8,469 matches
-
Balcani este o denumire istorică și geografică folosită pentru a descrie Europa de Sud-Est. Regiunea are aproximativ 550.000 km² și o populație de circa 53 de milioane de oameni. Numele regiunii provine de la Munții Balcani, care încep din răsăritul Serbiei și travesează centrul Bulgariei. Balcanii sunt uneori numiți și pentru că sunt înconjurați de la
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
000 km² și o populație de circa 53 de milioane de oameni. Numele regiunii provine de la Munții Balcani, care încep din răsăritul Serbiei și travesează centrul Bulgariei. Balcanii sunt uneori numiți și pentru că sunt înconjurați de la sud-vest, prin sud către sud-est de Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea Egee, Marea Marmara și Marea Neagră. Delimitarea ei este supusă interpretărilor geografice mai mult sau mai puțin subiective. Caracteristica specială a Balcanilor ține de istoria zbuciumată și adeseori violentă a zonei precum și de relieful muntos. Regiunea a
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
și militare rivale au dus la consacrarea termenului de "balcanizare", care sugerează violența, rivalitatea religioasă, confruntările etnice și sentimentul de hinterland. Date fiind conotațiile de mai sus ale termenului "Balcani", mulți oameni preferă să folosească în locul său termenul Europa de Sud-est. Acesta din urmă este din ce în ce mai des folosit. Astfel, o inițiativă a Uniunii Europene din 1999 este denumită " Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-est", iar în 2003 ediția on-line a ziarului "Balkan Times" se redenumește "Southeast European Times". Fiind de
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
de mai sus ale termenului "Balcani", mulți oameni preferă să folosească în locul său termenul Europa de Sud-est. Acesta din urmă este din ce în ce mai des folosit. Astfel, o inițiativă a Uniunii Europene din 1999 este denumită " Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-est", iar în 2003 ediția on-line a ziarului "Balkan Times" se redenumește "Southeast European Times". Fiind de natură pur geografică, termenul "Europa de Sud-est" include, teoretic, și România, Republica Moldova și Ucraina. Limitele exacte ale regiunii Balcani sunt foarte dificil de stabilit
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
folosit. Astfel, o inițiativă a Uniunii Europene din 1999 este denumită " Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-est", iar în 2003 ediția on-line a ziarului "Balkan Times" se redenumește "Southeast European Times". Fiind de natură pur geografică, termenul "Europa de Sud-est" include, teoretic, și România, Republica Moldova și Ucraina. Limitele exacte ale regiunii Balcani sunt foarte dificil de stabilit, deoarece unele state (în special Slovenia, Croația și România), popoare sau comunități din zonă nu doresc să fie considerate "balcanice". Această particularitate a
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
dar excluzând Muntenegru, Dalmația și Insulele Ionice) a aparținut, sau s-a aflat sub influența Imperiului Otoman, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea și până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Râul Kupa formează o graniță naturală între Slovenia de sud-est și Croația, Sava împarte în două Croația și Serbia, iar Dunărea, care este al doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga), formează o graniță naturală între Bulgaria, Serbia și România. La nord de această linie se află regiunile geografice
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
o suprafață de 39,26 km², are o lungime de aproape 30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa. Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
cu republicile maritime din Peninsula Italică. În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
nord-vest a județului, pe cursul mijlociu al râului Bârzava, într-o zonă geografică de un pitoresc deosebit și cu obiective turistice atrăgătoare. Reșița este cel mai vechi centru siderurgic al României și una din cele mai importante cetăți industriale din sud-estul Europei. Orașul are formă simplă fiind așezat în mare parte pe dealuri și văile acestora, urmărind traseul străbătut de râul Bârzava, care provine dinspre Văliug, din estul orașului din Munții Semenic. Astfel că drumul principale urmărește și el traseul format
