7,897 matches
-
semn al perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin substantivele la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a elibera ideea
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
cheie de lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii acesteia.
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
explicativ, scot în relief o notă a regentului, sunt simțite ca un adaos la comunicare și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
tipuri definite după unele criterii de mai sus. Propoziții neexclamative enunțiative, pozitive sau negative sunt răspunsurile date de cuvintele de afirmație și negație absolută "Da", "Nu", "Ba da". Primul poate fi interogativ ("Da?"). Propoziții exclamative sunt date de interjecții și substantive la vocativ: "Ah!", "Mamă!" Din punctul de vedere al statutului față de alte propoziții (vezi mai pe larg despre acesta secțiunea următoare), propozițiile neanalizabile pot fi independente (exemplele din paragraful anterior), coordonate ("Vine sau ba?") sau subordonate ("Sigur că da"). După
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și artistică. Criticul democrat-revoluționar Bielinski l-a denumit pe Krîlov „"slava, cinstea și mîndria literaturii ruse"”. Numele multor personaje din fabulele lui Krîlov au devenit substantive comune și au rămas în patrimoniul limbii ruse. Născut la Moscova, la 2 (13) februarie 1769 (sau 1768), a cunoscut încă din copilărie grijile și lipsurile materiale din casa tatălui său - Andrei Prohorovici Krîlov, ofițer activ, care servise timp îndelungat
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
s-a retras într-o peșteră din Trăscău, cea mai mare și mai vizibilă. Aceasta ar putea fi Huda lui Papara. Preluat din latină, modelat în română a rezultat Huda lui Papara. Mai sunt și câteva explicații umoristice care leagă substantivul papara de omleta, născocite de ghizii inventivi care au administrat peșteră în anii '80. După DEX, papara este un fel de mâncare preparată din felii de pâine prăjită, presărate cu brânză și opărite (cu apă sau cu lapte). Așa ceva nu
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
punct de vedere dialectal, cuprinzând opt grupuri de dialecte: vestic, de nord-vest, din valea râului Ipel’, sudic, din zona orașului Eger, central, estic și din valea râului HornádAntalné-Szabó și Raátz 2011, pp. 109-110.</ref>. Caracteristici fonetice: Câteva particularități în morfologia substantivului : Verbele cu rădăcina terminată în t au forma de indicativ trecut mai scurtă decât cea standard: "süttem" vs. "sütöttem" „am fript”. În domeniul sintaxei, în această regiune se observă unele dezacorduri: Grupurile de dialecte din regiunea Tisa-Criș sunt cel din
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
bătrânii vorbeau asta”. Fac parte din această regiune grupurile de dialecte din centrul Câmpiei Transilvaniei, din valea Arieșului, din valea Mureșului și din valea Târnavei. Caracteristici fonetice: Și aici, ca în regiunea paloților, există desinențe de complemente de loc pentru substantivele ce exprimă familii: "Sándorni" vs. "Sándorékhoz" „la/către familia lui Sándor”, "Sándornott" vs. "Sándoréknál" „la familia lui Sándor”, "Sándornól" vs. "Sándoréktól" „de la familia lui Sándor”. De asemenea, ca în regiunea Tisa-Crișuri, și aici există forma cu desinență a verbelor "megy
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
amintit: Unele trăsături morfologice ale dialectelor secuiești sunt și ele comune cu alte dialecte, de exemplu folosirea formei scurte a indicativului trecut al verbelor cu rădăcina terminată în "t" ("süttem" vs. "sütöttem" „am fript”), desinențele de complemente de loc pentru substantivele exprimând familii sau lipsa alternanței [ɛ] ~ [eː]. Alte fenomene sunt însă specifice dialectelor secuiești: Specificul cel mai pregnant al dialectelor secuiești constă în lexic, precum și în expresiile figurate, în vorbirea foarte expresivă în general, bine ilustrată de folclor (poezie populară
