11,011 matches
-
limbă romanică indo-europeană care s-a vorbit în Asturias și León și care subzistă și azi în unele zone asturiene, leoneze și cantabrice, în N Spaniei. De aici se recrutau majoritatea servitorilor. Lat.: „Iubesc, deci exist.“ „Îți mulțumim spre marea slavă a ta“, fragment din Gloria liturghiei catolice. Istorie pe care am povestiti-o în romanul meu Dragoste și pedagogie [nota lui M. de Unamuno (ed. 1914)]. Protagonist al piesei de teatru El burlador de Sevilla, de Tirso de Molina (1583
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu ești evreu? — Nu spun nimic. Tu o spui, și Harry, și fata din tabără. Și-a smucit mâna din a mea. Nu e o glumă. —Bineînțeles că e. Mi-a luat mâna și a început să meargă mai departe. —Slavă cerului. Pentru un minut m-am speriat. Am mers în tăcere, încercând să ne prindem din urmă umbrele. Totuși, nu cred că ar trebui să glumești despre așa ceva. Sau Harry nu ar trebui. Am continuat să mergem. Eu tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a pierdut niciodată încrederea în oameni. M-am răsucit spre Betsy. Avea mâncare pe față și pe mâini, dar farfuria ei era încă plină. Încăpățânarea fiicelor mele atunci când venea vorba de mâncare mă contraria mereu. Nu știau ce e foamea? Slavă Domnului că nu știau ce e foamea. Vai, ce bine arată morcovii ăia! m-am lins eu pe degete. —Spune-mi dacă nu vrei să-ți povestesc, zise Madeleine din nou. Nu ar fi trebuit să îi spun. Te ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
albe ultima dată când am văzut-o. Nu îmi puteam imagina de unde venise replica mea despre părul ei blond, dar nu aveam să mi-o retrag acum. Greșisem culoarea părului mamei. Nu era o crimă. Anii trec. Amintirile se șterg. Slavă Domnului. Poate că ar fi fost altfel dacă aveam fotografii, deși chiar și ele mint uneori. Îmi amintesc o poză făcută în curtea școlii din Osnabrück, un rând de băieți de opt și nouă ani, ținându-se pe după umeri. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și numai mama nu ceda: — Doar ai acum tot ce ți-ai dorit dintotdeauna, o reprezentanță proprie ca Hans Saner, ești singurul tău stăpân și maestru, nimeni nu se poate vârî în treburile tale, iar cu macaralele Pingon ai câștigat, Slavă Domnului, destul de bine. Înțelege odată că te vrea înapoi doar fiindcă îi iei o grămadă de clienți. Doar ți-a spus cu gura lui că ești un vânzător bun, afacerea cu macaralele nu-i mai funcționează ca înainte. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Nici constructorii de stâlpi nu mai erau constructori de stâlpi; idila podețului care ducea în larg la o platformă păzită de animale sălbatice, unde oamenii, despărțiți de uscat, se ocupau cu olăritul, țeseau și plăsmuiau unelte, fumul vetrei urca în slava Domnului, la cer, această idilă a fost spulberată de o teorie nouă. După întâmplarea asta nu a mai rămas nimic din mitul național elvețian, care își are originea în pilonii de lemn ai constructorilor de stâlpi, iar severul profesor, director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bucătărie. Această scuză groaznică pentru o seară sociabilă, am mințit eu curgător. Nu o să se mai întâmple, promit. De acum încolo ne întoarcem la formulă de două, doar tu și eu. Gata cu jocurile. Maria își dădu ochii peste cap. —Slavă Domnului! Mă îmbrățișă cu căldură. — Vorbim săptămâna viitoare, șopti ea, arătând spre Ed. Mulțumesc pentru o seară cu adevărat chinuitoare. De fapt a fost o seară minunată, Jenny, interveni Danny. De-abia aștept să se repete. Mă pupă pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai asculta. Nu e prietenul tău cu soția curviștină? Am întors capul și l-am văzut pe Phil, rătăcind amărât prin raionul de lenjerie intimă. După ce mi-am plătit toate articolele achiziționate, ne-am dus să-l salutăm. Oh, Jenny, slavă Domnului că ești aici! — Doar nu e ziua lui Tally? am întrebat. Phil strânse din buze. —De ce-ți imaginezi automat că sunt aici să cumpăr ceva pentru Tally? De ce nu aș putea avea și eu o aventură la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
