7,641 matches
-
industriale - În special În Ungaria și Slovacia - au Înflorit În anii ’40 de pe urma investițiilor germane În producția de război. Ignorând această diversitate, comuniștii au trecut rapid la uniformizarea economică a Întregii regiuni de Îndată ce au preluat puterea. Fidel definiției leniniste a socialismului În termeni de proprietate, și nu de relații sociale, statul a expropriat mai Întâi acele mari companii din industrie, comerț și servicii care nu erau deja În mâini publice. Apoi a acaparat, a impozitat la sânge sau a marginalizat toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
corpul profesoral din instituțiile de Învățământ superior din Cehoslovacia vecină și de aiurea a fost epurat energic. Cealaltă excepție era, desigur, Iugoslavia. Până la ruptura dintre Stalin și Tito, Iugoslavia fusese, așa cum am văzut, statul cel mai avansat pe drumul spre socialism. Planul cincinal al lui Tito Îl depășea pe cel al lui Stalin, țintind la cea mai mare rată a investițiilor industriale din blocul sovietic. Nici nu Începuse colectivizarea În celelate state-satelit și acolo existau deja 7.000 de colective, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia un candidat pentru rolul de Tito-Kostov-Rajk: W³adis³aw Gomu³ka, secretar general al Partidului Muncitoresc Polonez și vicepreședinte al Consiliului polonez de Miniștri. Gomu³ka criticase deschis planurile de colectivizare În Polonia și era cunoscut ca adept al „căii naționale” poloneze spre socialism. Criticat de staliniștii fideli din partid, În august 1948 el a fost Înlocuit În funcția de secretar general de Boles³aw Bierut. Cinci luni mai tîrziu a demisionat din postul ministerial, În noiembrie 1949 a fost exclus din partid, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
azi. Vocabularul marțial atât de drag retoricii comuniste reflecta această stare de conflict permanent. Metaforele militare abundau: lupta de clasă impunea alianțe, colaborări cu masele, mișcări eluzive și atacuri frontale. Afirmația lui Stalin că lupta de clasă se ascuțea pe măsură ce socialismul se apropia a fost invocată pentru a justifica fapul bizar că, deși pretutindeni alegerile indicau un sprijin În proporție de 99% pentru partid, dușmanii se Înmulțeau neabătut, lupta devenea tot mai aprigă, iar istoria națională a Uniunii Sovietice trebuia reprodusă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre N-ai ce-i face, uneori oamenii au păreri corecte din motive greșite... Teama de a nu fi Într-o bună companie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locală. Dar rusofilia intelectuală nu se limita la atât. E important să ne amintim ce se petrecea cu doar câțiva kilometri mai la est. Entuziasmul intelectualilor occidentali pentru comunism a atins apogeul nu În momentele de „comunism de gulaș” sau „socialism cu față umană”, ci În perioadele de maximă cruzime a regimului: 1935-1939 și 1944-1956. Scriitorii, profesorii, artiștii, Învățătorii și jurnaliștii Îl admirau adesea pe Stalin nu În ciuda greșelilor sale, ci din cauza lor. Persoana și cultul său erau mai seducătoare când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
carnetele personale, Camus nota: „Unul dintre regretele mele este că am cedat prea mult obiectivității. Obiectivitatea este uneori o simplă acomodare. Astăzi lucrurile sunt clare, și dacă ceva e concentraționar, trebuie să-i spunem pe nume, chiar dacă e vorba despre socialism. Într-un sens, nu voi mai fi niciodată politicos”. E poate un ecou involuntar al afirmațiilor de la Conferința Internațională a Pen Club cu doi ani Înainte, când Ignazio Silone, vorbind despre La dignité de l’intelligence et l’indignité des
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după moartea prematură a lui Schumacher, o nouă generație de socialiști germani a abandonat oficial linia marxistă a partidului, veche de șaptezeci de ani, și și-a făcut o virtute din nevoia de a accepta realitatea RFG. Marxismul avusese În socialismul german postbelic cel mult o funcție retorică - PSD abandonase ambițiile revoluționare În 1914, asta dacă le-a avut vreodată. Dar renunțând la formulele anchilozate ale socialismului maximalist, socialiștii germani au putut să-și modifice Însăși substanța gândirii. Deși mulți erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a făcut o virtute din nevoia de a accepta realitatea RFG. Marxismul avusese În socialismul german postbelic cel mult o funcție retorică - PSD abandonase ambițiile revoluționare În 1914, asta dacă le-a avut vreodată. Dar renunțând la formulele anchilozate ale socialismului maximalist, socialiștii germani au putut să-și modifice Însăși substanța gândirii. Deși mulți erau În continuare nemulțumiți de rolul țării În noua