8,590 matches
-
nu am văzut vreuna. Desigur, nu-i nevoie să fac o distincție între „Memorii“, „Jurnal“ sau „Jurnal filozofic“. Pot foarte bine să-ți vorbesc, cititorule, și despre viața mea din trecut, și despre „concepția mea de viață“, pe măsură ce gândurile-mi rătăcesc de colo-colo. De ce nu? Dacă mă gândesc bine, toate se pot înnădi foarte firesc. Și în felul ăsta, despovărat de îngrijorări (căci n-am luat eu hotărârea fermă de a lăsa în urmă orice anxietate?), îmi voi descoperi „forma literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cățăra cu mare ușurință în copaci. Îmi aduc aminte, când eram mici de tot, de încercările lui foarte serioase de a zbura.) Cunoștea toate cotloanele ținutului, ca o vulpe. Avea un instinct aproape supranatural în legătură cu lucrurile și locurile. Când se rătăcea mingea, James era cel care o descoperea întotdeauna; o dată mi-a găsit pe loc un mic aeroplan de jucărie, fără să fi avut alt indiciu decât spusele mele că-l pierdusem. În timp ce eu îmi făceam părinții să sufere amarnic, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am reușit să abordez subiectul vast care e Hartley. Și, așa cum m-am pomenit pe neașteptate scriind spontan că „Bunicul meu dinspre tată avea o grădină de zarzavat pe care-l vindea la piață în Lincolnshire“, am descoperit acum că, rătăcind prin caverna mea, n-am făcut decât să mă apropii de marea sursă de lumină și că sunt pregătit să vorbesc despre prima mea iubire. Dar ce pot să spun? Am brusc senzația că limba mi-e legată. Prima mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
arșiță. Am făcut în grabă ocolul străduțelor. Pe urmă am coborât la golf și am luat-o îndărăt pe o cărare ce ducea pe deal, către bungalovuri. De îndată ce s-au deschis cele două prăvălii, le-am vizitat. Pe urmă am rătăcit din nou, de jur-împrejur. După aceea am intrat în biserica goală la acea oră, și am rămas un timp cu capul îngropat în mâini. Am descoperit că sunt în stare să mă rog și, într-adevăr, m-am rugat. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine... pe ea n-am privit-o niciodată ca pe un loc de adăpost. Ea penetrase în sfera eului meu și se afla în mine, o substanță pură a propriei mele alcătuiri, așa ca nervii, ca sângele. Dar celelalte, în timp ce rătăceam de colo-colo, lunecând, și clipind din ochi, și instabil atașat de pământ, celelate se aflau acolo: Lizzie pictată de Terboch, Jeanne de Nicolaes Maes, Rita de Domenichino, Rosina de Rubens, [i iată un încântător studiu semnat de Greuze, reprezentând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spus, ca și cum ar fi fost vorba de un lucru absolut banal: — Nu-i o despărțire. Ai să vii la mine. Am să te aștept. Mi-a strâns mâna, fără să scoată o vorbă. Ochii îi erau uscați și privirile îi rătăceau aiurea. Am ieșit împreună pe digul rutier. Ceilalți ne așteptau în jurul mașinii. Scena semăna curios cu apariția mirelui și a miresei. Când ne-am apropiat de automobil, toate privirile s-au ferit în lături. Nu aranjasem felul în care aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Capul Shruff. Părea neobișnuit de iluminat și arăta ca o casă de păpuși. Probabil că Gilbert mai cumpărase câteva lămpi în contul meu. Lumina se răspândea și pe pajiște. Când m-am apropiat, Lizzie cânta solo. Vocea ei autentică, sinceră, rătăcea prin văzduh, modulându-l în înălțimi, și împietrind în tăcere grupul de bărbați care o înconjurau. Perry, beat turtă, stătea în picioare, cu brațele încrucișate la piept, lângă ușa bucătăriei. Din când în când încerca să se legene în ritm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Se ivise și o lună, cioplită inform și pătată, mare și anemică, de parcă ea însăși ar fi fost un nor. Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea părea să rătăcească pe stânci, ținând în mână pahare în echilibru precar. O bufniță țipa undeva înspre uscat, iar glasurile intermitente ale musafirilor mei sunau la fel de îndepărtate, la fel de fragile și găunoase. Voiam să-l găsesc și pe James pentru că aveam senzația că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cred în viața de apoi? — Depinde... — În regulă! — Unii tibetani, urmă James, cred... Se opri și se corectă - acum nu mai vorbea despre această țară decât la timpul trecut. Credeau, urmă el, că, după moarte, sufletele, așteptând să se reîncarneze, rătăcesc într-un soi de limb, asemănător cu Hades al lui Homer. Ei îl numeau bardo. Și nu e un loc foarte plăcut. Întâlnești tot felul de demoni acolo. — Deci e un loc de pedeapsă? — Da, dar un gen de pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
depănam gândurile, proporția de falsitate din tot ce-mi istorisise ea părea să ia dimensiuni tot mai mari. Structura ei interioară plesnise, asemenea unor oase fracturate care n-aveau să se mai închege vreodată; strivită de Ben, de Titus, își rătăcise drumul, pierduse simțul de orientare al adevărului. Așadar, unde se mai găsea acum idealul meu? Ciudat era însă faptul că mai persista în ea o sursă de lumină, de parcă Hartley însăși revărsa lumină asupra lui Hartley. Mă simțeam în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din exterior, dinspre mare, un vuiet prelungit, repetat, asemănător geamătului sirenei de ceață a unui vapor. Niciodată până acum nu auzisem o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iertare, sau ce-o mai fi însemnând și asta? Ori poate că, îndurerat și slab ca umbra lui Achile, e captiv în cine știe ce purgatoriu, unde-și izbăvește niște păcate pe care eu nici nu mi le pot măcar imagina? Oare rătăcește acum prin vreun bardo întunecos, populat de monștri, unde întâlnește simulacrele unor oameni pe care i-a cunoscut cândva și unde e speriat de tot felul de demoni? Căci „orice fel de vis ar bântui acel somn al morții“, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a oferit, cu jumătate de gură, să mă conducă în mașina lui, dar am refuzat. Cred că și eu doream să fiu singur. Am colindat, o bună bucată de vreme, printr-un labirint de străduțe dosnice, sordide, și am rătăcit drumul. Tocmai am descoperit într-un sertar din bucătărie ciocanul pe care mă străduisem să-l repar în ultima seară când James m-a vizitat la Capul Shruff. Probabil că avusese precauția de a-l lua cu el. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Urechia, apoi Stătescu la mine. Hoyos a primit ordin să plece la Viena, a fost la Brătianu și i l-a arătat, spune că nu este încă o ruptură și că depinde acum de guvern să o evite. Ne-am rătăcit într-o fundătură din care e greu de ieșit. După-amiaza audiențe. Melchisedec. Câmpineanu. Seara la orele 8½-12 Kalinderu la mine, chestiunea căilor ferate e aproape încheiată. A fost la Sigmaringen, mi-a adus scrisori. Spune că mesajul tronului a făcut
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
întâmpinare cu pas vioi. Mă înclinai în fața Maiestății Sale. Privirea pătrunzătoare mă scrută; ochii, de un albastru luminos, ședeau de altfel rareori locului, pupilele neliniștite se mutau de pe un obiect pe altul. Un zâmbet malițios, dar care nu excludea bunătatea, rătăcea pe buzele lui, dezvăluind fildeșul îngălbenit al unor dinți inegali. Înfățișarea lui mi-o aminti, în mod destul de ireverențios, pe aceea a fostului meu profesor de latină; așa că respectul scăzu un pic... Regele fu cât se poate de afabil și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
părților contractante. Articolul 3 Colaborarea dintre părțile contractante se va referi, de asemenea, la domeniile: 1. căutarea persoanelor dispărute și ajutorul la identificarea cadavrelor neidentificate; 2. căutarea pe teritoriul statului unei părți contractante a unor obiecte furate, dispărute, deturnate sau rătăcite pe teritoriul statului celeilalte părți contractante. Articolul 4 Formele de cooperare Părțile contractante vor coopera în domeniile prevăzute la art. 2 și 3, prin: 1. schimburi de informații în domeniile care țin de competență serviciilor de poliție și de imigrare
