8,718 matches
-
să uimească, să produca profundă admirație (precum în marinism), adică căutau maraviglia. Din acest unghi de vedere, dacă manierismul a fost prima ruptură serioasă față de Renaștere, atunci barocul este ruptura totală, poate chiar limbajul artistic total opus. Tema cunoscută a Renașterii, suferința psihologică (de ce nu, metafizică) a omului, temă într-un fel abandonată după revoluțiile în gândire provocate de Nicolaus Copernicus și Martin Luther, se regăsește în schimb în toate formele artistice în care barocul s-a manifestat, dar mai ales
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
8%), Elveția (2%), si Germania (aproximativ 1%). Din punct de vedere geografic, biserica acestei națiuni reprezintă bastionul cel mai occidental Creștinismului Ortodox din Europa, care a schimbat menirea istorică prin contactele cu Catolicismul și Islamul. Revoluția sârbă (1804-1815) a marcat renașterea Șerbiei moderne stabilizându-se că principat care s-a luptat cu otomanii, bulgarii și austriecii pentru supremația din Balcani. În 1918, Șerbia și-a pierdut independența în Regatul Iugoslaviei și și-a recuperat suveranitatea în 2006, după ce Muntenegru a părăsit
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
Alexiada"(despre domnia tatălui ei), afirmând că cruciadele sunt periculoase și că occidentalii sunt barbari. Ioan Kinnamos, secretarul împăratului Manuel I Comnenul, i-a continuat lucrarea lui Ana Comnena, scriind despre Manuel I și despre superioritatea bizantinilor asupra occidentalilor. În timpul Renașterii Paleologilor, s-a remarcat Niketas Choniates (1155 - 1215 sau 1216), un istoric grec bizantin, la fel ca fratele său, Mihail, scriind o istorie a Imperiului bizantin cuprinzând perioada dintre anii 1118 și 1207 (răscoala lui Petru și Asan sau căderea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
examinare critică a istoriei militare, arătând că anumite redări ale unor bătălii istorice par a fi exagerate, și la fel, a pus sub semnul întrebării logistica militară în privința dimensiunilor exagerate (raportate la surse anterioare) ale armatelor participante la marile conflicte. Renașterea are o continuitate cu Evul Mediu, dar si multe discontinuități. Renascentiștii au considerat că e o revenire completă la măreția civilizației și culturii antice, după o perioadă medievală văzută ca tenebroasă și decadentă, afirmând că este o răsturnare de magnitudinea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Evul Mediu, dar si multe discontinuități. Renascentiștii au considerat că e o revenire completă la măreția civilizației și culturii antice, după o perioadă medievală văzută ca tenebroasă și decadentă, afirmând că este o răsturnare de magnitudinea celei de la sfârșitul Antichității. Renașterea este considerată a fi un proces foarte complex, ce împletește arhaicul cu modernul și reprezintă o revenire la ce a fost, nu o înnoire absolută, ci o epocă de mare înflorire, de eliberare spirituală și, mai ales, este caracterizată ca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a Divinității. Dispare Cronica Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale. La fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fel, apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză proprie și care afirmă principii individuale. Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia și gândirea păgână la creștinism, însă Renașterea admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
admiră și imită Antichitatea, latina revenind în scrierea operelor în detrimentul limbilor naționale. Renașterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) și istoriografie (secolul XV) și va depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2 tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație medievală (Flavio Biondo). Inovațiile Renașterii au permis inventarea tiparului și descoperirea Americii. Inventarea Tiparului de către Gutenberg reprezintă rezultatul cererii tot mai
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
