8,304 matches
-
The Mountain Wreath (Cununa munților): Dumnezeu și-a vărsat mînia asupra sîrbilor, Căci păcate de moarte au îndepărtat mila Lui de noi: Conducătorii noștri au călcat în picioare toate legile, Cu ură sîngeroasă s-au doborît unii pe alții, Au smuls din frunțile fraților lor ochii vii, Au ales în schimb ca lege și călăuză nebunia ! Iar cei care i-au slujit pe regii noștri au devenit trădători, S-au scăldat în purpuriul sîngelui regal ! Nobilii noștri cadă Blestemul Domnului asupra
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pășunist sincer, îngrozitor de sincer. Sau o carte de povești. Am așa, un sentimentalism contraproductiv. Sunt marcat poate și de cărțile din copilărie. Uite, atunci, lecturile de căpătâi îmi erau cărțile istorice ale lui Alexandru Mitru. Cărți în care Gelu își smulge săgeata din piept și se apucă să taie la turci. Sau poate Menumorut era cel care făcea din osmanlâi tăiței. Cine mai știe, că toți erau construiți după același tipic! Totuși, simplul fapt că am reținut numele astea ar proba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dumnezeule Mare, în ziua aceea îi revenise complet auzul. Povestesc ai noștri c-au stat firesc la masă, auzea perfect, s-a simțit bine, era ce-i drept slăbită, iar în jurul orelor 20 i s-a făcut rău, și-a smuls baticul de pe cap și a plecat așa cum venise și trăise alături de toți ai noștri, în mare demnitate, credință și iubire. Doamne, a doua zi era ziua mea, am plâns înfundat în liniștea odăii mele la Pașcani și mi-am autoeducat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații, fotografii, șuvițe blonde, brune, castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea mărturii care abia mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai toate, de altfel, am văzut cu emoție cum alergau spre noi femeile, bărbații și copiii, care cu ce aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caracterului meu „activist“, cum i se spunea, nos talgia acțiunii conducându-mă la un divorț, categoric și absurd, cu muza favo rită, Terpsihora, căreia n-am mai putut să-i suport, vreme de zece-cincisprezece ani, farmecul aromitor al liricii sale, smuls din coardele tremurânde de citară. ÎNSĂ ACEASTĂ CARTE A MEA - VENITĂ MULT MAI TÂRZIU și ca un produs hibrid Între proză și poezie sau cântec, lucru care nu strică urechii și nici nu șade rău, fiindcă Aristot laudă acest fel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lumea și cu ele Însele. Nu știu dacă nu e cumva locul să mulțumesc aci bunului Dumnezeu, care, În marea lui milă revărsată uneori din eroare peste cei mai libertini fii ai lui, s-a Îngrijit totdeauna să mi le smulgă În felul arătat, Înainte de a le fi văzut Îmbătrânind lângă mine, punându-le astfel din vreme sub scutul marilor sale taine neîn țelese, la adăpostul cărora ele Însele Începuseră a râvni. — Cum, adică? - se indigna uimit prietenul meu desenator - Lilica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca un gogoman, că femeia este sinonimă cu sentimentul pudoarei. Dar faptul că Lilica R., Încă tânără, frumușică, inteligentă și talentată, aleargă mereu și astăzi după un măritiș cu orice preț, la fel [ca] prostituatele de orice mână, mi-a smuls din ancorele ei și această ultimă a mea iluzie despre femei. Rămasă azi În mijlocul sau pe marginea drumului ce și-a ales, cât de puțin i-ar fi trebuit totuși Lilicăi R. ca să ajungă a fi, dacă nu chiar o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poate, din Lilica R. o ființă perfectă, așa cum o Între zărisem și cum o voiau stăruințele și apelurile mele nebu nești - infructuoase și zadarnice până la catastrofa noastră finală. [...] „Ființa bolnavă“, cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor adânc și inconstant. Sunt impermeabile și imperfecte. Sunt abia dresabile, și asta când Încă mai sunt tinere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pustii de buna lor faimă trecută, și cu odăi imense, În care trosneau paturi somptuoase de stil chesaro crăiesc - [hotel] plin de farmec vetust adăugat ca un condiment necesar dragos telor romantice și de care inimoasa abia se putu smulge la plecare, tot privind din prag lung Îndărăt, ca pentru a păstra, dincolo de tinerețea trecă toare, o amintire nostalgică pentru tot restul vieții; cu brațele ei Încărcate cu toate florile risipite prin odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cafenelelor noastre literare, pe care o cunoscuse, cum și unele intimități despre clienții ei și despre senzațiile ce era În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fost mai mult cu gândul la vijelia ce a răsturnat totul În cale și la somnul binefăcător. Nu știu care a fost intensitatea vântului, dar e suficient să amintesc priveliștea Întâlnită când am ieșit la Liturghie, cu zeci de coame și țigle smulse de pe toate acoperișurile clădirilor, cu florile doamnei Elena zburătăcite din ghivece cu pământ cu tot și Împrăștiate prin incintă, cu borcanele de miere făcute zob, cu elicele eolienelor Îndoite, cu geamuri sparte, cu sera păgubită de folii și imaginea dezastrului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