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
împărțit în două zone distincte, el fiind format din unirea a doua sate distincte numite "Reșița" și "Reșița Română", dar pentru o reprezentare mai clară orașul se împarte în trei zone, de la Nord-Vest (ieșirea spre Bocșa, Timișoara și Caransebeș) la Sud-Est (ieșirea spre munți: Văliug, Gărâna, etc.) În Reșița se vorbesc multe limbi. Dintre care cea mai vorbită este româna, desigur. Se mai vorbește si croată, maghiară, sârbă, germană și multe altele. Sub aspect urbanistic, Reșița a cunoscut de asemenea, importante
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
Brașov, Sibiu, Harghita, Covasna și Mureș în componență. În Alba Iulia își are sediul central Federația Agențiilor Române de Energie - FAREN. La Alba Iulia funcționează singurul birou de reprezentanță al ARE (Adunarea Ansamblului Regiunilor Europene) din Europa Centrală și de Sud-Est. La Alba Iulia își au sediul Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, înființată în anul 1009, cu jurisdicție asupra întregii Transilvanii, și Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, înființată în anul 1600, unită la sfârșitul secolului al XVII-lea cu Biserica Romei
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
orașul în "Karlsburg" în onoarea sa. Fortăreața în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul, inițial în număr de șase. Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul și Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
caracter ușor alungit pe direcția nord-sud. Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri și cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri. Orașul Botoșani, acesta este încadrat de două râuri principale: Sitna (principalul afluent al Jijiei - 65 km) și Dresleuca
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
sunt de etnie lituanieni care vorbesc lituaniana, limba oficială a țării. Există mai multe minorități semnificative, cum ar fi polonii (6.6%), rușii (5.8%), belarușii (1.2%) și ucrainenii (0.5%). Polonii sunt cea mai mare minoritate, concentrată în sud-estul Lituaniei (). Rușii sunt a doua cea mai mare minoritate, concentrată mai ales în două orașe. Ei constituie minorități considerabile în Vilnius (14%) și Klaipėda (28%), și o majoritate în orașul Visaginas (52%). Aproximativ 3.000 de romi trăiesc în Lituania
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
(în , ), oficial Republica (în ), este o țară în regiunea Baltică a Europei de Nord, una dintre cele trei Țări Baltice. Se învecinează cu Estonia la nord, Lituania la sud, Rusia la est, și Belarus la sud-est, având și frontieră maritimă cu Suedia la vest. Letonia are 2.070.371 de locuitori și un teritoriu de 64.589 km. Țara are o climă temperată sezonieră. Letonia este o republică parlamentară democratică, existentă din 1918. Capitala este orașul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
sovietice, ambele țări au un număr mare de etnici ruși între locuitori (26,9% în Letonia și 25,5% în Estonia), dintre care unii nu au cetățenie. Letonia a fost în istorie predominant țară protestantă luterană, cu excepția regiunii Latgalia din sud-est, tradițional predominant romano-catolică. Republica Letonia a fost proclamată la 18 noiembrie 1918. Independența sa "de facto" a fost întreruptă însă la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial. În 1940, țara a fost forțat încorporată în Uniunea Sovietică, invadată și
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
de ape interioare. Lungimea totală a frontierelor Letoniei este de 1866 km. Lungimea frontierelor terestre este de 1368 km, dintre care 343 km sunt cu Estonia la nord, 276 km cu Federația Rusă la est, 161 km cu Belarus la sud-est și 588 km cu Lituania la sud. Lungimea totală a frontierei sale maritime este de 498 km, împărțită cu Estonia, Suedia și Lituania. Întinderea țării de la nord la sud este de 210 km și de la vest la est de 450
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
