8,125 matches
-
mereu constant spre lumina care cuprinde totul. Totul mi se pare ca un rit simbolic, un fel de eliberare zilnică din întunericul nopții pentru a păși în lumina zilei. După vreo șase km ajung într-un sat El Burgo Ranero, pustiu încă. Doar barul este deschis și câțiva pelerini servesc o cafea sau altceva mai consistent. De data aceasta, nu mă opresc, continuându-mi drumul cu un pas decis, sigur. Până la următoarea localitate, Reliegos, sunt 13 km, un drum drept, plat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cu regret constat că sunt multe astfel de construcții, pline de viață altădată, în care n-am mai intrat de ani buni, sau numai în treacăt. Din cauza vârstei, din cauza reticenței mele față de isteria comunicării globalizate? Sunt bune ele și așa pustii, numai de nu s-ar nărui... Dacă ar fi să transformi viața ta într-o poveste scurtă, cam cum ar suna aceasta? Un epitaf, așa, ca-n cimitirul din Săpânța? Mi-ar plăcea să cioplesc unul, dar numai după ce o să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că actul critic e unul de creație, de ce nu ia nimeni premiu pentru creativitate critică? Federmann, de altfel, romancier, vorbea de criticfiction. Poate o să vină și vremea aceea. Cititorul de literatură românească din tine, dacă ar eșua pe o insulă pustie, ce cărți esențiale din cultura noastră ar lua cu el pentru alinarea singurătății? Poți să numești zece titluri? Mai multe, poate? Eu cred că totuși ar trebui să ia Biblia. Și dacă ar mai putea lua și altceva înainte ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
genetic ca OMG-urile vegetale și e momentul să ne revenim și să ne întrebăm cine suntem noi cu adevărat și, mai ales, cum și ce am fi vrut să scriem, dacă nu trebuia să rătăcim 40 de ani prin pustie? Opera mea literară adevărată e chiar destinul meu, luat în întregime, nu cărțile într-o parte și viața în alta, ci așa cum s-au întrepătruns și vor curge împreună până la capăt. Am scos la vedere puțină literatură, e adevărat, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Răstignit. Eu pe dușmani i-am dușmănit, El totdeauna i-a iubit. Și stând mereu, privind la Cer, Am plâns la umbra Crucii Lui, Am plâns mereu pierdut și dus La umbra Crucii lui Iisus. De-atunci În sufletu-mi pustiu Eu L-am iubit fără să știu, Că am văzut În gândul meu Ce a făcut El, și ce-am făcut eu. Ediția a II-a, 2013 Un buchet de poezii Duhovnicești Închinate Domnului Iisus Hristos și Maicii Domnului O
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea! Înăuntru, În chilie ... S-au departe-i În pustie! N-ascultați! Că mulți Hristoși Răsări-vor mincinoși Înșela-vor mult popor Crezământ să nu dați lor! Precum fulgerul ivit De acolo din răsărit Până la apus se-arată Strălucirea-i dintr-o dată Astfel fi-va-n omenire Și cu-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trecuți de prima tinerețe se opresc de multe ori, privesc în gol, iar uneori o lacrimă stingheră scapă din strânsoarea pleoapelor. Sunt printre cei puțini ce își mai amintesc de perioada de glorie a fabricii, ce ocupa cândva hectarele acum pustii. Fiindcă, într-adevăr, ultimul deceniu a coincis cu dispariția fizică a ceea ce mulți nu credeau să dispară, sau, cu mândrie numeau, „citadela industriei ieșene”... De ce o nouă carte despre fostele Ateliere Nicolina ? Motivele sunt numeroase: un altfel de omagiu adus
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nunta leșească”, la Iaroslav. După sosirea la Iași, a pierdut zile întregi cu cercetarea monumentelor orașului și cu petreceri în care monarhul rus întrecea pe oricine. Deși era un strateg experimentat, Petru I a făcut greșeala să înainteze în „ținuturile pustii” ale Moldovei, prin atâta încetineală și printr-un mare dispreț față de adversar. Așa cum s-a văzut, lipsa alimentelor și a apei se datora invaziei lăcustelor, secetei și invaziei armatelor polono-suedeze, în aceste locuri, în vara anului precedent. Drumurile impracticabile, marșurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Hușul e un oraș fără viață”. Marele învățat era impresionat de farmecul acestor locuri, de înălțimile ce-și încălzesc la soare coastele acoperite cu vii, de „casele albe, împrăștiate într-o neorânduială veselă”. Orașul i se părea monoton și pustiu. Apreciază arhitectura unor clădiri ale orașului. Deși „clădirile publice nu sunt întotdeauna de gust”, totuși, „arată multă tragere de inimă și dorința naivă de a înfrumuseța”. A vizitat școlile, biserica episcopală, care era „îngrozitor de văpsită în cenușiu”. Marele istoric a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
jubileului, voi avea grijă pentru binele tuturor să trimit un preot să slujească. Dar fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să plătească pagubele. După asta prietenul meu „a rupt-o” cu mine, fiindcă relația noastră Îi primejduia poziția În grup. Am văzut că nu există cale de compromis cu grupul, cu ceilalți, și m-am trezit foarte singur. Împrejur era pustiu, potrivnicul era ascuns, așa că am trecut iar la aventuri singuratice. Actele mele infracționale erau simple gesturi, neprofitabile și cel mai adesea nepedepsite. Pătrundeam Într-o casă și mă plimbam prin ea fără să iau nimic. La drept vorbind, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai are. * În băncile noastre, pierderea banilor este asigurată. * Stelele de cinema sunt cele mai căzătoare; cele de televiziune nu sunt deloc. * Umorul nu a fost inventat pentru a stimula râsul, ci gândirea. Deși este dens populat, Pământul pare uneori pustiu. * Atunci când nu găsesc noduri în papură, căutătorii înghit cu noduri. * Lupul își schimbă părul; omul și-l păstrează. * Cel ce-și face semnul crucii pentru a fi văzut de alții, nu este văzut de Dumnezeu. * Cel ce te pălmuiește, regretă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
