7,913 matches
-
ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de Andrei Jdanov, secondat de secretarul general al Uniunii, Tihon Cirenikov, sunt criticate tendințele „formaliste” și „decadente” din creațiile majorității compozitorilor sovietici, care au fost forțați să-și recunoască abaterile de la realismul socialist. Oficial, o liberalizare a intervenit abia începând cu anul 1958, cinci ani după moartea lui Stalin. După cel de-al doilea război mondial, realismul socialist după modelul sovietic este impus în cultura țărilor socialiste satelite, inclusiv România. Acest fapt
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
decadente” din creațiile majorității compozitorilor sovietici, care au fost forțați să-și recunoască abaterile de la realismul socialist. Oficial, o liberalizare a intervenit abia începând cu anul 1958, cinci ani după moartea lui Stalin. După cel de-al doilea război mondial, realismul socialist după modelul sovietic este impus în cultura țărilor socialiste satelite, inclusiv România. Acest fapt a fost însoțit de o serie de măsuri organizatorice și represive (Vezi articolul Poeți români în închisorile comuniste). Stalinismul cultural, între 1948 și 1956, distruge
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
școlare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu etc. În cazul literaturii și culturii universale, lista interdicțiilor este imensă: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar Poe, Gide etc. Debutul simbolic al realismului socialist în literatură, ca ideologie oficială, are loc în ianuarie 1948 o dată cu ciclul celor trei articole publicate în Scînteia sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", despre opera poetică a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Uniunii Scriitorilor din România, oferă definiția poetului realist-socialist: "„Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului [...], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin [...], un activist în slujba respectivelor idei”". În România, realismul socialist a abordat, în principal, trei teme majore: Critici literari nou apăruți, îndrumați de Leonte Răutu, publică articole și studii în spiritul doctrinei realist-socialiste: Ovid S. Crohmălniceanu ("Un roman al industrializării socialiste"), Silvian Iosifescu ("Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Iureș ("Ucenicul Partidului"), Virgil Teodorescu, Mihu Dragomir etc. Se preconizează un teatru „militant” cu prezență activă în actualitatea luptei de clasă și solidarizare a întregului popor în jurul idealurilor partidului comunist. Exemplele cele mai semnificative sunt: O altă trăsătură semnificativă a realismului socialist a fost necesitatea unui erou pozitiv. Se pare că piesa "O scrisoare pierdută" a lui Caragiale nu a putut fi reprezentată tocmai din acest motiv: absența unui erou pozitiv. Începând cu anul 1948, curentele de avantgardă din prima jumătate
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
marxism-leninismului și ale conducătorilor de partid și de stat din Republica Populară Română. Întrucât singurul comanditar era statul, prin intermediul Fondului Plastic, chiar și maeștrii consacrați nu s-au putut sustrage de la obligația de a adopta temele convenționale impuse de doctrina realismului socialist, realizând totuși - datorită talentului lor - în ciuda conținutului banal, adevărate opere de artă: Camil Ressu ("Semnarea apelului pentru pace"), Alexandru Ciucurencu ("1 Mai", "Ana Ipătescu"), Corneliu Baba ("Oțelari"). Alți reprezentanți ai realismului socialist în pictură și tematica tablourilor: Theodor Harșia
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
de a adopta temele convenționale impuse de doctrina realismului socialist, realizând totuși - datorită talentului lor - în ciuda conținutului banal, adevărate opere de artă: Camil Ressu ("Semnarea apelului pentru pace"), Alexandru Ciucurencu ("1 Mai", "Ana Ipătescu"), Corneliu Baba ("Oțelari"). Alți reprezentanți ai realismului socialist în pictură și tematica tablourilor: Theodor Harșia ("Șantierul de la Bicaz"), Gavril Miklossy ("Grivița, 1933"; "Lupeni, 1929"), Brăduț Covaliu ("Greva de la Lupeni", "Insurecția armată din 23 August 1944"), Constantin Piliuță ("Revoluțonari încarcerați"), Gheorghe Iacob ("Propagandist de partid la sat"), Coriolan