Comunitate Economică Europeană (CEE), ei au acceptat apartenența Germaniei la blocul vestic și necesitatea de a deveni un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impact chiar mai dramatic. Interpretată În contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum explica autorul ceh Jaroslav Seifert la Congresul Scriitorilor ținut la Praga În aprilie 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nedreptatea și ineficiența capitalismului industrial, paradigma de secol nouăsprezece a insurecției urbane violente era nu numai inaptă și indezirabilă, ci și redundantă. Condiția tuturor claselor putea fi ameliorată efectiv prin metode pașnice și graduale. Nu Înseamnă că axiomele fundamentale ale socialismului din secolul precedent au fost uitate. Deși mențineau distanța față de Marx și urmașii lui declarați, cei mai mulți social-democrați europeni de la jumătatea secolului XX respectau cu sfințenie postulatul conform căruia capitalismul e inerent disfuncțional, iar socialismul Îi este superior moral și economic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu Înseamnă că axiomele fundamentale ale socialismului din secolul precedent au fost uitate. Deși mențineau distanța față de Marx și urmașii lui declarați, cei mai mulți social-democrați europeni de la jumătatea secolului XX respectau cu sfințenie postulatul conform căruia capitalismul e inerent disfuncțional, iar socialismul Îi este superior moral și economic. Dar, spre deosebire de comuniști, ei nu credeau că decesul capitalismului era iminent, nici că trebuia grăbit prin inițiative politice. Misiunea lor, revelată după decenii de criză economică, divizare și dictatură, era să folosească resursele statului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locali și-au uitat prompt trecutul. În alte țări, social-democrații au abandonat mai greu nostalgia transformărilor radicale. În RFG, Partidul Social-Democrat și-a reformulat obiectivele abia la Congresul din 1959 de la Bad Godesberg. Noul program adoptat susținea fără ocolișuri că „socialismul democratic, ale cărui origini În Europa sunt morala creștină, umanismul și filosofia clasică, nu ține să proclame adevăruri absolute”. Conform acestui document, statul trebuie „să se limiteze la a influența economia prin metode indirecte”. Libertatea pieței muncii și a bunurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marxistă cu practicile revoluționare din țări exotice, unde autoritățile și categoriile tradiționale nu păreau să se aplice. Argumentul suprem al stângii istorice În Europa era că reprezintă - iar În cazul comunismului, că Încarnează - proletariatul: clasa muncitoare din mediul industrial. Identificarea socialismului cu muncitorimea de la oraș era mai mult decât o afinitate electivă: era trăsătura distinctivă care separa ideologia stângii de reformiștii sociali bine intenționați din partidul catolic sau liberal. Votul clasei muncitoare, mai ales cel masculin, era Însăși temelia puterii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puterii politice și de slăbirea aparatului coercitiv. De aceea se poate desfășura fără forțe armate. Jacek Kuroñ și Karel Modzelewski, Scrisoare deschisă către Partid (martie 1965) Fiecare partid comunist este liber să aplice În țara sa principiile marxism-leninismului și ale socialismului, dar, dacă vrea să rămână un partid comunist, nu trebuie să se abată de la ele. Leonid Brejnev (3 august 1968) Abia după Primăvara de la Praga din 1968 am Început să vedem cine este fiecare. Zdenìk Mlynáø Ieri a venit dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mâinilor particularilor, dar el furniza o treime din producția agricolă a Uniunii Sovietice. În 1965, două treimi din cartofii și trei sferturi din ouăle consumate În URSS proveneau de la producătorii particulari. În URSS, ca și În Polonia sau Ungaria, „socialismul” nu a supraviețuit decât grație economiei capitaliste ilicite din interior, la care a Închis ochii 2. Reformele economice din anii ’50 și ’60 au reprezentat de la Început o tentativă disperată de a petici un sistem cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pierderi exagerate. Ineficiența frapantă a comunismului fusese parțial camuflată În primul deceniu postbelic de reconstrucție și solicitările ei. Dar, spre Începutul anilor ’60, după ce Hrușciov afirmase că Occidentul va fi „depășit” de comunism, iar proclamațiile oficiale susțineau că tranziția spre socialism s-a Încheiat, prăpastia dintre retorica partidului și penuria zilnică nu mai putea fi mascată de Îndemnurile zilnice la repararea pagubelor provocate de război sau la o producție sporită. Iar ipoteza că responsabili de marșul șchiop al comunismului erau sabotorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Învățământul