7,807 matches
-
conține toate siturile arheologice din județul Argeș înscrise în Repertoriul Arheologic Național (RAN). RAN este administrat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și cuprinde date științifice, cartografice, topografice, imagini și planuri, precum și orice alte informații privitoare la zonele cu potențial arheologic, studiate sau nu, încă existente sau dispărute. Datorită numărului
Lista siturilor arheologice din județul Argeș () [Corola-website/Science/327942_a_329271]
-
de teatru, ca de exemplu "Omul de spirit, curva și bufonul", "Grădiniță neobligatorie a raiului",„Străzi pentru îndrăgostiți”, „Ipohondrii”, „Ceai și pantofi”, si a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În 1982 a întemeiat la Jaffa Teatrul „Hasimtá” („Ulița”) pe care l-a condus vreme de 18 ani. În anul 2001 a înființat trupa teatrului „fringe
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
parte și chitaristul Gary Moore, este cunoscut pentru succesele „Whiskey in the Jar”, „Jailbreak” și „The Boys Are Back in Town”. În anul 1996, formația rock românească Iris a realizat un cover după piesa „Don't Believe a Word” din repertoriul și l-a inclus pe discul „Lună plină”, unde se găsește în două variante de interpretare, una în română și una în engleză. Varianta în română se numește „Să nu crezi nimic”.
Thin Lizzy () [Corola-website/Science/327189_a_328518]
-
de la Petrechioaia. Acesta este invitat să se alăture tarafului său, din care mai făceau parte: fratele Grigore Ciuciu (contrabas), Constantin Eftimiu (vioară și voce) și Costel Vasilescu (trompetă). Cântă cu marii lăutari ai vremii, în diferite tarafuri, formându-și un repertoriu foarte variat, la fel ca tatăl său, Mitică Ciuciu, fiind un mare păstrător al pieselor vechi lăutărești. Moare la data 19 august 2012, în vârstă de 76 de ani, bătrân și bolnav.
Iani Ciuciu () [Corola-website/Science/327167_a_328496]
-
lui Mircea Florian, din dorința acestuia de a continua experimentele muzicale, de data aceasta alături de o formație de rock. În prealabil, artistul înființase Ceata Melopoică, grup cu care realizase o muzică de avangardă, prin mixtura de limbaje expresive preluate din repertoriul arhaic românesc, african și asiatic. Apariția proiectului Florian din Transilvania s-a produs ca urmare a unor idei muzicale pentru piese de teatru, la care lucrau Mircea Florian și Valentin Andronescu. O primă formulă a grupului Florian din Transilvania a
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
susținut concerte în București (Palatul Cotroceni, Teatrul Național de Operetă, Tinerimea Română, Centrul Cultural al MAI, Biserica Anglicana etc), și în țară (Sala de concerte a Bibliotecii Municipale și Casa de Cultură din Onești, Cercul Militar din Brașov). Abordând atât repertoriul clasic cât și pe cel contemporan, dirijează în stagiunea 2008-2009 ansamblul de muzică contemporană “Archaeus” în concerte la Atheneul Român și la Centrul de artă “Tinerimea Română», UNMB, etc. În 2010, după un stagiu ca dirijor asistent al Bamberger Symphoniker
Cristian Lupeș () [Corola-website/Science/327182_a_328511]
-
(n. 21 iulie 1947 sau 1948, Satu Mare) este un saxofonist, clarinetist și flautist israelian-român, evreu născut în Transilvania. Interpretează un repertoriu variat de jazz, dar și de muzică ușoară, clasică, klezmer, muzică de scena și de film. s-a născut la Satu Mare in 1947 ca fiu al violonistului Andrei Wertheimer (născut și el la Satu Mare în 1927) și a copilărit la
Peter Wertheimer () [Corola-website/Science/327328_a_328657]
-
actoricești multilaterale ale Liei Koenig, a distribuit-o în două roluri memorabile, unul în "Scaunele" de Eugen Ionescu (1970), iar celălalt în "Mutter Courage" de Brecht (1975). Ulterior lui Koenig i s-au încredințat numeroase roluri principale în piese din repertoriul clasic și israelian modern, adesea roluri de femei mature sau vârstnice carismatice.. Între numeroasele roluri și piese în care a jucat Lia Koenig, se pot aminti Naomi în "Kiddush" de Allen Ginsberg (1976), Tzirel Horwitz în "Poveste simplă" după Shmuel
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
și mutarea într-o clădire nouă, special construită în piața din mijlocul orașului prin demolarea Bisericii Franciscane și altor monumente istorice. În prezent thalia formată din Trupele "Liviu Rebreanu" și "Tompa Miklós" reprezintă un model de interculturalitate, prin promovarea unui repertoriu bilingv, funcționând ca un liant al comunității mureșene. Cei care caută o alternativă pentru ofertele institutului public, pot găsi în persoana Teatrului 74. Funcționând în Bastionul Măcelarilor din Cetatea Medievală, trupa formată din tineri actori vrea să abordeze prin proiecte