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
și seceri". În genul muzicii ușoare sau „de estradă” se puteau asculta șlagăre ca "Drag îmi e bădița cu tractorul", "Macarale, râd în soare argintii" sau "Hai Leano la vot!". După moartea lui Stalin și o dată cu procesul de destalinizare, obligativitatea realismului socialist a început treptat să piardă din severitate, nemaifiind impus cu atâta constrângere creatorilor de literatură și artă. Totuși, apar o serie de articole vehement proletcultiste semnate de tineri critici precum Nicolae Manolescu care în perioada 1960-1965 semnează o serie
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
semnează o serie de articole având un conținut vădit propagandistic în articole precum "Tineri muncitori în creația literară contemporană" ("Contemporanul", nr. 18, 14 mai 1962), "Înnoire" ("Contemporanul", nr. 34, 24 august 1962), "Laudă creației" ("Contemporanul", nr. 44, 1 noiembrie 1963), "Realism - realism socialist" ("Gazeta literară", nr. 22, 28 mai 1964), ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
o serie de articole având un conținut vădit propagandistic în articole precum "Tineri muncitori în creația literară contemporană" ("Contemporanul", nr. 18, 14 mai 1962), "Înnoire" ("Contemporanul", nr. 34, 24 august 1962), "Laudă creației" ("Contemporanul", nr. 44, 1 noiembrie 1963), "Realism - realism socialist" ("Gazeta literară", nr. 22, 28 mai 1964), ș.a.. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut. Urmează multe alte
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
a „artei cuvântului”, într-o firească evoluție românească, de la stadiul valoric estetic modernist atins în epoca dintre cele două războaie mondiale. Atât în literatură, cât și în artele plastice și muzică, creațiile nu mai sunt atât de încorsetate în dogmele realismului socialist, cu condiția de a nu se pronunța împotriva principiilor de bază ale comunismului, ale statului și - mai ales - de a nu se critica persoanele din vârful piramidei politice. Dizidența, sub orice formă, nu era tolerată, puținii dizidenți (Paul Goma
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
producțiile servile, cu motivații excluziv materialiste, ale unor reprezentanți ai literaturii și artei (vezi articolul Antologia rușinii), culminând cu manifestațiile mamut de tipul „Cântarea României” în regia unor Adrian Păunescu sau Corneliu Vadim Tudor, care nu aveau nimic comun cu realismul socialist, fiind situate înafara câmpului artistic, undeva între lozinci și reclame recitate sau realizate fără nici-o convingere, nici-o sinceritate și nici-o căutare creatoare.
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un realism fantastic „Judecata”, câțiva tineri aflați pe Insula Popina surprind doi șerpi, prind unul dintre ei, îl judecă, îl condamnă și îl omoară. Ei pleacă, apoi, la pescuit cu barca, arborând, în loc de steag, pielea șarpelui ucis. Toate acestea deteremină o serie
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
estetică și nu greșeli propriu-zise, învățământul românesc recomandă ca acestea să fie evitate în exprimarea îngrijită. Exagerările în evitarea cacofoniilor sînt criticate de lingviști, care recomandă ca dacă vorbitorii țin neapărat să evite cacofoniile, atunci să procedeze cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
au stat în centrul preocupării plastice, și-au găsit exprimarea printr-un larg registru de forme, datorate diversității școlilor de pictură. Peisajul animat, reprezentat în colecția noastră prin lucrarea lui Philips Wouwermans, „Tabăra militară”, se impune atenției prin spontaneitatea și realismul interpretării. Larga deschidere perspectivală, animarea peisajului prin grupurile de figuri, animale mici și plante răzlețe, efectele de lumină filtrată prin densitatea norilor, dau compoziției un farmec pitoresc, căruia i se adaugă notabile calități cromatice. Scena de gen, cea mai pregnantă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în esența sacră a individului. Numai credința universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru antirealism, conform căruia lumea în sine este nediferențiată iar noi creăm obiecte inventând clasificări. Universul este
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