terorii, lăsând în urma lor așezări distruse și civili morți. Autoritățile belgiene locale au fost abolite, economia devastată, iar germanii au rechiziționat fabricile, înfometând populația. Albert I nu și-a abandonat poporul și a a rămas la comanda armatei concentrate în sud-estul Belgiei, devenind un simbol al valorilor morale ale Antantei. În sectorul Mons și Charleroi, trupele franceze comandate de generalul Joffre și Corpul Expediționar Britanic comandat de Șir John French (veteran din războiul cu burii), au contraatacat și au silit trupele
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
cultură gorjean Alexandru Ștefulescu susține într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o stațiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orașului un mozaic, țiglă și cărămizi romane, precum și ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbești-Jiu. Orașul este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
află atât în Câmpia Burnazului, cât și în Lunca Dunării, solul fiind nisipos. Orașul este capătul șoselei naționale DN5, care îl leagă de București și care se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre aflat la sud-est de orașul propriu-zis. Drumul face parte din ruta europeană de referință nord-sud E85 și se continuă în Bulgaria cu șoseaua națională 2. La Giurgiu, din DN5 se ramifică șoseaua națională DN5C, care duce spre sud-vest la Zimnicea și șoseaua națională
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
și tutunului, producția de energie electrică și termică, captarea, tratarea și distribuția apei, extracția petrolului și gazelor naturale, industria textilă și a confecțiilor din textile. În anul 1996 a luat ființă Regia autonomă “Zona Liberă “ Giurgiu amplasată în partea de sud-est a municipiului Giurgiu, pe o suprafață de 163.54 ha, care s-a transformat începând cu 01.06.2004 în societate comercială pe acțiuni. Municipiul Giurgiu este înfrățit cu următoarele localități: Radio: România Actualități (104,6 MHz), România Cultural (102
Giurgiu () [Corola-website/Science/296944_a_298273]
-
de a rămâne la păgânism și nu a fost un centru influent al creștinismului timpuriu: de fapt, unele practici religioase ale Greciei Antice au rămas utilizate până la sfârșitul secolului al IV-lea, iar unele zone, cum ar fi Peloponezul de sud-est, au rămas păgâne până în secolul al X-lea. După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul al V-lea, Imperiul Roman de Răsărit este denumit prin convenție "Imperiul Bizantin" (deși la acea vreme, era denumit simplu „Imperiul Roman”) și a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
prin tradiție în următoarele arhipelaguri: din Golful Saronic de lângă Atena, Cicladele, o colecție mare dar densă ce ocupă partea centrală a Mării Egee, , o grupare aproximativă aflată în largul coastei vestice a Turciei, Dodecanezele, o altă mulțime vagă de insule din sud-est, aflate între Creta și Turcia, , un grup mic și compact în largul coastei Euboeei de nord-est, Insulele Ionice, aflate la vest de continent în Marea Ionică. Optzeci la sută din teritoriul Greciei este format din munți și dealuri, ceea ce face
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
sovietice. Majoritatea lagărelor de muncă erau așezate în cele mai îndepărtate zone ale nord-estului siberian(cele mai cunoscute lanțuri de lagăre era "Sevvostlag" ("Lagărele de Nord-Est") de-a lungul râului Kolîma și "Norillag" lângă Norilsk) ca și în partea de sud-est a Uniunii Sovietice, în principal în stepele din Kazakhstan ("Luglag", "Steplag", "Peschanlag"). Acestea erau niște zone vaste și nelocuite, fără drumuri (de fapt, chiar construcția drumurilor era asigurată de condamnații din lagărele specializate în construcții de șosele), fără resurse de
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
frontiera cu Tunisia, la poalele masivului muntos Edough, care are altitudinea maximă de 1008 m. Annaba este o metropolă situată pe litoralul sudic al Mării Mediterane, având o populație care depășește de locuitori. Fluviul Seybouse se varsă în Marea Mediterană, la sud-est de oraș. Annaba beneficiază de un climat mediteranean. Localitatea este cunoscută pentru lungile sale veri calde și uscate. Iernile sunt blânde și umede. Zăpada este rară, dar nu este imposibilă. Ploile sunt abundente și pot deveni diluviene. În general, este
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]