depăși granițele Italiei. În secolul XVI, în Europa Occidentală (Franța, Spania, Anglia, Germania), pe plan religios, Renașterea va marca nașterea Reformei și Contrareformei. În istoriografia renascentistă au existat 2 tendințe: inspirație antică (Leonardo Bruni) și inspirație medievală (Flavio Biondo). Inovațiile Renașterii au permis inventarea tiparului și descoperirea Americii. Inventarea Tiparului de către Gutenberg reprezintă rezultatul cererii tot mai mari de cărți. Astfel, între 1450-1500, în Europa (120 milioane locuitori) se tipăresc aproximativ 15-20 de milioane de cărți, reprezentând 30.000-35.000 de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Roma Illustrata", unde reproduce o topografie a Romei Imperiale; "Italia Illustrata" - lucrare dedicată istoriei provinciilor italiene; "Istoria de la căderea Imperiului Roman (410-1442)" - lucrare erudită, fiind prima operă în care Evul Mediu este definit ca fiind o perioadă dintre Antichitate și Renaștere. Aeneas Sylvius Picolomini (1405-1458/1464), papă, sub numele de Pius al-II-lea, care a participat ca secretar al episcopului de Siena la conciliul de la Basel. Fiind un adept al luptei anti-otomane, opera sa istorică are un caracter memorialistic. A scris mai
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă expresie artistică a creștinității, în timp ce germanii și francezii sunt în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Mării Mediterane. În Istoria Belgiei, a dovedit identitatea Belgiei din epoca medievală. În 1927 a scris "Orașul medieval". Johan Huizinga (1872-1945) a fost un istoric olandez, premergător al istoriei mentalităților. A fost orientalist, dar s-a specializat și în istoria Renașterii, fiind profesor și la Universitatea din Layden. Reținut de naziști în 1942, moare în Olanda ocupată, în 1945. A scris "Amurgul Evului Mediu" (în 1919), "Erasmus" (în 1924) și "Homo Ludens" (în 1938). "Amurgul Evului Mediu" a avut titlul inițial
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
omului în fața morții" și "Istoria vieții private". Raoul Girardet a scris "Naționalismul francez", "Mituri și mitologii politice", "Naționalisme și națiuni", "Istoria nebuniei în epoca clasică", "A supraveghea și a pedepsi" și "Istoria sexualității". Jean Delumeau s-a specializat pe perioada Renașterii, scriind " Viața economică și socială la Roma în a doua jumătate a secolului al XVI-lea", "Civilizația Renașterii", "Frica în Occident" și "O istorie a Paradisului". În Italia aniilor 1970, s-a lansat ""Microistoria"", curent istoriografic ce abandonează studiul maselor
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și națiuni", "Istoria nebuniei în epoca clasică", "A supraveghea și a pedepsi" și "Istoria sexualității". Jean Delumeau s-a specializat pe perioada Renașterii, scriind " Viața economică și socială la Roma în a doua jumătate a secolului al XVI-lea", "Civilizația Renașterii", "Frica în Occident" și "O istorie a Paradisului". În Italia aniilor 1970, s-a lansat ""Microistoria"", curent istoriografic ce abandonează studiul maselor și al claselor sociale pentru a face loc istoriei individului, fiind îmbinată cu științele sociale și antropologia. Carlo
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(n. 28 iunie, 1867 - d. 10 decembrie, 1936) a fost un dramaturg, romancier, poet și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934. „"pentru îndrăzneața și ingenioasa renaștere a artei dramatice și scenice"”. S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf - luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci-Gramitto
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
cele care se referă în mod precumpănitor la Unul. Nu lipsite de interes sunt și teoriile estetice plotiniene. Alunecând spre ocultism, neoplatonismul a exercitat o puternică influență asupra creștinismului fiind revalorificat, în secolul XV, prin intermediul culturii arabe și reabilitat, în Renaștere, odată cu interesul renascent pentru Platon. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaște un nou declin. La începutul secolului XIX, Plotin devine un "autor la modă". Goethe îl citește cu entuziasm și scrie chiar versuri "plotiniene". Ceva mai târziu, Plotin
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
domniei lui Carol al II-lea cultura a primit un sprijin fără precedent, devenind una dintre principalele preocupări ale regelui. Spre sfârșitul domniei Carol a fost un rege autoritar, dizolvând partidele în 1938 și înființând unul subordonat regelui, numit Frontul Renașterii Naționale. Fiind cunoscut pentru atitudinea sa potrivnică atât către comuniști cât și către legionari, uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu se presupune că ar fi fost din comanda sa. Al patrulea rege din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen și ultimul, a văzut lumina zilei
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