CONVENŢIE din 14 aprilie 1999 între Guvernul României şi Guvernul Regatului Belgiei privind cooperarea politieneasca. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133393_a_134722]
-
dintâi(M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și F.) SINTAXA PRONUMELUI ORDINALTC "SINTAXA PRONUMELUI ORDINAL" Pronumele ordinal intră în toate relațiile sintactice, cu excepția relației de incidență, și realizează toate funcțiile sintactice proprii substantivului: • subiect: „Al doilea s-a rătăcit.” • predicat (în complementaritate cu un verb copulativ): „Ș-acela între oameni devină cel întâi/ Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.” (M. Eminescu, I, p. 115) • complement: „L-am adus pe ultimul.”, „A fost lovit de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A FI Se opune, ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu) dar și cu articol nehotărât, în funcție de planul semantic al enunțului: „Am rătăcit de-a lungul unui fluviu necunoscut.” Dintre prepozițiile care cer acuzativul, doar prepoziția cu și locuțiunile în baza ei: împreună cu, la un loc cu etc. impun articularea substantivului: „Orice glas ascultă glas numai greierul prin ceas stă de vorbă cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actualizarea planului lor semantic este subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge sau nu ninge), în timp ce planul semantic al enunțurilor ilustrative este supus probei adevărului conceptual (Verbul a trebui dezvoltă sau nu componenta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subordonată unei interpretări de natură științifică: Ca semiauxiliar, verbul a trebui exprimă ‘ipoteza’ iar predicatul compus în structura căruia intră este sinonim cu un predicat simplu realizat printr-un verb la prezumtiv: Trebuie să fi rătăcind prin pădure./ Va fi rătăcind prin pădure. Planul semantic al enunțurilor constatative poate fi supus probei adevărului fenomenal (Ninge sau nu ninge), în timp ce planul semantic al enunțurilor ilustrative este supus probei adevărului conceptual (Verbul a trebui dezvoltă sau nu componenta semantică ‘ipoteză’). Când verbul asertiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Iat-o cât e de luminoasă.” (I.L. Caragiale, IV, 232) Formele verbal-nominale pot realiza funcții sintactice diferite: • atribut: „Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț.” (M. Eminescu, I, 70) • circumstanțial: „El se îngrozea văzându-se ajuns a rătăci (...) prin locașele sălbatice ale fiarelor.” (Al. Odobescu, 263), „A reușit să parvină arătându-se totdeauna foarte docil.” • un alt complement predicativ: „Am văzut-o intrând furioasă.” Numele (pronumele)-regent poate fi: • subiect: „Și tu privești tăcută și nevinovată asupra acestei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sfârșise la galere, ca și doctorul Rossi, cel ce trăgea spre tronul Munteniei.” (E. Barbu, S.N., 12) e. fraze: „Cu patru ani înainte i se întâmplase același lucru: găsise biserica pe neașteptate, când începuse să-i fie teamă că se rătăcise.” (M. Eliade, Dionis, 51), „E un mister pentru mine ce se întâmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților.” (O. Paler, Viața..., 123), „Făcu, însă, ceea ce ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ori de unde aici, căci la el mă ntorc, dacă nu întotdeauna cu pasul, cum aș dori, cel puțin cu gândul, să mă verific, să mi dau seama dacă am ajuns undeva, și unde anume sau dacă nu cumva m-am rătăcit, m-am împotmolit și, eventual, cum aș lua-o de la capăt. Cu toată nostalgia, o fac, mai întâi, din nevoia de rigoare, fie ea chiar iluzorie, pe care tot aici am căpătat-o. Multe lucruri aflate mai târziu, în alte
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]