8,385 matches
-
o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau bucina și tuba. Prin urmare, făcu pentru micuț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână o armă, ci întorcea pe toate părțile o cupă de argint. — Uite, îi spuse lui Gajus, întinzându-i-o. Argintul era lucrat în relief, cu mici ornamente din aur. — E meșteșug grecesc, zise Silius, o poveste din Iliada. În gura lui, cuvintele acelea păreau o glumă. Cupa spunea însă cu adevărat povestea regelui Priamus, care, în genunchi, sărută mâna lui Achilles, ucigașul fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Căzu pe gânduri imediat ce se închise ușa. Pe masă se afla o camee elegantă, cu ajutorul căreia ținea cărțile deschise: un jasp montat în aur, un dar de la Polemon, principele poet. Împăratul o învârti între degete. Pe jasp erau reprezentate în relief șapte juninci; pe cercul de aur, de jur-împrejur, Polemon pusese să fie incizate versurile sale: „Junincile te privesc ca și cum ar fi vii. Poate că ar fugi. Însă țarcul în care sunt închise e de aur“. Ce voia să spună Polemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu trădează, nu întinde capcane. Nu se gândește, atunci când te privește, că tu, la douăzeci și șapte de ani, ar trebui să mori.“ Luă o cupă de sticlă azurie de Tyrus, pe care erau reprezentați niște satiri dansând, lucrați în relief negativ: artistul prelucra sticla pe partea din spate, astfel încât pe față apăreau protuberanțe. „Și tatăl meu plănuise să-și facă o gardă de corp specială, dar n-a avut timp să-și realizeze planul...“ Îi era sete. În cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă. În toate cercurile de artă străine se știe rolul jucat de Marcel Iancu în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara, care publica versuri în Chemarea, 1915, a stîrnit apoi întregul curent literar care a dezlipit de învechitul tipic al simbolismului tineretul din Franța, Germania, Elveția și America. Orice tînără revistă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la întîiul Congres al Constructiviștilor europeni, desfășurat în 1922 la Düsseldorf) se datorează, în bună măsură, poziției sale moderate și „constructive”. Ca și Ion Vinea, dar în domeniul artelor plastice (a realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
militariste” a Europei combatante. Amănunt semnificativ — ca și dadaismul, constructivismul a apărut în timpul Primului Război Mondial, în țări neutre precum Rusia revoluționară, Elveția și Olanda. Pe de altă parte, încă din perioada Cabaretului Voltaire de la Zürich, Marcel Iancu se arătase atras, în reliefurile și măștile sale primitive, de un „Dada pozitiv”, spre deosebire de comilitonul Tzara, anarhic și „antiartă”. Evoluînd ulterior către abstracționism, elevul lui Iosif Iser își descoperă importante afinități cu constructivismul european. În 1922, participă, cum spuneam, la primul Congres Internațional al Constructiviștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu care l-a înzestrat, prin timp, sfânta viață! NICIODATĂ - SINGUR! Era un om în etate. Umbla prin lume, totdeauna, în haine ori albe, ori gri, sable, vernile, albastru-deschis. Potrivit deînalt. Mustața, scurtă, bogată, galbenă îl scotea de îndată în relief, din mulțime. Și-l mai scotea ceva. Anume, cele două coșuri mari, aproape rotunde, unul în partea dreaptă a trupului și altul în cea stângă, ca niște cercei, prinși cu ceva invizibil, de trup,în realitate, agățate de mâini, aproape de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
legende, însă profesorul avea harul de a le amesteca, astfel încât nu realizau când termina ora și plecau acasă cu lecția învățată. La geografie, pe un caiet special copia granițele unei țări. Îi colora pe cât se pricepea mai frumos formele de relief folosind o bucățică de vată: cu maro munții și dealurile estompate în cărămiziu sau galben podișurile, cu albastru apele, câmpiile cu verde și studia cu ce se ocupau oamenii din țara respectivă, bogățiile naturale, lacurile, mările sau oceanele mărginașe, lucruri
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
antologii, ce grupează creațiile apărute în diverse reviste on-line, nu mai reprezintă cazuri izolate. Nici cea de față nu este prima de acest fel editată sub egida site-ului „Confluențe lirice” întemeiat de Relu Coțofană. Prezenta antologie nu scoate în relief personalitatea unuia sau a altuia dintre menbri, dar evidențiază existența tot mai accentuată a personalității de ansamblu a acestui site care numără peste 650 de membri. În ciuda tuturor diferențelor structurale și de experiență poetică dintre poeții antologați, se poate afla
