7,950 matches
-
înțelesuri de care trebuie să se pătrundă și mișcarea de teatru, în rând cu toate celelalte activități de cultură dedicate păcii și colaborării universale.“ (Scînteia, 22 noiembrie 1978) ZAMFIRESCU Violeta „Ce iarnă de purificare Te-a nins din leagăn, să răsari, tăria firii. Torță a țării, Visând, luptând, neabătut, Aerul tare Al comunismului ne-adie fața, Și tu rămâi aripa zbor a tuturor.“ („Patria îi cântă numele“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 432) „Cu iubire profundă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre comunism în patria noastră, precum și la o serie de probleme majore ale lumii contemporane.“ („Combaterea ideologiei burgheze, a teoriilor retrograde, anticomuniste. Afirmarea ideologiei revoluționare în întreaga edificare a societății socialiste“, Era socialistă, 25 mai 1987) ANGHEL Petru, poet „a răsărit, stejar de țară cu rădăcina-n Scornicești și cu coroana legendară deasupra munților cerești.“ („În comunistul ev“, Scînteia, 26 ianuarie 1989) ANTIM Corneliu, critic de artă „Sectoarele consacrate cărții sunt dominate de operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, a cărui contribuție creatoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îți sunt strămoși din veacuri legendare. Dorința lor mai mândră-i în brațul nostru treaz Ce se-nveșmântă astăzi în socialismul-Soare!“ („Poem de aniversare“, Argeș, ianuarie 1973) „Rai peste plai și-n suflete visare Grâul e pâinea care-n noi răsare Cu rostul vieții simplu, umanist Și-un limpede destin de comunist.“ („Destin“, Flacăra, 10 august 1978) ATOMII Constantin, poet „Și dacă munca ni-i onoare Trăind egali și fericiți Partidului s-aducem slavă În jurul său tot mai uniți.“ („Partidului s-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Alexandru Ioan Cuza și Mihai Eminescu, tovarășul Nicolae Ceaușescu a intrat în folclor. Omagiul pe care l-a adus folclorului românesc i se alătură omagiul pe care i-l aduce, întorcându-i-l, folclorul românesc însuși. În jurul voievozilor care au răsărit din satul românesc pentru a se întoarce asupra lui cu dragoste și înțelegere, cu dorința de a-i asigura propășirea materială și spirituală, colectivitatea a țesut cele mai frumoase mituri și legende ale sale. La temelia creației lor stau personalități
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
balanța libertății, Către prieteni ușa larg deschide, Brațele deschide El, dreptății.“ („La aniversare“, Steaua, ianuarie 1978) UDREA Dumitru „Nemuritor e timpul în care ne includem Prin razele de soare numite libertate Și ca o stea ce arde în visurile noastre Răsare comunismul pe cerul din cetate.“ („Țara în august“, Luceafărul, 20 august 1977 ) URECHE Damian „Un singur crez avem în plin avânt, Contemporana noastră vâlvătaie, Cum voievozii-acestui drag pământ Sunt toți în Ceaușescu Nicolae. Dacă-i un singur om în toți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila în brațe. Se apropie de poartă încet, nedumerită, îmi vâră lumina în ochi prin grilajul de fier, apoi izbucnește în râs și spune iau mami cum arăți parc-ai fi babacloanța. Îmi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Popescu era un nume de oraș, un nume în escu, demn de un inginer. Nu ca Flutur: frust, peizan, inspirând tot felul de rime...) Cooperarea noastră a continuat fără incidente. Paul Inginerul nu era singurul solicitant al lui Carmen Popescu. Răsăriseră și alții, nu puțini la număr, iar cu vremea am învățat să-i deosebesc, conferindu-le în sinea mea porecle, ba chiar și sumare portrete fizico-sociale. Toți cei care o căutau aveau ceva în comun: un glas de bărbat sigur
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot ceeace putuseră căra cu ei în ranițele lor grele ca plumbul. Și mai răsărise soarele, numai ca să le binecuvinteze gustările pregătite de cele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot ceeace putuseră căra cu ei în ranițele lor grele ca plumbul. Și mai răsărise soarele, numai ca să le binecuvinteze gustările pregătite de cele două mame înainte de a purcede la drum, ceaiul indian care nu se mai termina în ibricul mereu împrospătat cu cristalul apei din râul ce pleca din lacul Bâlea, dar mai ales
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în nămol pînă la brîu. Își dădu seama că era spoit pe tot corpul cu nămol. Groaznic ! Era aproape să înceapă să plîngă, cînd observă că se afla, de fapt, în mare, și apa îi spăla nămolul. Deasu pra mării răsărise luna, era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
unde stătea fata, am insistat mult bătînd în geam. Într-un tîrziu a apărut și Carmen, cu ochii cîrpiți de somn. Parcă nu mai era așa de mișto, dar ce conta ? - ziua arăta bine. și mai era puțin pînă să răsară soarele... Am început să mergem agale pe țărm, înspre epavă. Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam mîinile în buzunare, tipa m-a ajutat zicîn du-mi că i-e frig. Am luat-o, ușurat, pe după umeri. și, cum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
greu, fiindcă tipa avea, normal, pasul mai mic, și din cînd în cînd ajungeam în contratimp - lucru destul de neplăcut !) ; în timpul ăsta, mă gîndeam că va trebui să o sărut. Dar nu știam cînd. Așa, tam-nesam, era cam penibil. După ce a răsărit soarele, mi-am zis că se impunea s-o sărut. Oricum. Fără să mai aștept nu știu ce moment potrivit. Îmi puneam tot felul de repere : „Mai fac zece pași și o sărut“ - și mă apucam să număr în gînd, dar treceam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