facă simțită neapărat prezența, să știe fata aia că noi ne uităm la ea și că, astfel, am învins-o, nu mai are secrete pentru noi. Drept care n-a găsit pe moment altceva mai bun de făcut decât să-mi smulgă mie fesul și să arunce cu el spre fereastră. Fereastra avea geamul de la un ochi lipsă și fesul meu a nimerit exact prin golul acela, a ajuns la picioarele fetei, ea a țipat speriată, noi ne-am speriat și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
siguranță aici, în văzduh. Totuși, cel mai preocupat sunt, în continuare, nu de viața din văzduh, ci de cea de pe pământ. Tot timpul aproape mi-l petrec privind jos, spre orășelul meu, Serenite. Spre familia mea dragă, din care fusesem smuls atât de abrupt. După numai câteva zile, are loc un fenomen cu adevărat catastrofal, comparabil cu însăși moartea mea: Ca de obicei, privesc spre Serenite, dar încep să văd orășelul și pe locuitorii săi ca prin ceață. Atunci plec în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l ajut, sufeream că totul se petrece în somn, în vis și nu pot să intervin. Reacția tatei sau, mai precis, lipsa lui de reacție l-a enervat și mai tare pe Fanache, care s-a răzbunat stupid: i-a smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în labă: îi sileau pe ăștia să-și înghită urina sau le smulgeau unghiile ori firele de păr. Dacă, din întâmplare, era o perioadă de acalmie și îi lipseau anchetații, suferea cumplit, se plictisea, nu-și mai găsea locul, era nervos, ca atunci când fumătorul a terminat țigările și nu are de unde să cumpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la ce se gândește, se întreba dacă se gândește de fapt la ceva și dacă locul ei în inima lui este cumva amenințat să se năruie. Doctorița, obișnuită să vindece oameni, căuta disperată un tratament pentru tata, căuta să-l smulgă din tristețea lui tăcută și să-l întoarcă la ea, întremat, gata s-o iubească amețitor, ca la început. Irina n-a găsit panaceul visat. În schimb, însănătoșirea tatei s-a produs altfel. Nu era însănătoșirea așteptată de ea, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Sus și că datoria lui cea mai mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chiar și televizorul pe care-l vânduse ca să facă primul milion de dolari era furat. Și nu de acasă, cum ar fi fost firesc în cartierul unde se născuse, ci din dormitorul primei lui iubite. Un miliardar normal ar fi smuls, pur și simplu, tubul acela de 12 dolari de la gura omului care stătea în calea fericirii sale și l-ar fi aruncat la gunoi. Nu însă și iubitul realizatoarei TV care, din cauza zgârceniei, a așteptat trei ani ocazia să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
discută liniștit cu bufetiera despre mărirea de salariu. „Or să ne dea un amărât de 5%, iar dumneata ai și dublat prețul la ciorbă. Păi, e corect?“ „Corect, necorect - i-o scurtează femeia -, fiecare mănâncă după buzunar.“ Vasile B. e smuls din scaun de trei zdrahoni și e dus direct la centrala telefonică. „Putin, Putin - șoptește sufocat de emoție un ins în civil, pe care nu-l cunoaște nimeni, dar căruia adjunctul cel mare îi spune mereu: «Să trăiești!» - grăbește-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Gigel a înșfăcat banii și a zburat. În timp ce halea salamul, cu sentimentul că un glas de sus, din tării, îl îndemna: „Nu te lăsa, copile, papă tot!“, Gigel se gândea ce o să le zică părinților și fraților. Că i-l smulsese din mână un țigan sau, și mai bine, un maidanez turbat? Fiindcă era totuși un suflet încă nepervertit, a intrat în casă plângând în hohote. „Mamă, tată, am mâncat tot parizerul!“, a zis Gigel. Ar fi trebuit să arate ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ar fi trebuit să arate ca un însărcinat în luna a șaptea, dar tot lihnit era, cu stomacul lipit de șira spinării. „Mă, nu ne minți - l-a repezit Bostănaru ca și cum se aștepta la un necaz -, ți l-o fi smuls din mână un țigan sau te-a fugărit un maidanez și ai dat cu parizerul în el!“ În Gigel se petrecuse însă un fenomen uimitor de dilatare bruscă a timpului, concomitent cu unul și mai uimitor de comprimare bruscă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
venit În minte versurile lui Otero Silva: „I-am auzit picioarele goale, ude, lipăind pe punte. Și am simțit suflîndu-mi În față foamea crepusculului Inima mea ezitînd Între ea și stradă, drum Nu știu cum de mi-am găsit puterea să mă smulg din ochii ei să-i alunec din brațe Rămasă În urmă, plîngea dincolo de ploaie și de geam Întunecată de durere și lacrimi Rămasă În urmă, nemaiputînd să plîngă Așteaptă-mă! Te voi Însoți.“∗ Dar, cu toate astea, mai tîrziu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nici n-am auzit sirenele. Voluntarii de serviciu nu aveau habar că sîntem acolo, așa că au plecat În grabă cu pompele de incendiu, iar noi am dormit pînă dimineața tîrziu și abia atunci am aflat ce se Întîmplase. Le-am smuls promisiunea ca data viitoare să ne includă și pe noi În echipă. Găsiserăm un camion care să ne ducă, peste două zile, cu tot cu motocicletă, pînă la Santiago, pe bani puțini, dar cu condiția să-i ajutăm să Încarce mobila pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]