urcând dealul. Imediat lângă biserică era clădirea unei vechi școli, care părea a fi părăsită. Am urcat încet în tăcere, studiind arhitectura caselor. Nimeni și nimic nu ne-a onorat cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Aveam de-acum cincisprezece ani, când m am dus la librărie să-l iau pe tata în oraș, la ora plecării, cum făceam din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din când în când. Am intrat și ce m-a izbit a fost impresia de vastitate dezolantă. Pustiu, magazinul mi s-a părut imens, o hală fără capăt, cum nu mi se păruse niciodată pe când gemea de cumpărători. Acum era pustiu, cum spuneam, și tăcut. Rafturile care îmbrăcau pereții de jur împrejur, cândva atât de îmbietoare, erau și ele aproape goale, căci mărfuri noi nu mai intraseră. La cassă, Teodor Manea, afundat în niște hârtii, n-a luat act de prezența
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
actualului volum de studii al lui Dan Mănucă ești tentat să te oprești adesea asupra judecăților sale de valoare, luând aminte la punctele de vedere noi sau înnoitoare asupra uneia sau alteia dintre creațiile acestuia. Iată, bunăoară, recitind romanul Geniu pustiu, domnia sa ne atrage atenția că "în evoluția romanului românesc al formării individuale, scrierea lui Eminescu dezbate pentru întâia oară problema constituirii unui personaj masculin prin intermediul iubirii", adâncind și răscolind diversele fețe ale Erosului și creează un fel de "mistică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află Dan Mănucă în dramaturgia eminesciană; toate personajele acesteia "meditează asupra omului, asupra rostului vieții și al morții" fapt ce-l îndreptățește să susțină că "din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gânduri, speranțe, sentimente, vise, ale eroilor și ale cititorilor, la întâlnirea cu literatura și la despărțirea de poveste". Discuția privind această tipologie a catilinarilor demarează din tocmai observația că Mihai Eminescu a dorit, la început, să-și intituleze romanul Geniu pustiu, cu genericul Naturi catilinare, el dovedindu-se astfel a fi preocupat și documentându-se "asupra tezei naturilor catilinare", definind sau, mai bine zis, înțelegând prin aceasta "un anumit mod de valorizare a existenței". Exegetul marchează faptul că pentru poet, catilinarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
răul veacului și crearea straturilor catilinare". Astfel, alături de temperatorii caragialieni, ei depun mărturie "despre viața publică și privată românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea". Evident, primul exemplu în ilustrarea acestei tipologii se dă din romanul Geniu pustiu, un "roman erotic și eroic", în care se face "evocarea revoluției, a prădărilor și a uciderii, a legii talionului". Exegetul vorbește acum despre "iconica familie a neliniștiților și însinguraților, a naturilor catilinare", apelând, în acest sens, la observațiile făcute și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în odaia lui... și se plimba cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic... Acum stătea cu mirare în fața oglinzii, se uită cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreabă ceva"; Toma Nour din Geniu pustiu, zice și el: "altădată mă pomeneam că mă uitam ore întregi în oglindă și mă strâmbam la mine singur"; la fel marchizul din Avatarii faraonului Tlá: "seara după ce închise ușa după sine se puse în dreptul oglinzii și se privi lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în care "modelele istorice și miturile naționale" sunt integrate într-o "imensă panoramă a istoriei". Epica aceasta se desfășoară pe două spații: unul fantastic și filosofic (Avatarii Faraonului Tlá, Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus ș.a.), celălalt, istoric și realist (Geniu pustiu, Aur, mărire și amor ș.a.). Urmând demersul din studiul Proza lui Eminescu (1964), practicând rigoarea unor sistematizări ce slujesc unei mai bune abordări a fiecărui text în parte și apoi la raportarea în întregul ansamblu al operei eminesciene, domnia sa depistează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în discuție fundamentele lumii și morala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
șasea direcție, în care sunt concentrate "reveriile" pământene, "viziunile paradisiace", într-un soi de "rousseauism", propunând o "filozofie de existență sau un model de existență", aduce tipologia individului ce "se reintegrează ritmurilor cosmice" (Cezara). În detaliu sunt abordate romanul Geniu pustiu ("romanul unei generații insurgente") și nuvelele Sărmanul Dionis ("personajul /.../ cu bune lecturi din Kant și Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ziduri din dosul cărora ei fulgerau pe dușmani. Și acum, ce a ramas? Acum în locul unde era odinioară atâta freamăt de viață, atâta zgomot de arme, atâtea inimi calde, atâta dragoste de moșie, atâtea brațe vânjoase nu-i decât tăcere, pustiu, jale, locaș de cocoveice, unde nu se mai aude decât suspinul vântului prin spărturile meterezelor. O, Doamne! Cine a pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
despre care spune că l-a impresionat adânc și l-a stăpânit timp de vreo 6, 7 ani după care afirmă că „pentru mine el s-a dus și, plecând din sufletul meu, mi-a zis: «Plec din casa asta pustie»” . Locul său este luat de stoicism, deoarece se pare că Cehov cunoștea foarte bine punctele de vedere ale lui Marc Aureliu. Tot stoicismul pe care Cehov îl sorbise din cărțile lui Marc Aureliu și Epictet, doctrina lui Tolstoi care-l
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]