coasă, la capăt de ogor Și ne trezim în zori cu arma-n mâna. Cand veșnicim în frescă sau în lut, Ne vrem icoane sau ne vrem ulcioare; Orice sfârșit ni-e clipă de-nceput Și orice asfințit ni-e răsărit de soare. Ni-e chiotul în horă un hultan, Iar plânsul îl ascundem sub pleoape; Și înfruntăm napraznic uragan, Știind că Ștefan Vodă e pe-aproape. E Dulcea Bucovina copilă din Carpați Cu iia zdrentuita-n toiul verii, Mereu jelita
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by George L. Ostafi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93269]
-
domeniul educației, să nu mai orbecăim în tenebrele reformelor nelimpezite și nefinalizate în cei 16 ani de tranziție. Remarcabilele rezultate obținute de olimpicii români la concursurile internaționale pentru elevi nu sunt, din păcate, decât câteva flori minunate, din specii rare, răsărite într-un câmp de spini. Departe de mine intenția de a denigra învățământul românesc pe care l-am slujit cu credință și dăruire 42 de ani. Dar evenimentele tot mai multe și tot mai grave petrecute în școli, prezentate în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor, de circa doi metri lățime, în care se află masa și scaunele la care proprietarul își primește puținii oaspeți care îl vizitează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în trecutul devorator de prezent. Reprezentându-și secvențe învălmășite din timpul petrecut la bunici, chipuri de persoane care i au întovărășit șederea, întâmplări ce i s-au fixat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dau de știre că mi-au dăruit ouă proaspete? Sunt lucruri de neconceput pentru mine! Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii de diferite specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui îi încântau privirile și-i ofereau decorul de codru virgin. Huceagul des și sălbatic alcătuit din copaci și arbuști, din iarba înaltă și grasă care se semețea printre ei era un adăpost ideal pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
parte și de alta a respectivului drum. Cu spiritul său tradiționalist, orientat mai mult spre trecutul îndepărtat, Dumitru Dascălu face o incursiune mentală în anii de început ai vieții sale, care îi trezește nostalgii și-l predispune la comparații. Îi răsar în memorie practici și obiceiuri care dădeau farmec și culoare vieții simple, dar curate, a trăitorilor din acele vremuri. Își amintește că pe când era copil, mama sa, la fel ca toate gospodinele din sat, torcea, țesea, ghilea pânză, împletea, cosea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amintirea. El încheia căsătorii la nouăsprezece ani cu o eroică înfruntare a greutăților vieții". "Peste atâta politicărie de a treia clasă, ridicând din nimic valori de o zi sau de zece ani, am regăsit, când cel dintâi păr alb îmi răsărea în barbă, în primirea făcută unui război de jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au legat (uneori m-au despărțit) cauze și sentimente diverse. Nu, desigur, în pagini descriptive care, ori cu câtă artă ar fi fost construite, n-ar fi dat în cazul cel mai bun decât imagini aproximative; ci făcându-le să răsară, în liniile lor esențiale, din propriile lor fapte, din spusele sau din gândirea lor proprie. Așa cum am înțeles însă să fac lucrarea mea (fără selecție și fără plan), și mai ales în proporțiile pe care am crezut că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu ochii minții cum alergam pe aleile ce treceau printr-o mică pădure de conifere printre care se distingeau de la distanță renumiții brazi argintii. Tot parcul era înconjurat de pini cu coajă neobișnuit de groasă de culoare brun roșcată. Stâncile răsăreau ca din pământ, fără amenajări artificiale, înconjurate cu tufe și flori specifice zonei, mai ales cu mentă sălbatică. În diferite locuri erau amplasate bănci pentru odihnă, la umbra brazilor sau la soare și chioșcuri aranjate cu mese și scaune unde
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care stă de strajă la fruntariile pudibonderiilor societății, are grijă ca nici o imagine și nici un cuvânt descheiat la nasturi să nu agreseze sensibilitățile feciorelnice ale publicului telespectator. În realitate, indecența, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depășesc cu mult granițele țării sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai țineți minte, de exemplu, pe mamaia aceea furibundă sau pe băieții de cartier musculoși pe care nii arătau televiziunile în rândul publicului revoltat de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să ascund că mă refer la moarte tocmai pentru că mă tem de ea, după cum dragostea Îmi Îngăduie să mă uit la lucruri cum simt că mă voi uita la mare În ultima zi. Și dacă m-aș sui, cînd va răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii a lui Brîncuși, aș descoperi tot ce gîndesc În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a condamnat Meduza la o singurătate disperată și iremediabilă. Privirea ei preface, ca și timpul, totul În piatră și nisip; În deșert. Și cu cît se uită mai dezolată În jur, cu atît lumea e mai pustie. Dacă o floare răsare În vreme ce ea doarme, e de ajuns să deschidă pleoapele și floarea va fi pietrificată. Meduza nu va vedea niciodată o floare adevărată, ci numai forma ei de piatră; după ce a devenit singurătate. Ea ucide lumea privind-o. Înainte de a o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să-i dea sărutul de rămas bun. Îi purtase grija pe umăr de la naștere și până acum la neputință. Avea spiritul recunoștinței și al mulțumirii de sine. Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile altora. În tot ce era trist în lumea asta el găsea bucurie și fericire chiar și în frunzele uscate. Existau flori frumoase, vârfuri maiestuoase de munți, văi acoperite cu verdeață care îi deschideau urechile să audă vocea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]