10,353 matches
-
opt birouri și șase planșete, la perete, în jurul sălii. Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd motive pentru atâta interes, continuă, dintr-o dată înviorat, domnul cu glasul scăzut. Doar nu se întâmplă o nenorocire, dacă schimbi serviciul sau meseria sau orașul. Respiri, cumperi discuri, cravate, cărți, colecționezi timbre, joci canastă sau bridge, înveți limbi străine, te duci la meciuri. Atâtea șanse de a-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească surpriza. Atâtea disponibilități, nu-i așa ? dar glasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noi vom fi în Ardeal, pe frontul... Ochii lui Bologa îl ardeau. Tăcu brusc și lăsă capul în pământ, examinîndu-și cizmele pline de noroi și tremurîndu-și nervos genunchii, în vreme ce Apostol porni de colo până colo, ca un lup în cușcă, respirând greu, cu tâmplele dogorâte. Peste două minute apoi, cu o hotărâre nouă, locotenentul se opri iarăși în fața lui Klapka: ― Domnule căpitan, te rog... te implor... Scapă-mă!... D-ta mă poți scăpa!... Nu vreau să mă duc pe frontul... Klapka
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îi tremura glasul. Tăcu. Peste câteva clipe însă zise iar liniștit: ― Am să mă întorc, Ilona, să te iau!... Crezi? ― Cred! răspunse ea privindu-l în ochi sălbatic. Bologa își puse casca și se uită împrejur. Odaia parcă trăia și respira încet amintiri de fericire. Ilona se zvârli în brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se sculă în picioare, cu ochii fulgerători, și bătu cu pumnul în masă, în vreme de Apostol căzu grămadă pe scaun, respirând greu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile roșii agățate de crucea albă. În sală se restabili curând solemnitatea și toată lumea își reluă înfățișarea gravă dinainte. Incidentul fu dezbătut calm câteva minute, apoi trecură mai departe, conform procedurii obișnuite, pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din satul meu natal, din copilăria mea ! Din tot ce-ți mai pot dărui acum, Yoane, a rămas doar șansa de a deveni nemuritor, pentru că nimeni nu te va mai căuta vreodată prin pulberea mormintelor, atật timp cật ești viu, respiri, te bucuri sau te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost hărăzită această șansă, pentru că în tine miam putut oglindi chipul răsfrậnt în mirajul ochilor tăi, beznă a
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cea mai nimerită. Cojind zilnic fructul suferinței, învățasem să fiu o adevărată artistă. Îmi trăgeam seva inspirațiunii mele din durerea despărtirii de Yon: la început, simțeam cum inima începea să mă strậngă parcă și că abia-mi dădea voie să respir. Cật de apropiate îmi erau țintele dragostei în tinerețe și cật de îndepărtate deveniseră acum! Iubim tinerețea numai după ce ne părăsește și, abia cậnd regăsim tinerețea pierdută, suntem fericiți. După ea alergam eu acum, cu obsesia șoaptelor lui Yon: “Dac-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
făcut-o să o Ștergi n-ai să mai poooooți! Gore a venit de-acasă cu o casetă pe care are muzică de dinainte de scandalul din 89, după cum spune chiar el. Pare abătut, e roșu la față, oarecum transpirat Și respiră sacadat. Îi tremură Și mâinile, dar asta poate observa doar cine este foarte atent. S-a trântit pe scaun Și a rămas câteva minute ca o stană de piatră, În vreme ce Sandu Și Gicu Îl urmăreau mirați. Primind sticla cu vin
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cu ce-ai vrea să intre octombrie pe poartă, nebunule, cu fete și cu uculele? Cu bichinii și pina colada? Am revăzut nașu`, partea a doua, cu pacino, nu cu moraru, când ajunge-n cuba sunt mort, nici nu mai respir... Bă, ce-aș mai sta cu pina colada sub nas! Să-mi tragă ce ghevara cu pistolul pe sub umbrelă și să cânte sezaria numa` besame mucio... Tiii, asta revoluție! Dansantă! Fără badea și nașu`, Sandule? Fără firea și dana grecu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
norii spânzură pe cer, fantasme De foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codri se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm - se-ndoaiă ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un mic liman, ce raze blând respiră. Corabiei apusene grea de gânduri Sinistre - eu pe valuri îi dau drumul; Frântă de stânci se risipește-n scânduri. {EminescuOpIV 208} Ce întîlnesc întîiu pe țărm e-un tumul - Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
perini - eu îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mișcă norii auritele nave... O muzică tristă, adînc-voluptoasă, Pătrunde-acea lume de flori și miroasă; Și verzile lanuri se leagănă-n lună Și lacuri cadența cântărilor sună. Subțirile neguri păreau pânzărie De brum-argintoasă, lucind viorie; Și florile toate sub ea-ncremenite Respiră bogate miroase-adormite. Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese; Și apele mișcă în păture plane - 140În funduri visează a lumei icoane. Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aus Gedanken besteht der Mensch Der Mensch ist sein Gedanke Muma vântului e movibilitatea (neconstanța) Muma munților suflă vânt de primăvară Mumi mării îmflă vijelia prin turbidele valuri Muma ernei desghiață aripele crivățul[ui] din stâncile de ghiață Muma florilor respiră jelița plină de miros Muma pustiei Siroco arzător A pustiei mumă arsă cu-a [ei] suflet-sterp și sec Mări arzîndul vânt Siroco suge viața din palmieri. Luna d-aramă ce fuge prin nouri de fier - Luna regină ce vizitează palatele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n viață să mă-nnec în lumină, Să caut armonia a sferelor senină În inima-mi sdrobită... și-apoi să mor... Să mor, {EminescuOpIV 476} Să-nnec sufletu-mi rece în noapte și în nor. Coroană de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l reabilităm cu alimente castrate : bere fără alcool, lapte fără grăsime, ouă fără colesterol etc. Lumea actuală încearcă să convertească spre divertisment toate valorile mapamondului. Nici Dumnezeu nu se mai poate descurca probabil fără rețele de calculatoare. Totul este opțiune. Respirăm într-un perpetuu referendum. Vom deveni, probabil, doctori în ... disperare. Psihiatrul l-a cam înlocuit pe preot. Multe țări mici au crezut că independența ține loc de dezvoltare. Lumea contemporană e ca un vulcan căruia nu i-a venit încă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voluptatea ocolișurilor. Roiesc mulți în jurul ei, deși arta nu a fost niciodată un cașcaval îmbietor. Cota adevărată a unui scriitor o dau reeditările. Și în artă e important ca atunci când ești sub gheață, să - ți facă cineva copcă, să poți respira. Bine că unii scriitori importanți nu au scris jurnale. Numai așa au rămas la înălțimea operelor pe care ni le - au lăsat. În formula chimică a unui artist intră și câteva procente de disperare. Fiecare generație ia dintr-o capodoperă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
două luni după revoluție. Există aici o tezaurizare de expresii, etichetări, denumiri „dum-dum" cu explozii demascatoare ce acuză timp. Dar aceasta este o observație care nu mai prezintă nici un pericol. Volumul nu mai este un „disident" amenințat cu confiscarea. Volumul respiră în libertate/alături de noi, toți cei scăpați de sub obrocul unei interdicții agresive. I se poate pronostica o lungă perenitate, chiar dacă nu vede lumina tiparului imediat după revoluție. Sedimentează în versurile sale o istorie dramatică a unei ideologii încercată pe existența
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
eu l-am creat Și a venit acum la mine să îl prezint părinților drept o comoară. Rămân uimită! Un personaj vine să îmi ceară iubirea? El însă mă săruta și nu îmi lasă aerul cel drag să-l mai respir. Așa încins cum e, mă amețește ca pe-un fir de trandafir. Eu vreau să plec, așa nu se mai poate! E prea ciudat, Dar el nu vrea să mă lase, mă îndreaptă înspre pat, Sărutul lui cel dulce mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ador, Chiar dacă iarna nu o mai măsor, Tot ce contează e că suntem toți împreună În această lume nebună, nebună, nebună... SEMNĂTURA Semnez pe o frunză colorată De toamna cea nedreaptă, Mă semnez, sunt o nouă poetă, Care scrie ca să respire Și respiră ca să scrie. Semnez pe un fir de curcubeu, Sunt aici din nou, vă jur, Eu, poeta, scriitoarea, Care mă semnez pe o coală albă Din vise înșirate-n iarbă. Semnez pe o rază de soare, Uitată într-o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
iarna nu o mai măsor, Tot ce contează e că suntem toți împreună În această lume nebună, nebună, nebună... SEMNĂTURA Semnez pe o frunză colorată De toamna cea nedreaptă, Mă semnez, sunt o nouă poetă, Care scrie ca să respire Și respiră ca să scrie. Semnez pe un fir de curcubeu, Sunt aici din nou, vă jur, Eu, poeta, scriitoarea, Care mă semnez pe o coală albă Din vise înșirate-n iarbă. Semnez pe o rază de soare, Uitată într-o lume care
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
străbună! Nu mai pot să fac niciun pas, ești în spatele meu, De ce exiști? Preferam să pleci și să nu te mai văd niciodată, Vroiam să știu că ai dispărut de pe pământ! Că te-ai evaporat precum aerul pe care îl respir Preferam să cred că te-ai dus demult Și tot ce simt acum e doar o iluzie nebună, Dar mă ții de mână, Mă ții strâns și știu că numele tău e pe buzele mele. Al dracului egoism! TĂCERE Zecile
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mult, Când greșești și nu îi spui ce ai vrea Dar e în spital, te iubește dar și plânge, Îi spui să fie puternic, să vină acasă, Nu poate vorbi dar ochii îi sunt înlăcrimați, Se chinuie, nu poate să respire, Oh, Doamne, de ce atâta chin? Moartea cea crudă bate acum la ușă, Nu vreau, nu vreau, tată vino înapoiă Tată vreau să îți spună. Tată, vino la noi! Eu te iubesc, nu pleca, nu pleca, te rugăm, Tot ce îți
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ochii acum, te rog din suflet, Mă sperii, tati, revino înapoiă. Nu îți pleca capulă.nu mă privi așaă Nu închide ochii, îți dau viața meaă Văd cum îți scade pulsul, se dărâmă tot, În sufletul meu e jale, să respir nu potă Nu înțeleg nimic, abia mă mai pot mișca, Te văd pe pat întins, te văd bolnav așaă Ridică-te și spune-mi, Spune-mi că mă iubești! Ridică-te și arată-mi cât de puternic ești! Iar închizi
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
de partid! Boala și presiunile asupra lui îl hotărâseră în final să iasă la pensie și acum, fiul trebuia să trăiască aceleași vremuri ciudate; partidul își întindea tentaculele tot mai adânc și îl sufoca. Trăiau într-o lume tremurândă, indescriptibilă, respirând anevoios cu gâfâieli și numeroase temeri, însă trebuia să supraviețuiască! Deși nu vedea rostul acestei acțiuni, într-o zi a cedat discutând mai serios cu secretarul de partid, încercând să evite intrarea în partid: - Domnule Rebegilă... însă mie nu-mi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]