despre asta? Probabil că ai fost mai desprinsă de realitate decât am crezut. Am început să o amenajăm și vom termina la timp pentru a o deschide în ajunul Crăciunului. Termenul e destul de strâns, dar o s-o scoatem la capăt. Slavă Domnului că urmează să primim banii de la tata și Lynn. După ce vom inaugura locul ăsta, vom rămâne absolut lefteri! Îmi amintesc vag că mi-ai povestit despre asta. Dar adevărul este că nu putusem să fiu atentă la nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
organizatorice. Da, da, a spus Lisa, foarte amuzant și, imediat după ce mă întorc de la toaletă, o să și râd la gluma voastră. Acum, vă rog, deschideți ușile alea odată. —Declar sala de forță MarkieFit oficial deschisă, a declarat în grabă Kieran. —Slavă Domnului! a exclamat Lisa și și-a făcut drum, împingându-ne pe toți ca să fie prima care intră. Am urmat-o până la baie din moment ce asta era prima ocazie după săptămâni întregi când rămâneam singure. Mergeam noi în mod constant la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
avea numai doisprezece ani, colegă de școală cu soră-mea, și de-atunci mă izbise Înfățișarea ei. Acum era o tânără ca o floare. Ne-am Îndrăgostit - dar situația părea disperată. Eu nu aveam nici bani, nici perspective. Și atunci, slavă cerului, a venit În vizită la Düsseldorf Tom Armstrong, care mi-a dat un sfat bun. „N-ai să fii niciodată un pictor de mâna Întâi dacă ai un singur ochi, Du Maurier, mi-a spus, dar ai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
festivitățile greoaie ale Crăciunului englezesc, și plecase după Fenimore la Florența. Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii Însă fuseseră mai puțin toleranți cu lungimea romanului, iar opinia lui Kiki, deși binevenită, nu era decât o contragreutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ bune. Dar ce sunt semnele? Domine, in manus tuas! În asemenea clipe, omul are nevoie de religie. Dar mâna Îmi tremură și nu mai pot scrie decât că sunt al vostru viteaz, dar În același timp Însingurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
murit În Flandra, În martie, anul trecut. Un glonț de pușcă. Avea douăzeci și unu de ani. S-a Întâmplat la doar o săptămână după ce a fost ucis fratele Sylviei, Guy Du Maurier, pe același front. Guy era soldat de meserie, locotenent-colonel. Slavă cerului că Emma n-a mai apucat să audă toate astea. — Emma? Întreabă Alice, copleșită de valul de nume necunoscute. — Văduva lui George Du Maurier. Și-a văzut cele două fiice mai mari murind Înaintea ei, Sylvia și Trixy, amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi făcut ce făcea dacă n-ar fi fost căsătoriți. Acum, tu și cu mine, Minnie, noi facem o echipă bună pentru că suntem independenți. Între noi, totul e deschis și pe față. Suntem profesioniști. — Copii aveau... familia Smith? Întreabă ea. — Slavă cerului, nu. Asta-i altă problemă. Am văzut ce-a pățit biata mama, rămasă cu șase copii de crescut când a murit bătrânul. De-aia m-a retras de la școală și m-a dat să muncesc la Lamb House, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ascunsese și aruncând pe tejghea marfa adusă pentru schimb, o gâscă jumulită: „Cre’ că are f’o zece funți...