame, făcând așa Încât sufletele acestora să se prăbușească În abisul infernal. Motivul da¶n³xe "dae>na>", legat inițial de concepțiile indo-iraniene despre viziunea mentală (Gonda, 1963, pp. 259 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Har³, centrul lumii: cf. supra) și către podul Åinvant, iar apoi reintră În trup și consimte să-i vorbească lui Wșr³z, trezit din somn, despre lucrurile pe care le-a văzut dincolo, cu scopul de a confirma adevărul credinței În paradis, În zona intermediară (hammistag³n) și În infern, oferind o descriere punctuală a diferitelor feluri de suflete după moarte, În funcție de comportamentul de pe pământ. Există o enumerare minuțioasă a chinurilor din infern pe măsura păcatelor comise. Caracterul vizionar al Ard³ Wșr³z n³mag
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată de atacurile și contaminările lui Ahrimanxe "Ahriman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Xrad 2, 110 sqq., D³nest³n ș d¶nșg, 22sqq., Wizșdagșh³ ș Z³dspram 31 etc., oferă un cadru destul de coerent și complet În ceea ce privește soarta sufletului după moarte (cf. Pavry, 1929; Molé, 1961, pp. 146 sqq.), dar și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
n³xe "dae>na>" ca imagine a eului său interior și a sumei gândurilor, cuvintelor și faptelor sale realizate În timpul existenței pământești. Conduita morală de-a lungul vieții este factorul care va decide soarta persoanei respective: călătoria se poate continua spre paradis (În limba pahlavi, gar½dman sau wahișt) sau spre infern (În limba pahlavi, hamistag³n). Actorul suprem al judecății este un tribunal divin compus din Mihrxe "Mihr" (Mithraxe "Mithra"), Sr½șxe "Sro>ș" (Sraoșaxe "Sraoșa") și Rașnxe "Rașn" (Rașnuxe "Rașnu"). Zoroastrismul, după cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea (materială)”, trebuie Înțeles ca un mod de dobândire În timpul acestei vieți a unui loc sigur În lumea de dincolo. „Spirtul G³th³-elor” Îi va arăta sufletului care a Împlinit acest rit, locul pe care Îl va ocupa după moarte În paradis (Saddar Bundeheș 42, 1 sq.), astfel Încât el va avea Încrederea și puterea necesare pentru a face mai puțin dureroasă, În momentul fatal, cumplita Încercare a despărțirii de trup. Probabil atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
călătoria lor În lumea de dincolo, și să se restaureze, În presupusa ei puritate originară, credința În fravași, fondată pe ideea unei depline responsabilități morale, singura În măsură să garanteze sufletelor defuncților, după primele trei zile de la deces, ridicarea În paradis, fără riturile complicate și costisitoare Împlinite pentru această trecere (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 376 sqq.); să fie abolite unele uzanțe tradiționale ce țineau de riturile purificatoare și unele prescripții - astăzi anulate - care interziceau credincioșilor (dar câți laici comercianți le ignoraseră!) călătoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iran, München. Frye, R.N. (1985), „Zoroastrian Incest”, În Orientalia I. Tucci memoriae dicata (Serie Orientale Roma, nr. 56), Roma, pp. 445-455. Ghirshman, R. (1962), Iran. Parthes et Sassanides (L’Univers des formes), Paris. Gignoux, Ph. (1969), „L’enfer et le paradis d’après les sources pehlevies”, În Journal asiatique, nr. 256, pp. 219-245. Gignoux, Ph. (1979), „«Corps osseaux et âme osseuse»: essai sur le chamanisme dans l’Iran ancien”, În Journal asiatique, nr. 267, pp. 41-79. Gignoux, Ph. (1981), „Voyages chamaniques
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misterios”, poate fi confruntat cu termenul avestic g³th³, „imn sacru”; 9) cuvântul rus åașa, „cupă”, are corespondent doar În limba pahlavi, *åașak, cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au legături etimologice cu numele proprii ale divinităților iraniene: rusescul mir, „pace”, cu avesticul mithra (zeul care domnea asupra ordinii cosmice și asupra relațiilor corecte dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun încercarea de a reconstitui suferințele unor personaje de condiție socială umilă, de obicei aparținând mahalalei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul în pustiu” (Vis concentric). SCRIERI: Iarna, pentru cine mor vulpile, Iași, 1992; Imposibilă, pânda, Galați, 1993; Cea mai credibilă moarte, Galați, 1995; Ninge de Paști în paradis, Iași, 1996; Patimi în Labirint, pref. Constantin Dram, Iași, 1997; Infernul albastru, Iași, 1999; Noaptea păsării de aur, pref. Constantin Dram, Iași, 2001; Sintagmele ochiului, pref. Al. Husar, Iași, 2003. Repere bibliografice: George Bădărău, „Imposibilă, pânda”, „Timpul”, 1994, 11; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
în tabăra celor socotiți "indezirabili", pentru că subminau "dictatura proletariatului". Autoritățile sovietice, în deplină complicitate cu cele maghiare, aveau de altfel să-l "izoleze", condamnîndu-l la 25 de ani muncă forțată și deportîndu-l în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A petrecut în "paradisul muncitoresc" șase ani, în tabere de reeducare din Siberia, Kazahstan sau din Munții Urali. În noiembrie 1955 a fost "retrocedat" Ungariei comuniste ale cărei autorități, nemulțumite de rezultatul "reeducării", l-au obligat la o detenție suplimentară, de data aceasta în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]