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
vs. "félős", "kozsok" vs. "bunda", "kozonák" vs. "kalács", "kumnáta" vs. "sógornő", "odáje" vs. "szoba", "bosztán" vs. "tök", "kurka" vs. "pulyka", "dálta" vs. "véső", "kálendár" vs. "naptár". Este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, unele specifice dialectelor, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ci și adjectivelor și adverbelor. Exemple: "lányikó vs. "lányka" „fetiță”, "botóka vs. "botocska" „bețișor”, "hosszukó (fără echivalent standard) „lunguț”, "könnyüd (fără echivalent standard) „ușurel”. Sufixul diminutiv "-ka/-ke" chiar a
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
în general comună standardelor muntenegrean și croat, dar cel muntenegrean normează grupul ije (pronunțat în două silabe) și în alte cuvinte decât cele în care este normat în croată. Exemple: Căderea consoanei /l/ la sfarsitul formei de nominativ singular a substantivelor masculine după /o/ este comună cu standardul sârbesc: "șo" ( "șo", "sol") „sare”. În unele graiuri, grupul vocalic "ao", prezent, de exemplu, la sfârșitul formei de masculin singular a participiului activ al verbelor, se reduce la "a", iar în alte graiuri
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
(în limba greacă: Δόλων), fiul solului Eumede, este un personaj din mitologia greacă. Numele este derivat probabil din substantivul δόλος (dolos), care semnifică "viclenia", și adjectivul δόλιος (dolios) care are înțelesul de "fals", "viclean", "înșelător". În "Iliada" lui Homer el a fost trimis ca iscoadă de Hector în tabăra adversă, în cel de-al zecelea an de luptă, pentru
Dolon () [Corola-website/Science/305528_a_306857]
-
croată, sârbă”. Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume "bosanski" (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul "Bosanac". Acest termen este folosit și de sârbii din Bosnia pentru a se autoidentifica, pe lângă cuvântul "Srbin" „sârb”. De aceea, după părerea lor, această limbă nu se poate numi decât "bošnjački", termen legat de etnonimul "Bošnjak", care este aplicat numai
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
I al Ungariei, dar a fost înfrânt, iar principatul său a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei, păstrând ca formă de organizare principatul. Denumirile voievozilor din "Gesta Hungarorum" sunt socotite de istorici legendare, probabil inspirate de toponime (ca Maramureșul) sau de substantive comune (Gyula înseamnă „căpetenie” în maghiară), dar cronica se inspiră dintr-un episod istoric real: cucerirea cnezatelor slavo-române din Transilvania de către Maghiari. Pe la 800, pecenegii, un popor turanic, se așezaseră în zona dintre Bug și Dunăre. Împreună cu ei veniseră și
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
ca obiect gol. Toate aceste cuvinte își au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
În gramatica tradițională articolul este o parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale acesteia. Gramatica limbii române, ediția 2005, definește articolul ca „modalitate (gramaticală) afixală de integrare enunțiativă”, punându-se accent pe statutul său de afix. Așadar, articolul nu mai este interpretat ca o clasă
Articol (gramatică) () [Corola-website/Science/303433_a_304762]
-
caz și gen. Articolul se clasifică în: În alte limbi există și alte tipuri de articole. În limba franceză, de exemplu, există articolul partitiv ("du", "de la", "des") care semnalează delimitarea unei părți dintr-un întreg denumit în general printr-un substantiv nenumărabil, ca în "Je t'ai apporté du thé" ("Ți-am adus niște ceai"), sau pentru a desemna noțiuni abstracte, ca în "Il faut avoir du courage" ("Trebuie să ai curaj").
