9,158 matches
-
spate haine și pături. După ce a început să transpire abundent, l-au obligat să bea două gamele cu apă rece. A avut și o tentativă eșuată de sinucidere, înghițind var cloros, după care presiunea exercitată asupra sa a fost slăbită. Prăbușit sufletește, a încercat încă o dată să se omoare, dorind să sară în golul dintre scări, dar accesul i-a fost blocat de unul dintre agresori. A participat la manifestările scabroase din timpul Paștelui din anul 1951, iar în luna august
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
una din seri, Țurcanu s-a repezit la el și l-a smuls de pe prici, târându-l în mijlocul camerei 4-spital. Amorțit de la poziția în care era obligat să stea, O. nu s-a ținut bine pe picioare și s-a prăbușit pe mozaic frecându-și gambele atunci când Țurcanu l-a lăsat din mână, stârnind ironia acestuia: ' Las că te dezmorțesc io, C.!'. A început să danseze pe pieptul lui, coborând în călcâie spre abdomen și apăsându-i permanent stomacul, ficatul, pancreasul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au apărut și acele. Nici la Gherla nu au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu Ceaușescu, bineînțeles că l-am internat la noi. CĂ era un fel de a-l apăra de Securitate. Deci noi i-am inter‑ nat pe toți cei care fugeau de Securitate. Și am avut cer titudinea că regimul se prăbușește la începutul lui decembrie, când diverși ofițeri de Securitate au început să se interneze la noi în secție. Șeful meu era profesorul Tadeusz Pirozynski. Nu avea faima predecesorului lui, profesorul Brânzei, dar, timpurile fiind cum erau, vă dați seama că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a înălțat de pe Comitetul Central, am plecat din Televiziune, intersectându-mă pe Calea Dorobanți cu un alai cocoțat pe un TAB ce venea spre Televiziune. După ce m-am bucurat cu soția - fiul era plecat în vacanță - că șandramaua s-a prăbușit, am anunțat-o că am terminat cu televiziunea ; era firesc, făcusem parte din sistemul comunist de propagandă - nu mai aveam ce să caut în meseria asta. Când l-am văzut pe domnul Iliescu pe micul ecran, m-am bucurat, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Securitatea lui Ceaușescu, de tero‑ riști, de cine trăgea. El și în 1991, ca om care trăise toată viața în umbra puterii sovietice, nu-și putea închipui că se vor schimba lucrurile așa de radical. V.A. : CĂ se va prăbuși Uniunea Sovietică. A.M.P. : Eu cred că lui Iliescu, dacă i s-ar fi spus că țările baltice vor fi în NATO, sunt sigur că nici astăzi n-ar crede că s-a putut întâmpla așa ceva. În realitate, a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Și în Jurnalul de la ora 20, în loc să mai dăm știri incitante, dimpotrivă, noi deza‑ morsam toate diversiunile pe care serviciile și partidele de opoziție le puneau la cale. Și rata celor care credeau într-un conflict cu maghiarii s-a prăbușit de la peste 65%, cât era când am venit noi la Televiziune, în 1996, până în 1999, trei ani mai târziu, când am făcut eu son‑ dajul pentru Transilvania subiectivă, la sub 40%. Și de atunci n-a mai crescut. Cred că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trândăvie și puțintică chemare spre cărările îndreptării”, era privită „cu ochi dușmănoși” de acei „ care aveau îndestulător motive de a se teme, că prin ridicarea românilor la o stare mai omenească se surpă temelia bunăstării lor materiale și li se prăbușește cetățuia privilegiilor politice.” Dr. I. Lupaș, 1916. ne spune că „un consilier din Cluj, Somlai, care era suprarevizor de ziare, nu s-a sfiit ai spune lui Barițiu, că prin foile lui propagă comunismul, căci, legile țării nu permit ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
semnifică peste tot același lucru, dacă sunt reductibile la un limbaj comun, sau dacă nu cumva diversele cercuri culturale le-au folosit într-un mod destul de diferit. Dar sarcina este dificilă și, între timp, ceea ce rămâne din civilizația noastră se prăbușește (nu suportă ultimele cunoștințe, se distruge analizându-se prea mult?). Îi citați mult în cartea dvs. pe cercetătorii suedezi, lucru pentru care trebuie să vă mulțumesc. Hanna Rydh, pe care o citați adesea 2, și Holger Arbman, pe care l-
