10,251 matches
-
doctorul sosi mai voios și strigă din prag: ― Aide, jos din pat! Cred că poimâine am să-ți aduc ce ți-am promis... Până atunci însă n-ai voie să ieși din casă, ia seama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!... Răbdare! Cum ai răbdat zece zile, vei mai răbda două... Și fiindcă atunci, știi, mi-ai șoptit o prostie, află acuma de la mine, tinere prietene, că viața nu e niciodată o povară și că moartea e povara cea mai grea!... Așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit auzind-o, se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cărare. Nu mai dădu de ea. Merse totuși înainte și nimeri iar într-un gard de sârmă. " Se vede că-i un unghi mort și l-au închis cu mai multe rânduri de obstacole împotriva surprizelor!" își zise Apostol cu răbdare și încredere neclintită. O apucă din nou spre stânga, pe coastă, de-a lungul gardului, socotind că trebuie să fie undeva un locșor de trecere. După vreo zece minute de suiș, se gândi că prea se depărtează de fundul văii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oprit, și ochii aceia au privit înapoi, în spațiu și în timp, dar eu am mers nepăsătoare înainte. Mă aștepta editorul, nu puteam să întậrzii ! Întậrziasem destul cu publicarea cărților mele și mi se părea că timpul nu mai avea răbdare...Ce jalnică e viața uneori! Din toată povestea noastră de dragoste, mai rețin cật se poate de vag doar tristețea crepusculară a unui mai pierdut de mult în talazurile negre ale timpului, cậnd liniștea voluptuoasă a naturii își revărsa armonia
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
așa vrea popa? Stă lumea la intrarea În curtea bisericii ca la magazin, când bagă ăia reduceri. Nici nu-i mai dau țuică. Boxele nu-i mergeau, gâjâia slujba, parcă dădea unul cu drujba peste fier forjat, lumea nu avea răbdare și striga Amiiiiiin... Babele Își dădeau ochii peste cap, iar hoașca de la parter avea și țuiculița cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am tras mai la o parte, cât să văd cum se certa Leana de la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mirciulică precum mingea, pe scena aia, și pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranța datelor certe? S-a lansat, a zis și Iliescu - și Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică - că ar fi fost nevoie de răbdare... S-a lansat și aș spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianță de-asta În spate și te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidențele și nici măcar nu am avut
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dacă ai auzit de po, edgar alan po. Fața lui Gore se lungește văzând cu ochii. De unde ai auzit tu de po, Gicule? Sandule, butonam televizorul și am dat Întâmplător peste o emisiune culturală, că de greve, discuții, promisiuni și răbdări sindicale prăjite m-am săturat. Și am auzit de po ăsta, m-a dat pe spate. Uite la Gore ce față a făcut. Măăă, Gore, vezi că te-am Încuiat? Sandule, a avut po ăsta o viață de telenovelă, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
revenit? Cum naiba a ajuns celebru și nu la pușcărie? Eu ți-am mai spus că țuica nu este medicament și că degeaba te tratezi cu ea În fiecare zi. Minte nu-ți dă, mai rău ți-o aburește. Ai răbdare, că de-aia am belit ochii la tv În vreme ce nevastă mea sforăia și zicea să-l dau mai Încet. Sandule, mai pune o ceașcă... Sandu se conformează, iar Gicu continuă povestea lui Poe: Cum a scăpat de la vest point, po
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mortu` la căldură, se umflă... Gore nu mai rezistă și se ridică de la masă. Sandule, eu mă duc dacă nu terminați! Un` te duci așa de tânăr, Gore, tu știi cât costă azi o-nmormântare? Stai potolit, e criză, ai răbdare până se luminează financiar. Ia-o ușurel, și-așa ai prins o culoare de-i place popii, măcar plătește consumația. Că și noi vom vărsa lacrimi pentru tine, În urma dricului. Bă, să fie cu cai mascați și cu pampoane, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de-o vecie unde oricare vină Găsește-a ei osândă și binele răsplata - Și mii timizi de frică și de-o speranță vană Trec înșelați pe lângă isvoarăle vieții. {EminescuOpIV 62} iar dacă un lințoliu, piroane de sicriu Răsplata sunt virtuții? Răbdarea cine-o are, tîrască-se-nsetat, Voi soarbeți picătura de timp ce o aveți, Aici fiți mari, puternici, aici fiți fericiți - Aici spirit, curagiul și pumnii au valoare. În mână de vei prinde-a istoriei carte Și dacă tu de frică sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun: Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău nici bun, {EminescuOpIV 386} Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind - Am fost un creer bolnav ș-o inimă de rând. De mult de vorbe goale nici voiu să mai ascult. Nimic e pentru mine ce pentru lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine Nici pacinica răbdare a omului de bine, Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind... Un creer plin de visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu vorbești despre ei.? Să fie iubirea doar autosugestie? Evident, iubirea de sine atinge ușor perfecțiunea.. Gelozia spulberă monotonia unei căsnicii. Bărbaților de vârsta a treia le fug ochii dupa cuvioasele fetițe de liceu. Înving în dragoste cei care au răbdare de cămilă. Femeile se îmbracă pentru prieteni și se dezbracă pentru amici. Iubirea e totul. Nu ratați deci marele bal al vieții. Căsătoria este o instituție, dar nu de reabilitare. Nu vă depășiți