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atingă, pur și simplu levitau și aveau un pilot automat, deci, chiar și copiii puteau conduce. Arhitectura clădirilor era extraordinară. Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau niște limbi ce ieșeau din loc în loc în relief, fiind parcări sau clădiri în formă de discuri, cercuri, globuri, înalte și răsucite, cu adevărat construcții extravagante. Animalele aveau ochi bionici și-i puteau roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea staturii sale, privindu-i intrînd pe fiul și pe nora sa pe care pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli în fiecare moment. Totuși, nu era un loc în care să poți să te rătăcești atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
purta o haină multicoloră, asemănătoare cu aceea a figurilor alegorice din sacrele reprezentații. Însă trupul Însuși era alcătuit din pietre de culoare diferită. Capul fusese realizat din plăcuțe de aur fin, smălțuite cum se cuvine pentru a reda adâncimea ochiului, relieful părului și detaliul grimasei de durere ce părea să Îi marcheze fața bărboasă. Pieptul și brațele erau din argint, iar abdomenul, până la zona inghinală, era din plăcuțe de cupru bătut, În timp ce gamba stângă, ce părea să susțină greutatea corpului, plasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucru În afară de senzația unei totale confuzii mentale, a unei răsturnări perverse a rânduielii firești În expunerea fiecărui subiect. Doar câteva lucruri apăreau de Înțeles: imagini de stele și constelații, și figuri geometrice, dintre care chiar pentagonul ocupa o poziție de relief. El fusese cel care Îl interogase Îndelung pe omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
numește deng-gao, „ascensiunea spre locuri înalte”. Astăzi, în toată lumea, chinezii sunt hotărâți sa urce munți înalți măcar o dată sau de câteva ori pe an pentru a-și încărca bateriile cu qi-ul pur și puternic ce se află deasupra formelor de relief, așa cum se ridică smântâna deasupra laptelui. În America și Europa, unde sunt mulți munți aproape de majoritatea orașelor importante și unde oamenii au mai mult timp liber decât oriunde în lume, „ascensiunea spre locurile înalte” de câteva ori pe an reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
je ne sais pas, ce sont des mots, ne jamais me réveiller, ce sont des mots, il n'y a que ça, il faut continuer...” Nu lipsea nici un cuvânt. Atâta doar că miroseau puțin a fum și pierduseră ceva din relief. Cât să devină de neșters. Ai săi trebăluiau În bucătărie. Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Anul Nou Își făcu curaj și Închirie un apartament de la etajul al patrulea al unui bloc nou din South Kensington. Era o masă simetrică și frumoasă de cărămidă londoneză de un ocru pal, cu fațadele Îmbrăcate În piatră, ferestre În relief și balcoane cu balustrade delicate de fier forjat, amplasată la jumătatea lui De Vere Gardens, o intrare largă și liniștită, care dădea În Kensington Gore. Adresa avea o notă de distincție care Îl Încânta, iar locuința prezenta Îmbunătățiri uriașe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar prea puțini Înțeleg ce Înseamnă să fii scriitor și artist, așa ca tine. — Putem dezbate toate astea prin scrisori, ca până acum, Îi zise ea. Se Întoarse să examineze tapetul Lincrusta, trecându-și un deget Înmănușat peste modelul În relief - pentru că apartamentul era neîncălzit, Își păstraseră hainele groase pe ei. — E frumos, murmură ea. — Mi s-a spus că e ultima modă, zise el. Ți-am spus că cei de la Atlantic m-au rugat să scriu un articol retrospectiv despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să semnați mai Întâi În caietul aniversar... — Bineînțeles, cu cea mai mare plăcere, spuse Henry, luând caietul din mâna Întinsă a copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry Își Încreți nedumerit fruntea, lăsând Întrebarea neterminată. Compton râse. — Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cam cât jetul de pipi al unui copil mic. De la comuna Voluntari la pădurea Băneasa, întreg Bucureștiul plutea și se ondula pe terasele Oceanului Pacific, precum cutele unui cearceaf circular, întinzîndu-se peste apele situate la trei zile navigație de formele de relief ale arhipeleagului Amiral Serafim. Într-adevăr, pe la 10,10 fără 5, dintr-o chichineață de curte aflată în centrul Bucureștilor, pe strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei (doamna Milerovna Jurilovca ), o lipoveancă planturoasă și cochetă, care contractase o boală ce nu se poate spune și se temea să o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]