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ne-am clădit viitorul pe prezența dvs. printre noi în 1962-63! Universitatea mi-a acceptat „transferul” provizoriu (1962-63) la „Committee on Social Thought”. Prin urmare, oricum nu țin cursuri. Fără dvs., faimosul nostru Department of Hșistoryț of Rșeligionsț se va prăbuși în ruine. Vom discuta mai târziu programul etc. Vă rog să fiți sigur că vi se va găsi un apartament frumos și că șederea dvs. printre noi nu va fi prea tristă. Vă voi da mai târziu toate detaliile necesare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
plastici. O foarte mare pierdere: criticul literar (Șera deopotrivăț și romancier) Bakonski șsic!ț. Se pare că nu ieșea aproape niciodată (o dată sau de două ori pe an!). Acceptase invitația Ș(poetesei!)Ț Veronica Porumbacu, al cărei apartament s-a prăbușit, îngropând cele patru cupluri aflate la cină... Din fericire, familia mea (i.e. sora mea) și prietenii mei au fostcruțați; dar apartamenul surorii mele a căpătat fisuri și, pentru moment, muncitorii sunt inaccesibili... Ne-am prelungit sejurul la Paris până pe 15
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vedere, cel de arheolog al Asiei Centrale. Am descoperit cu emoție, în scrisorile din anii 1952-1953, ecoul întâlnirii sale, la Beirut și Damasc, cu Henri Seyrig și Daniel Schlumberger. În ale sale Études sur les mystères de Mithra, Wikander tocmai prăbușise impozantul edificiu lăsat ca testament de Franz Cumont. Mulți nu i-au iertat-o, dar Schlumberger a publicat în Syria o recenzie atentă și favorabilă (cu excepția unei rezerve față de teoria substratului balcanic, teorie în care nu e interzis să recunoaștem
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de acest stat, la sfîrșitul lui 1946, va prefera să rămînă în exil. Și în tot acest nesfîrșit exil, Virgil Ierunca nu și-a pierdut, ca mulți alții, nici o clipă credința că va veni ziua sfîrșitului, cînd comunismul se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nisip și să-i așeze în calea apelor. Cînd s-a produs totuși spărtura în dig, au fost obligați, sub amenințarea armelor și cu îndemn de ciomege, să sprijine sacii cu pieptul și cu spinarea. Valul de pămînt s-a prăbușit peste ei și i-a îngropat de vii. Au pierit atunci încă vreo douăzeci de oameni. Întîmplarea nu avea să rămînă chiar fără urmări. Baronii lui Gh. Gheorghiu-Dej, care se războiau pentru putere, au aruncat vina unii pe alții; într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cum Cristi, Mamutu’ și Pribeagu fac stânga pe Elisabeta, spre piață, după câteva zeci de metri, observă că nu mai era nimeni în spatele lor. Se opresc să-și tragă sufletul, iar poetul, care nu mai era în puterile tinereții, se prăbușește de tot, în mijlocul trotuarului. — Ești bine, Sachi ? — Un fleac de julitură, domnișorule Cristian, îi răspunde, printre gâfâieli, în timp ce-și șterge sângele de pe bărbie. Am crezut că nu se lasă până nu ne prinde, jur ! râde Mamutu’. — Ei, gata
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajunge ? La Hipodrom, pe terenul de lângă Parcul Monumentului, a înțeles atunci pentru prima dată Cristian ce înseamnă să fii cu adevărat măreț. Sufletul lui a vibrat în ton cu virajele amețitoare, care păreau oricând că vor face avionul să se prăbușească. Uneori aproape că inima i se și oprea, apoi, când mașinăria ciudată de zbor revenea la poziția inițială și începea din nou să urce, iar Vlaicu îi saluta cu mâna de-acolo, de sus, micuțul Cristian răsufla ușurat, în timp ce publicul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-a mai redus, de rușinea de a nu se regăsi pe liste. Acesta era Bucureștiul plin de bunătăți și petrecere, care înflorea pe zi ce trece, unde pe străzi puteai auzi toate limbile lumii, de parcă tocmai s-ar fi prăbușit turnul Babel. Un București plin de viață, dinamic, care clocotea și aduna în miezul său crema artiștilor din țară și nu numai, alăturând orașul celorlalte centre europene culturale de elită. Formele lui Brâncuși și unitatea esenței lor colindă prin expoziții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doamna Apostolescu, când se mai vedeau la cafea, pe fugă. Și aici lucra ore întregi, consumându-și și ultimul strop de energie. Culcându-se doar atunci când corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