Vilniusul pașnic”", Vilnius (Lituania). 1966 "„Pictorul Mihail Grecu la 50 de ani”, ziarul" „Cultura Moldovei”, Chișinău, R. Moldova; 1992 L. Toma, „"Vrata v dusu hudojnica”", ziarul „Vecernii Chisinev”, Chișinău, R. Moldova; 1992 L. Toma, "„O cununa de aur pe ruinele realismului socialist”", ziarul „Literatura și Arta”, Chișinău, R. Moldova; 1992 L. Toma, "„Un pictor-poet: Mihail Grecu”", Bacău, România; 1992 - Irina Nechit, „"Spărgătorul de oglinzi”, Chișinău, R. Moldova;" 1995 L. Toma, "„Cerez ternii k zviozdam”", ziarul „Nezavisimaia Moldova”, Chișinău, R. Moldova; 2013
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Chișinău), pictor român din Basarabia care a contribuit la înnoirea limbajului plastic din spațiul basarabean, promotor al accentelor moderniste în pictură. A reușit să se impună prin lucrările sale non figurative, precum și cele realizate în limbajul pop art-ului și a realismului fotografic. La 6 decembrie 2013 familia Artistului a lansat web-situl, dedicat artei lui : http://andreisarbu.info Între 1963 și 1966 Andrei Sârbu a frecventat Școală de Arte Plastice A.V. Sciusev, filială a Școlii-internat nr. 1 din Chișinău. Aici face
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
numit filmul ca fiind „zguduitor”. Pauline Kael a scris despre film că este „unul din cele mai macabre filme făcute vreodată - iar când ieși din cinematograf, îți dorești să uiți întreaga experiență traumatizantă. Filmul dă o dovadă de un crud realism”. Un critic de la "Film Daily" l-a numit „o perlă a unui film horror”, în timp ce Roger Ebert a recunoscut că el însuși admiră filmul. Criticul Rex Reed a scris, „Dacă vreți să vedeți un film de categoria a doua, care
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]
-
(n. 1399/1400 - d. 18 iunie 1464, Bruxelles), pictor flamand, unul dintre cei mai mari ai secolului al XV-lea, împreună cu Jan van Eyck, păstrează accente gotice, dar introduce un nou realism. Opera sa este bazată pe armonia dintre construcția ritmată a liniilor și emoția expresivă, sfântă. Realismul său îi inspiră personaje făcute din carne și oase, simple, patetice și mișcătoare. La sfârșitul vieții, revine la o artă gotică și grafică. Arta
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
Bruxelles), pictor flamand, unul dintre cei mai mari ai secolului al XV-lea, împreună cu Jan van Eyck, păstrează accente gotice, dar introduce un nou realism. Opera sa este bazată pe armonia dintre construcția ritmată a liniilor și emoția expresivă, sfântă. Realismul său îi inspiră personaje făcute din carne și oase, simple, patetice și mișcătoare. La sfârșitul vieții, revine la o artă gotică și grafică. Arta lui Van der Weyden inspiră numeroși artiști europeni: pe italieni, sensibili la detaliile (naturaliste), și pe
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
și complexă, în stil monumental sau intimist; masele se repartizează armonios în funcție de tentele reci sau calde; linia șerpuitoare și fluidă a corpurilor, drapajele se derulează în arabescuri străine lui Campin sau goticului. Van der Weyden introduce în arta sa un (realism) non-iluzionist, o solemnitate patetică; exprimarea durerii personajelor din carne și oase, unite prin raporturi srânse, atinge sensibilitatea spectatorului ("Coborârea de pe cruce"). ¤ La maturitate, intensitatea spirituală a personajelor se accentuează, dar în direcții opuse; construcțiile elaborate și ritmate pun în valoare
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
13 mai 1916 la New York, SUA) a fost pseudonimul scriitorului, dramaturgului și publicistului evreu rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în ), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a fost unul din ctitorii și clasicii
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
în cinstea și onoarea tovarășului Rákosi.Piesele din volumul de nuvele "Eszmélet" (Trezire), (1953) sunt exemple didactice ale expresiei și viziunii schematice; și din romanul "Kati" (1953) lipsește capacitatea artistică creatoare.Operele din această epocă se înscriu în linia micului realism angajat, ce nu avea să anticipeze forța artistică și anvergura creației sale de mai târziu. Pentru întreaga generație de scriitori al lui Gyula Fekete, evenimentele Revoluției Maghiare din 1956 a produs o profundă criză, forțându-i la o reevaluare critică
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]