8,185 matches
-
de drept, dar în schimb, obligațiile lor sunt multe... Să dea naștere la copii, să aibă grijă de ei, să se ocupe de soț, să cultive pământul atunci când îl au, să aducă apă și lemne, să ridice colibe, să care poveri... Bărbații nu fac decât muncile nobile: să pescuiască, să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu chirie indiencele sau negresele. Trebuie să împarți medicamentele și să îngropi morții, chiar dacă îi urai când erau în viață. Acum, Lucas invoca un drept: acela de a închiria o indiancă, așa cum se închiriază un pat sau un animal de povară. Refuză încă o dată clătinând din cap și vocea lui nu avea nici o inflexiune când răspunse: — Eu nu sunt garimpeiro. Lucas se apropiase peste măsură de mult. Fața lui aproape că îl atingea. Îi vorbea rar, dar tonul lui era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un om practic... Omenirea se împarte în indivizi romantici și în indivizi practici. Dumneavoastră aparțineți primului grup, eu, celui de al doilea. Pentru dumneavoastră, selva și yubani-i sunt ceva frumos care trebuie conservat cu orice preț. Pentru mine, sunt o povară pe care nu trebuie să o mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în câmpuri desțelenite. Dar, interveni el, dacă yubani-i nu sunt buni în calitate de cetățeni și nici selvele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
José Correcaminos spre coliba mare. Îi privi câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Doi. Se întoarseră să îl privească. Inti Ávila zâmbi timid, de parcă s-ar fi scuzat. Apoi, adăugă cu prudență: — Vom fi doi, dacă îmi permiteți. Cunosc aceste selve și știu cum să mă descurc în ele. Nu voi fi o povară. — E o prostie! Eu n-am nimic de pierdut și ei sunt prietenii mei. Dar dumneavoastră aveți o soție și o carieră. Obligația dumneavoastră este să scrieți cărți, nu să vă băgați într-o luptă armată. — M-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prea mult În sentimentele oamenilor, or, cum eu Însămi am cunoscut binefacerile uitării, această Întrebare mi se pare, În ce mă privește, fără noimă. Dacă, de pildă, nu vă este teamă să muriți, este pentru că acum viața vă este o povară sau dimpotrivă pentru că gustați din plin clipa de față? Cred că În orice situație Îmi va fi frică de moarte, dar logic vorbind, cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
masturbare publică. „marea rămînea acolo În mersul normal al lucrurilor cineva oricine ar fi fost el trebuia să plutească pe ea și să sfideze providența fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de obicei să treacă o asemenea povară pe spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căci se asculta numai pe sine: — Îți putem oferi pacea. Noi luptăm pentru pace. Cine „noi“? — Prietenii mei și cu mine. — Adversari ai războiului, pe temeiuri de conștiință? Umărul diform avu o tresărire nervoasă. — Conștiința asta poate fi uneori o povară. — Ce-am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai corupte țări din Europa, rosti individul, aplecîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de lucid, cum se spune că ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o inexplicabilă senzație de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața i se părea o glumă proastă, o glumă inacceptabilă; dar, inacceptabilă sau nu, asta era. În câteva săptămâni de boală, cu o rapiditate surprinzătoare, ajunsese la acel sentiment, atât de frecvent la bătrâni: nu mai voia să fie o povară pentru ceilalți. Viața ei, spre sfârșitul adolescenței, Începuse să curgă foarte repede; urmase apoi o lungă perioadă de lâncezeală; spre sfârșit, din nou, totul reîncepea să meargă foarte repede. Puțin Înainte de zori, răsucindu-se În pat, Michel Își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era vocația lui, felul În care putuse să-și manifeste darurile naturale; iubirea Însă, nu o cunoscuse. Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că n-am Întâlnit vreodată o ființă mai tristă, iar cuvântul tristețe Încă mi se pare slab; mai curând ar trebui să spun că era În el ceva distrus, complet pustiit. Întotdeauna am avut impresia că viața Îi era o povară, că nu se mai simțea legat de nici o ființă vie. Cred că a rezistat exact atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina efortul pe care-a trebuit să-l facă.” Dispariția lui Djerzinski rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a desprins din rândul simplilor participanți la trafic și a Început să urce Încet treptele spre templul său din mijlocul intersecției. Pășea grav, simțind că purta pe umeri nu doar responsabilitatea acelei Încrucișări de drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de elevi care se prezintă în grup compact la ora de înot. Rainer și Anna se uită pe furiș într‑acolo ca să mai învețe câte ceva și să încerce apoi și ei, în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mutilat între timp. Mămica n‑apucă să ia nici o înghițitură, fiindcă oricum ea e cea care l‑a preparat. Afară s‑au adunat niște nori idioți și stă să plouă. Dintr‑o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în hohotele de râs, chicotelile și pupăturile tineretului și transportate la etaj, chestie care are de‑a face cu munca tot atât cât are de‑a face scripca cu iepurele; ce i‑ar mai plăcea și lui Hans să care poveri și mai grele, atât de grele, încât toată lumea să‑l admire! Emoțiile de dinaintea plecării, de Rusalii, la o mânăstire veche și romantică, unde poți să te dedici exercițiilor spirituale și să regăsești ce‑ai pierdut, adică pe tine însuți; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
familie. O zdruncinase șocul... Cei altădată atât de blânzi, de-o ipocrizie inofensivă, apucați dintr- odată de-un soi de bestialitate. Mutre schimonosite de furie, împroșcând înjurături, minciuni, amenințări. Chipurile anchetatorilor, ale rudelor, dar și ale noastre vor tot reveni : povara ei perpetuă. Obsesia regăsită în toți anii. Cândva, avea să fie obligată să și deseneze, să picteze în celulă. Și-a regăsit rudele bine aranjate în toate taberele. Totdeauna într-un raport de ostilitate. Parcă și organică, biologică... Insuportabilitate ! Cea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al mahalalei, când peste orașul pâclos de provincie se rostogolea o altă dimineață greoaie și vânătă, firava studentă rupsese tenebroasa tăcere. De parcă ar fi vrut nu doar să trezească rănile însinguratului partener, ci să izbească, în vreun fel, și în povara zilei care urca, nemiloasă. „Existent sau nu, pictorul acela rămâne, oricum, invenția și nebunia ei ! Dar pânzele sau cartoanele acoperite, în închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]