“ Astfel, îmi devenise familiar și felul de a vorbi al kașubilor. Ori de câte ori reușeau să-și înghită mormăiala lor cu rădăcini în slava veche pentru a-și face cunoscute grijile și dorințele în germana din nord, ei lăsau la o parte articolul și, ca să meargă la sigur, când spuneau nu, preferau s-o spună de două ori. Vorbirea lor tărăgănată semăna cu laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Gretel? -, a ridicat iadeșul, acel așa-numit os al minciunilor, de pe care rosese toată carnea, i-a poruncit capului său de profet să lumineze, invocând acum principiul său frecvent citat, pentru ca imediat să dea tonul pentru un imn întru slava poveștilor mincinoase în general și în particular. La masă, copiii - Franz, Raoul, Laura și micul Bruno - ședeau cu gura căscată și-l ascultau pe atât de specialul nostru oaspete, crezându-i fiecare cuvânt, așa cum și eu odinioară îl ascultasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hambarul se sprijineau parcă netulburate pe dreptul de succesiune; în plus, nici unei căpățâni de țăran din partea locului nu-i fusese clintit un fir de păr - mai ales acolo oamenii refuzau să accepte că războiul ce fusese atâta vreme ridicat în slăvi ca victorios, a fost pierdut, împreună cu cei păgubiți. Numai fiindcă fusese obligat de autorități, proprietarul gospodăriei le lăsase părinților mei o încăpere împărțită în două, cu dușumea de beton: cândva, acolo fuseseră hrăniți porcii puși la îngrășat. Nu ajuta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp după Primul Război Mondial, și-a pus capăt vieții. Ah, de-aș putea totuși să-mi încerc metoda mea uneori eficientă de invitație imaginară și să-l poftesc pe el, cel pe care Lilli Kröhnert mi-l ridicase în slăvi ca pe un maestru fără egal, împreună cu pictorii Macke și Morgner, care au căzut de tineri la Perthes-les-Hurlus și Langemarck, să-i adun în jurul unei mese inventate. Pe hârtia mea am ajunge să discutăm despre lucruri pe atunci actuale - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce mă privește, m-am implicat de pe margine. Mânios, fiindcă fusese rănit, Hofer apăra pictura figurativă, determinată de imaginea omului, împotriva priorității declarate ca absolute a tablourilor fără obiect, a căror manieră era afișată drept „pictură informală“ și ridicată în slăvi prin cataloage drept modernismul cel mai avântat. Adversarul său în această polemică se numea Will Grohmann, un critic de artă pentru care nu conta decât ceea ce, după verdictul lui Hofer, avea drept urmare „deraierea în depărtările cețoase ale neantului“. În articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
furtunurile lor pline. Se zice pe drept cuvânt că după un proces pierdut trebuie achitată nota călăului; drept care, după incendiu, au izbucnit certurile. Magul și ebenistul au Început să se dușmănească. Proferând monosilabe nemuritoare, generalul Su Wu a ridicat În slăvi deliciul contemplării unei vânători de urși, dar știm cu toții că mai Întâi l-au nimerit drept În cârcă săgețile arcașilor care nu dădeau niciodată greș și după aceea l-a ajuns din urmă prada Întărâtată și l-a Înfulecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastră e lipsită de o bază cu adevărat solidă, căci și cel mai miop Înțelege că proliferarea aserțiunilor contradictorii vine din izvorul comun al naționalismului și autorizează urbi et orbi acest dictum al lui Zevasco. Istoria pură ridică substanțial În slava cerului revanșismul just al fiecărui popor; Mexicul și-a recucerit astfel, cu litere de tipar, puțurile de petrol din Texas, iar noi, calota polară și inalienabilul său arhipelag, fără a pune În primejdie viața nici măcar a unui singur argentinian. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
turuit. Care doar câteva minute avea să-i ajungă să să arate cunoscător strașnic al ălor mai sensibiloase și prăpăstioase coclauri dân arta dă operă și mai ales dă tot ce să leagă cu carera lu Caruso. Îi ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zic că nu, mi-a adus dăstule satisfacții legitime. Am răspuns pă loc la atenție. Dacă cauți cu lupa ta În prima și a doua edițe, ai să te prinzi pă loc că În ultima niște versuri Îi ridică În slăvi chiar pă plugarii și comerceanții care mecanizează ogoru național. Pă când faima mea creștea, mandea am auzit cum clopoțea strident chemarea telurică și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]