de recrutare planificate; trupele rusești trimise pentru a potoli revolta au ucis aproximativ 300 de oameni. Cea mai importantă dezvoltare culturală din perioada Regulamentului a fost naționalismul romantic românesc, în strânsă legătură cu francofilia. Modernizarea instituținală a dus la o renaștere a mișcării intelligentia. În plus, conceptul de "națiune" a fost extins pentru prima oară dincolo de clasa, și mai mulți membri ai claselor privilegiate au început să se preocupe de rezolvarea problemelor țărănimii, interes împărtășit de multe figuri politice ale anilor
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Dominația bonapartistă a Europei a pus bazele statelor naționale Germania și Italia, prin începerea procesului de consolidare a orașelor-state, regatelor și principatelor. Începând cu anul 1809, au avut loc mișcări patriotice într-o serie de state germane, Prusia pregătindu-și renașterea în jurul ideii de unitate națională. La rândul lor, italienii au dorit și ei, după modelul francez, să devină o națiune unită și independentă. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei a ajuns să fie una dintre cele mai puternice țări de pe
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
cele ale altor romane istorice contemporane. Scheffel a ajuns să fie considerat scriitorul preferat al noii Germanii imperiale. Apoi, în anii 1880, a apărut în Germania un nou curent de apreciere a evului mediu, pe care unii l-au denumit “Renaștere medievală” "(Mittelalter-Renaissance)". În acest context, romanul Ekkehard a continuat să fie unul din romanele citite ale epocii. Ambele lucrări îl arată pe Joseph Victor Scheffel ca pe un scriitor având prospețime și simț al umorului, care, bazat pe viziunea sa
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
s-au soldat cu eșec, drept consecință, în 1864, limba lituaniană și alfabetul latin sunt eliminate din învățământ. Pentru a putea rezista rusificării, sunt tipărite cărți peste hotare în limba națională și aduse clandestin în țară. În contextul mișcării de renaștere națională, care începe să se resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică în limba națională. Guvernarea rusă este nevoită să accepte înființarea Academiei Lituaniene de Științe. Cu toate
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
intactă și Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului. Mulți greci au părăsit orașul și s-au refugiat în vestul Europei, ducând cu ei cultura și documente din tradiția greco-romană care au contribuit la începutul Renașterii. Influxul erudiților greci în vest începuse totuși mult mai devreme, mai ales în nordul Italiei, unde orașele-state au început să primească învățații greci încă din secolele XI și XII. Cancelarul Florenței Coluccio Salutati a început acest schimb cultural în 1396
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Florenței Coluccio Salutati a început acest schimb cultural în 1396 invitând un cărturar bizantin să prezinte o lectură la Universitatea din Florența. Această sete a italienilor pentru clasicismul latin combinată cu cunoașterea limbii grecești au fost factorii care au motivat Renașterea. Grecii care au rămas în Constantinopol au fost în majoritate locuitorii cartierelor "Fanar" și "Galata". Mulți fanarioți, cum au fost numiți, s-au dovedit a fi sfetnici capabili ai sultanilor otomani, dar au fost considerați trădători de majoritatea grecilor. Fortăreața
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
din vest, fiind considerat de aceștia ca Împărat Bizantin în exil, până în anul 1503. În 1461 statul independent bizantin Trebizonda a fost cucerit de Mehmed. Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum și folosirea tunurilor și a prafului de pușcă. De asemenea, căderea Constantinopolului a tăiat principala legătură comercială pe uscat dintre Europa și Asia. În consecință, un număr tot mai mare de europeni a
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
alți armeni, din Ismail, Chilia, Cetatea Albă, Căușani, Tighina, dându-le căruțe și alimente pentru instalare. Comunitatea armeană din Basarabia s-a revigorat, sub influența celei din Moldova, într-un an crucial pentru Rusia, 1917, când s-a produs o renaștere a etniilor, dornice de autodeterminare. După o consfătuire a reprezentanților a 20 organizații obștești din Basarabia, Vlad de Herța a propus comunității armene să-și înființeze un organism de conducere națională, care să delege un reprezentant în parlamentul preconizat, Sfatul
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]