responsabilitățile! Prea repede ajung îndrăgostiții la senzația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Criticul de artă trebuie să aibă caracter. Și, dacă se poate, chiar puțin talent. Marii scriitori își deversează biografia în operă, dispersându-se în felul acesta de jurnal. Primul examen pentru un scriitor îl constituie cartea a doua. Cărțile au răbdare nebănuită. Unele așteaptă cu foile netăiate sute de ani. Artistul se află permanent în căutarea grăuntelui de nemurire. Formele clasice ale artei nu mai pot ilustra dinamicele frământări ale omului de astăzi. În lumea artei, tăcerea este un limbaj, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă mult mai adânc din noi. În viață totul are legătură cu restul. Suntem din ce în ce mai mulți. Și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori, singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e în tine. Prețul însă îl fixează alții. Indiferent de necazurile prin care trece, marea grijă a exilatului e să dea semnale pozitive în țara natală. Adevărul poate fi rostit cu eroism. Dar și din comoditate. Viața e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voluptate a omului e să - și domine semenii. Măcar câteva clipe. Mă tem că divorțul dintre om și violență nu va mai fi posibil. Intoleranța s - a cocoțat în toate topurile mapamondului. Ne cotonogim pe ruptelea. Nimeni nu mai are răbdare să aștepte Judecata de Apoi. Excesul este și mormântul voluptății. Fii modest ! Respectă aroganța altora ! Ferește - te de inteligența canaliei ! Semenii ne aplaudă, de multe ori, eșecurile și ne suspectează succesele. În orice prostituată zace o mireasă ratată. Înjurătura este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă mult mai adânc din noi. În viață totul are legătură cu restul. Suntem din ce în ce mai mulți și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e in tine, prețul însă îl fixează alții. Indiferent de necazurile prin care trece, marea grijă a exilatului e să dea semnale pozitive în țara natală. Adevărul poate fi rostit cu eroism, dar și din comoditate. Viața e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de filosofie, umor, gândire percutantă transpusă în pagini de pilde, paradoxuri și intime confesiuni. Eugeniu Kuhartz V. Ghica este un veritabil spadasin al vorbelor mustind de spirit. I. Danila În scrisul lui V. Ghica simți gustul cuvântului bine meșteșugit, cu răbdare de artizan. Petre Manolache Capacitatea lui V. Ghica de a închide în câteva cuvinte adevăruri acide sau constatări dureroase, de a atinge cu varful penelului sufletul sau mintea celor din jur, cu o singură vâslire de aripă, nu stă la îndemâna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bârlădene. De pe ultima treaptă însă urcată de autor, ajuns spre creștetul pomului vieții, el mai culege pe 178 de pagini așa zise miniaturi, care, de fapt sunt niște chintesențe cu greutate atomică ridicată. Că lucrurile stau astfel urmăriți-le cu răbdare și veți constata că săpăturile sunt adânci și filoanele aurifere descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim numai vitejia voievozilor! Nici un cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm. Ne-ar fi însă mai de folos să știm ceea ce nu știm...” Dar nu am să răstorn peste răbdarea dv. tot coșul cu mere domnești rupte din pomul cunoașterii imaginat pe peronul gării numită viață. Sunt 178 pagini de fructe bine coapte. E bine să le culegeți personal când veți ajunge acasă. Ceea ce aș vrea să supun atenției dv.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează ochii pe creasta dealului din fața noastră, făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea începe să se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pornit prin podgoriile Iașilor și tu te-ai dedulcit la povestit... Dragă ieșene, mănăstirea Hlincea este una dintre cele care au trecut cel mai greu prin vâltoarea timpurilor... Ce ai aflat până aici nu-i totul. Mai ai oleacă de răbdare și ajungem și la viile Hlincei. N-am încotro, fiindcă „așa cum le spui mata bobocule” nu se există altul... Mulțam pentru încurajare. Și ca să nu crezi că îți pierzi cumva vremea degeaba, află că mănăstirea Hlincea a avut stăpâni cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
această dată, în preajma unei călugărițe: “Adecă eu, Ilisafta călugărița,... am vîndut trei fălci de vie , care sîntu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare”. Pe când se întâmpla asta? La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
păr, iubire. Împăcată sunt, poate într-o zi mă vei alege pe mine, Urâtă sau murdară, Goală sau plină de păcate, Neagră de furie sau albă de iubire, Nu contează cum, sunt doar eu! Calitățile și defectele se pierd când răbdarea intervine Și așteptarea ia sfârșit Într-un parc cu un ideal mocnit. STAȚIA DE TREN O stație două... trenul iar oprește Și mii de călători așteaptă să coboare regește, Nu știu ei că ar putea să fie ultima aventură, Sunt
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
marmură vânătă, un adevărat nas de ceară *. 1040 {EminescuOpXV 1041} COMENTARII {EminescuOpXV 1044} VOLUMUL VIII TEXTE DECEBAL (p. 41) Și de-l lovești, de te repezi asupră-i, De îi atingi tot ce-i mai sfânt în el, De vrei răbdarea să i-o frângi - să-l scoți Din firea lui... Nici un răspuns... nimică... 5 Decât astă mândrie * infernală Teribilă și rece. (P. 49) O grație să-ți cer? Ți-oi cere una Tu mi-o poți da și eu a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]