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
din satul Grănicești știu că biserica din Găureni este mai veche decât biserica din Grănicești, cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" și construită în 1758, așa cum reiese din cronica parohială a comunei și din lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu intitulată "„Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova”". O altă variantă de datare a lăcașului din Dumbrava-Găureni este anul 1872. Este cunoscut faptul că în acel an actuala biserică exista. De asemenea, se știe că Vasile Zorniciuc este ctitorul lăcașului
Biserica de lemn din Dumbrava, Suceava () [Corola-website/Science/330593_a_331922]
-
de concert. El a intrat în topul celor 50 mai frumoși oameni din lume creat de revista "People", o rărițate pentru un muzician clasic. Vocea să înaltă, de volum mediu, are un timbru lichid specific baritonilor ruși. În ultimii ani repertoriul lui Hvorostovsky este compus aproape în întregime din operele lui Verdi cum ar fi "Un ballo în maschera", "Traviata" și "Simon Boccanegra"; el a apărut în "Rigoletto" și în "Îl trovatore" într-o producție de David McVicar la Metropolitan Opera
Dmitri Hvorostovski () [Corola-website/Science/330861_a_332190]
-
a fost compus pentru prietenul său, violoncelistul Hanuš Wihan, deși violoncelistul englez Leo Stern a fost cel care a interpretat la premieră. Este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale lui Dvořák precum și una dintre cele mai importante lucrări din repertoriul pentru violoncel și orchestră. Concertul este orchestrat pentru două flauturi (al doilea dublează piculina), două oboaie, două clarinete, doi fagoți, trei corni, două trompete, trei tromboni, tubă, timpane, trianglu (doar în ultima parte), coarde și violoncel solo. Concertul este structurat
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
(n. 3 aprilie 1889, București — d. 28 martie 1949, București) a fost un violonist virtuoz și compozitor român de origine romă, care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, "Hora staccato". Alte compoziții cunoscute ale sale sunt: "Hora mărțișorului", "Ceasornicul" și "Căruța poștei". Violonistul Jascha Heifetz afirma
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
vioara lui Grigoraș aude și vede în același timp muzica”, exclama Alexandru Vlahuță. Timp de șase luni a cântat în restaurantul „Gambrinus” al lui I.L. Caragiale, un mare amator de muzică. Între timp, Dinicu își continuă studiile la Conservator, aprofundând repertoriul clasic cu profesorul Vasile Filip. În 1913 încheie un contract cu restaurantul lui Ionică Enescu, unde va cânta timp de 22 de ani. Aici vor veni mari soliști ai lumii în trecere prin București să-i asculte muzica și sunetul
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
toți marii iubitori de muzică, printre care se numărau figuri remarcabile ale culturii din acea vreme, ca George Enescu, Victor Eftimiu, Tony Bulandra, I. Al. Brătescu-Voinești. Programele muzicale prezentate satisfăceau cele mai exigente pretenții, Dinicu interpreta deopotrivă atât piese din repertoriul clasic, cât și cel de café-concert sau popular. O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Dinicu organizează concerte de binefacere și în spitalele pentru răniți sau bolnavi de tifus exantematic. După război își alcătuiește propriul ansamblu, împreună cu țambalagiul Vasile Budișteanu (tatăl lui Ionel Budișteanu
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
melodiile ce urmau să fie prezentate publicului englez. De la Londra, Dinicu va pleca la Monte Carlo unde, în vestitul "Empire", se va întâlni cu George Enescu, iar peste câteva zile cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară, execută în 1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert de veac de activitate pe scenele de concert, în anul 1935, Dinicu urcă din nou pe podiumul Ateneului Român, unde
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