superior cehoslovac a crescut de la mai puțin de 10% În 1938 la 31% În 1956 și aproape 40% În 1963. Distribuția veniturilor În Cehoslovacia anilor ’60 era cea mai egalitaristă din Europa sovietizată. Conducerea comunistă adusese astfel Cehoslovacia la „socialism deplin”, după cum proclama noua Constituție din 1960. Însă această realizare a fost obținută cu prețul unei stagnări inacceptabile chiar și după etalonul sovietic. De unde decizia organelor de partid, la al XII-lea Congres al Partidului, În decembrie 1962, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la adresa lui Novotný și a nomenclaturii de partid, abia deghizată Într-un roman cu titlu transparent, Gustul puterii. În același an, Kundera a publicat Zert (Gluma), un roman neoexistențialist și declarat autobiografic despre generația stalinistă În Cehoslovacia. Acei ani, „era construcției socialismului”, cum i se spunea oficial, deveniseră ținta predilectă a condamnărilor pronunțate de intelectuali: la al IV-lea Congres al Scriitorilor Cehoslovaci, În vara anului 1967, Kundera, Vaculík, dramaturgul și poetul Pavel Kohout și tânărul dramaturg Václav Havel au atacat conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Dubček păreau să confirme ipoteza: la o lună după numire, conducerea Partidului Comunist și-a dat acordul neprecupețit pentru programul de reformă economică. Stilul direct al lui Dubček avea succes la tineri, În timp ce loialitatea sa indiscutabilă față de partid și „socialism” liniștea Kremlinul și pe ceilalți lideri comuniști care urmăreau situația cu Îngrijorare. Dacă cei din jur nu erau siguri de intențiile lui Dubček e poate fiindcă nici el nu știa sigur Încotro să o apuce. La Început, această ambiguitate l-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu, Comitetul Central a adoptat un Program de Acțiune care cerea un statut egal și autonomie pentru Slovacia, reabilitarea victimelor trecutului și „democratizarea” sistemului economic și politic. Partidul promova acum oficial ceea ce Programul numea „un experiment unic al comunismului democratic”: „socialismul cu față umană”, cum i se spunea În popor. În timp (documentul menționa o perioadă de tranziție de zece ani), Partidul Comunist Cehoslovac avea să permită apariția altor partide cu care va concura În alegeri adevărate. Nu erau idei originale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reformele aflate În discuție puteau fi integrate În proiectul „socialist” (comunist). Ar fi greșit să credem, privind retrospectiv, că studenții, scriitorii și reformiștii din partid voiau „de fapt” să dea comunismul pe un capitalism liberal și că entuziasmul lor pentru „socialismul cu față umană” era doar un reflex sau un compromis retoric. Dimpotrivă: ideea că exista o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituții libere, care să respecte libertățile individuale și scopurile colective, aprinsese imaginația studenților cehi, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și reformiștii din partid voiau „de fapt” să dea comunismul pe un capitalism liberal și că entuziasmul lor pentru „socialismul cu față umană” era doar un reflex sau un compromis retoric. Dimpotrivă: ideea că exista o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituții libere, care să respecte libertățile individuale și scopurile colective, aprinsese imaginația studenților cehi, ca și pe cea a economiștilor maghiari. Diferența dintre stalinismul discreditat al generației Novotný și idealismul reînnoit al erei Dubček era neîndoielnică - chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cum afirma Jiøi Pelikán În prefața la al treilea raport despre procesele politice cehe (comandat de Dubček În 1968 și eliminat după căderea lui), „Partidul Comunist a câștigat un prestigiu și o popularitate imense, poporul s-a declarat spontan În favoarea socialismului”12. Cam hiperbolic spus, dar nu complet străin de spiritul vremii. Lucru care alimenta, la rândul său, o a doua iluzie. Cum poporul credea că partidul poate salva socialismul de propria-i istorie, conducerea partidului a ajuns și ea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prestigiu și o popularitate imense, poporul s-a declarat spontan În favoarea socialismului”12. Cam hiperbolic spus, dar nu complet străin de spiritul vremii. Lucru care alimenta, la rândul său, o a doua iluzie. Cum poporul credea că partidul poate salva socialismul de propria-i istorie, conducerea partidului a ajuns și ea să creadă că putea face acest lucru fără să piardă puterea. Încurajat de uriașe demonstrații publice de solidaritate și afecțiune (mai ales de tradiționalul 1 Mai), noul guvern instalat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]