jumătate din ei își vor pierde cetățenia română și drepturile civile, iar un val mare de intelectuali de origine evreiască începe de-atunci să părăsească România, luând odată cu ei din culoarea și spiritul unei epoci care este pe cale să se prăbușească. Orașul muzicii și al vieții devine peste noapte un oraș întunecat, clocotind de ură și dispreț. „500.000 de vagabonzi“, spunea Goga, „pe care nu-i putem considera cetățeni români“. „Este urgent să ne măturăm curtea, căci este inutil să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Băneasa. Am tot așteptat cu speranță până în ultima clipă. A fost lovit de trăsnet pe drum, au zis. S-a făcut praf ! Un avion al companiei poloneze LOT, care face cursa Varșovia - Salonic, plecat ieri din capitala Poloniei, s-a prăbușit la ora 17 :30, în pădurea Negrileasa, lângă Găinești (...). Avionul s-a sfărâmat complet și toți călătorii au fost omorâți. Se crede că avionul a fost lovit de trăsnet. Printre victime, cunoscutul aviator Ionel Fernic (...). După funeraliile reginei a urmat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și un salvat În același timp, cineva, condamnat - sau, dacă vreți, invitat! - Încă o dată să „arate ce poate”; să fie, deoarece În profesiunea noastră, de creator, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sangvinitate, trecând iute prin coleră, ca să „poposesc” În paranoidie! Iar, În nu puține stări de veghe, ce țin de un fel coșmar al conștientului și al vizibilului, am avut realmente stări și viziuni paranoice: ba am trăit catastrofe cosmice, soarele prăbușindu-se peste Terra, sau am simțit, aproape cu certitudine, trupul frumos al unei femei goale, lângă mine, ca pe un trup unduind și „aproape solzos” de ofidian și făceam stângace și furișe mișcări pentru a nu mă atinge de „inelele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este, Într-adevăr, semnificativ. Ei s-au stabilit pe actualul teritoriu al României În secolele VI-VII. În număr și mai mare, au trecut Însă la sud de Dunăre (mai ales după 602, când apărarea bizantină pe Dunăre s-a prăbușit), slavizând jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice. Așa s-au născut bulgarii, sârbii și celelalte popoare slave din Balcani. În lipsa slavilor, romanitatea ar fi avut toate șansele să se mențină, atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Ar fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evidență este și remarcabila vitalitate a țărilor române, care au reușit, În condiții tulburi — prin război și prin diplomație —, să-și păstreze existența, În timp ce țări cândva puternice, ca Ungaria sau Polonia (fără a mai vorbi de statele balcanice), s-au prăbușit, Înghițite de puteri și mai mari, și au dispărut pentru un timp de pe scena istoriei. Este, desigur, o consolare, dar care nu poate șterge cu totul amintirea frustrantă a unui rol secundar interpretat prea multă vreme. S-a adăugat, ca
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Armatele beligeranților le parcurg În voie, iar ocupațiile străine se succedă. În tot răul, și un bine: partida jucându-se În trei, forțele adverse se neutralizau Într-o anumită măsură, ceea ce a permis supraviețuirea principatelor. Imperiul Otoman nu s-a prăbușit dintr-odată. A cedat pas cu pas, rezistând mai bine decât se scontase. Nereușind să-i zdrobească pe turci și supravegheați de austrieci, rușii n-au putut să ajungă la Constantinopol. Dacă Imperiul Otoman ar fi dispărut, poate că astăzi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]