și Gilles Binchois, au scris așa-numitele "cântece burgunde" (pentru că erau din zona cunoscută sub numele de Bourgogne), (c. 1420-1470). Cântecele lor, oarecum simple, sunt, de asemenea, în general, pentru trei voci, cu un tenor structural. Muzicologul David Fallows include repertoriul burgund în "Catalogul Cântecelor Polifonic" din 1415-1480. Prima carte de muzică tipărită, a fost "Harmonice Musices Odhecaton", o colecție de nouăzeci și șase de cântece compuse mulți compozitori, publicată în Veneția în 1501 de către Ottaviano Petrucci. Începând cu mijlocul anului
Chanson () [Corola-website/Science/330079_a_331408]
-
muzical de înregistrări.În 1990, "Orchestra de Studio" s-a transformat în . În peste 30 de stagiuni, acest ansamblu a îmbinat activitatea de realizare în studio a înregistrărilor speciale destinate transmisiilor radio, cu prezența pe podiumul de concert. Prin varietatea repertoriului abordat (baroc, clasicism, muzica sec. XX etc.) și prin cooptarea de soliști instrumentiști sau vocali, Orchestra de Studio a Radiodifuziunii Române a evoluat calitativ oferind emisiunilor muzicale numeroase titluri. Desigur, meritul aparține în egală măsură maeștrilor aflați la pupitrul dirijoral
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
ansamblu muzical. De numele Orchestrei de Cameră Radio este legată monumentala realizare a “Integralei concertelor pentru pian și orchestră” de W.A. Mozart, în versiunea interpretativă a pianistei Dana Borșan, un eveniment discografic în premieră absolută în istoria muzicii românești. Repertoriul specific formației s-a axat și pe promovarea unor lucrări mai puțin cunoscute, în primă audiție românească, oferta diversă și interesantă fiind unul dintre punctele de atracție pentru publicul meloman. La aceasta se adaugă și o bogată reprezentare a muzicii
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
două rondouri pentru vioară și orchestră: În plus, mai sunt două concerte pentru vioară care nu sunt universal atribuite lui Mozart: De departe cele mai frecvent interpretate concerte pentru corn, cele patru concerte pentru corn ocupă un loc important în repertoriul corniștilor profesioniști. Au fost compuse pentru prietenul lui Mozart Joseph Leutgeb. Concertele, în special al patrulea, au fost compuse drept lucrări virtuoze care permiteau solistului să demonstreze o varietate de abilități la cornul fără valve din perioada lui Mozart. Concertele
Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/330135_a_331464]
-
dublă pregătire artistică - pian și dirijat - urmată în Elveția și desăvârșită în Austria și Italia, o carieră bogată începută la Monte Carlo, Geneva și Torino, continuată peste ocean - în Canada și SUA - și nu în ultimul rând în România, un repertoriu variat reunind lucrări simfonice, opere, dar și balet, format alături de prestigioase orchestre de pretutindeni, caracterizează în doar câteva cuvinte evoluția dirijorului român . Muzicianul și-a început pregătirea în România (Liceul de Muzică “George Enescu” din București), debutul său scenic desfășurându
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
și dirijor - lucru rar întâlnit până atunci în România, la pupitrul Filarmonicii "George Enescu", cu un program integral Beethoven (Simfonia a III-a și Fantezia pentru pian, cor și orchestră în do minor). Vladimir Vlad Conta și-a format un repertoriu extrem de bogat ca gen și curent artistic: Printre distincțiile care au fost atribuite artistului român se numără: Din anul 2012, Vladimir Vlad Conta este membru de onoare al Filarmonicii „Moldova” din Iași. Acest articol conține informații din caietele program ale
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
hon" („Carte de cântece”, うたのほん 教師用 下), plasând-o înaintea strofei originale. "Visul florilor de cireș" de Keiko Abe, un percuționist virtuoz, este o piesă de cinci minute pentru marimba. Această piesă este bazată pe „” și a devenit populară în repertoriul marimba. Simfonia a cincea a lui Alfred Reed, numită „Sakura”, este de asemenea bazată pe acest cântec folcloric. Deoarece melodia se întinde pe o gamă modestă, se potrivește în mod ideal instrumentelor care folosesc o gamă limitată de frecvențe sonore
Sakura sakura () [Corola-website/Science/330451_a_331780]
-
de a-l concedia pe Infernus din formație, King și Gaahl s-au concediat de fapt pe ei înșiși. În aceeași lună cei doi au ales numele God Seed pentru noua lor formație, dar au continuat să interpreteze melodii din repertoriul Gorgoroth. În iunie 2009 God Seed a participat la festivalul Hellfest din Clisson; două luni mai târziu, în august 2009, Gaahl a anunțat că se retrage din formație și din muzică în general. Ca urmare a acestei decizii, King a
King ov Hell () [Corola-website/Science/329169_a_330498]