Articol (gramatică) () [Corola-website/Science/303433_a_304762]
-
prevede, în unele țări, ca pe langă plata în bani, să se acorde și tichete de masă, bonuri cu valoare, ce pot fi folosite pentru achiziționarea de produse alimentare. Cuvântul remunerație provine din franceză "rémunération", latină "remunerațio", -"onis".: „răsplată”, „recompensă”. Substantivul din latină:"remunerațio", "remunerationis" este un derivat al verbului latin: "remuneo", "remunerare", care provine din latinescul "munus", "muneris": „cadou”, „gratificație”. Conform Codului Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”. Procentul de salariu brut
Remunerație () [Corola-website/Science/301487_a_302816]
-
În gramatică, acordul este manifestarea relației sintactice dintre două (sau mai multe) cuvinte prin modificări morfologice ale unuia din cuvintele implicate. Cuvîntul care își impune caracteristicile gramaticale — adesea un substantiv sau un pronume — se numește "donorul" sau "sursa" acordului, iar cel care își schimbă forma în urma acordului este "receptorul" sau "ținta". În general donorul este cuvîntul care este regent în relația sintactică, iar receptorul este cuvîntul subordonat. În unele limbi
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
exemplu limba maghiară). Acordul se produce unidirecțional, de la donor la receptor, adică de obicei de la cuvîntul care deține poziția regentă în relația sintactică la cuvîntul aflat în poziție subordonată. De exemplu în limba română adjectivul își schimbă forma după genul substantivului pe care îl califică. În unele limbi acordul poate fi complex, în sensul că receptorul își modifică forma în urma unor acorduri simultane cu mai mult decît un donor. De exemplu forma unui predicat în limba maghiară poate să depindă în
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
de subiect, și de complementul direct. Acordul se produce sistematic, în sensul că dacă apare într-o construcție cu o anumită sintaxă, atunci apare în toate construcțiile de același fel. De exemplu în limba română adjectivul se acordă întotdeauna cu substantivul pe care îl determină, dar adverbul nu se acordă în nici un fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme se repetă. De exemplu, în
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
fel cu verbul determinat. Totuși, uneori manifestarea morfologică a acordului poate fi aparent absentă, în cazul cuvintelor a căror paradigmă de flexionare unele forme se repetă. De exemplu, în construcțiile "brad verde" și "iarbă verde" adjectivul are aceeași formă, deși substantivele determinate au genuri diferite. Aceasta nu înseamnă că acordul nu se face, ci doar că este invizibil în cazul particular al adjectivului "verde", care la singular are aceeași formă și pentru masculin, și pentru feminin. După relația sintactică pe care
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
în 1847 susține că a creat cuvântul din latinescul „"vegetus"” însemnând „"plin de viață"” (așa cum acești primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă). Totuși, "Dicționarul Englez Oxford" și alte dicționare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”. Dicționarul Oxford arată, de asemenea, dovezi cum că termenul a apărut dinaintea societății: Dar mai susține că folosirea termenului se datorează fondării societății la "Ramsgate" în 1847. Primele registre ale vegetarianismului ca și concept și practică
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
votca este tradițional băută simplu în Europa de Est și în țările din „centura de votcă”, popularitatea ei prin alte părți se datorează folosirii acesteia în cocktailuri precum "Bloody Mary", "votca martini" și altele. Conform DEX online, cuvântul votcă are ca variante substantivele vodcă și vutcă. Forma de plural este „votci”, iar cea de dativ-genitiv este „votcii” (nu „votcăi”). „"Votca"” este forma romanizată a cuvântului „Водка”, transliterat „vodka”. Termenul este un diminutiv de la cuvântul rusesc pentru apă („вода”, pronunțat „"vo'da"”). Termenul poate
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
liste farmaceutice ruse conțineau expresia „votcă de lichior diluat” (водка хлебного вина) și „votcă de lichior pe jumătate diluat” (водка полу хлебного вина). Cum alcoolul a fost folosit ca bază pentru medicamente, aceasta presupune că termenul "vodka" poate fi un substantiv derivat de la verbul "vodit’", "razvodit’" (водить, разводить), „a dilua cu apă”. Lichiorul diluat este o băutură alcoolică distilată din alcool făcut din grâne (spre deosebire de cel din struguri) și de aici „votca din lichior diluat” ar fi diluarea cu apă a
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]