8,615 matches
-
târziu, meșteri pricepuți au încrustat însemnul Moldovei - "capul de bour". Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n). Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o adevărată barieră naturală în fața atacurilor din afară și, tocmai de aceea, Vasluiul capătă și conotația de reședință domnească - mai ales în timpul de după moartea lui Alexandru cel Bun. De asemenea, poziția favorabilă a orașului - situat fiind la
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
Coordonatele orașului sunt: Municipiul Vaslui se limitează cu comunele: Orașe apropiate Vaslui este situat pe valea Bârladului, în aria de confluență a râurilor Vasluieț și Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei și Podișul Central Moldovenesc. Este reprezentat prin terase de 10 - 20 m propice pentru construcții, mărginite de valea mlăștinoasă de la confluența râurilor Bârlad, Vaslui și Racova care au construit o adevărată barieră naturală în fața unor atacuri din afară. Se poate afirma că factorii care au determinat apariția orașului
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
au determinat apariția orașului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali și social-istorici. Relieful este format din interfluvii cu altitudinea de 350 - 400 m, cu aspect de platou, dealurile Morii, Chițoc și Brodoc, fiind despărțite de văi largi, însoțite de terase bine dezvoltate și de versanți cu intense procese geomorfologice, în special alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 - 80 m), medie (40 m) și inferioară (10 - 20 m). Albiile Bârladului, Vasluiului și Racovei sunt
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
Relieful este format din interfluvii cu altitudinea de 350 - 400 m, cu aspect de platou, dealurile Morii, Chițoc și Brodoc, fiind despărțite de văi largi, însoțite de terase bine dezvoltate și de versanți cu intense procese geomorfologice, în special alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 - 80 m), medie (40 m) și inferioară (10 - 20 m). Albiile Bârladului, Vasluiului și Racovei sunt puternic colmatate, înconjoară orașul despărțindu-l de localitățile suburbane: Brodoc, Rediu, Bahnari și
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
Muntenia, România. În 2002 avea o populație de locuitori. În 2011 populația a scăzut la locuitori. Amplasat într-un adevărat amfiteatru natural, municipiul este situat pe Valea Prahovei și este înconjurat de trei râuri (Câmpinița, Doftana, Prahova), care au modelat terasa Câmpina. Câmpina este atestată documentar în anul 1503 figurând în registrele vigesmale ale negustorilor brașoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, fiind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicație între Transilvania și Muntenia
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
este amplasat Castelul "Iulia Hasdeu", de argint. În dreapta este figurat soarele, de aur, cu chip de om, cu șaisprezece raze (opt mari și opt mici). În campul de jos, pe fond roșu, o sondă de erupție, de argint, pe o terasă verde. Scutul este timbrat de o coroana murală de argint, cu cinci turnuri crenelate. Clădirea Castelului "Iulia Hasdeu" este simbolul municipiului și element de spiritualitate ce face legătura cu universul. Soarele veghează localitatea un impresionant număr de zile pe an
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
Geografic, municipiul Tecuci se află așezat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei (14 km), la contactul cu Piemontul Poiana-Nicorești, ambele subunități ale Podișului Moldovei, la cofluența râului Bârlad cu pâraul Tecucel, aproape de valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartâ numele orașului, Câmpia Tecuciului. Este situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret și pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraș mijlociu, cu un comerț în continuă dezvoltare. Așezată
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
încadrează în zona climatică temperată și face parte din sectorul de provincie climatică cu influențe de ariditate, ținutul climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului și Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. și fenomene climatice marcate de viscole (iarna) și secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă vara. Temperatura medie anuală este, calculată pe o perioadă de 70 de ani, la Tecuci de 9,8
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
și concentrarea a unei largi populații armenești în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerțului și meșteșugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor). La sud-est de oraș, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul numit "Pietriș", au fost descoperite urmele unei așezări cu mai niveluri de locuire din neolitic, epocile bronzului, fierului, respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul, alcătuit din vetre, ceramică, piese litice, securi, figurine, monede etc. au fost datate, catalogate și conservate de către E. Orosz. La sud de oraș, pe terasă deasupra șesului "Sf. Anton", la Ferma Perint, lângă drumul vechi ce duce spre Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului. La "Perii pădureți", sub Baia "Chira", a
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
la confluența pârâului Fizeș cu Someșul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic. Lângă podul Someșului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic. La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri: La vest de oraș, la poalele dealului "Coasta Gherlii", pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 42 m., a fost descoperită o așezare fortificată, cu inventar. Așezare închisă de
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
de ceramică, un topor și un corn de cerb, toate din neolitic. La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri: La vest de oraș, la poalele dealului "Coasta Gherlii", pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 42 m., a fost descoperită o așezare fortificată, cu inventar. Așezare închisă de un val semicircular de pământ, lung de cca 50 m și înalt de cca 0,60 m.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
petrecute în acele zile în Cluj-Napoca, Dej, Gherla etc. Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podișului Transilvaniei, la intersecția Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan, pe malul drept al râului Someșul Mic. Majoritatea orașului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someșului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit și Dealul Becleanului). La nord Gherla se învecinează cu satele Mintiu Gherlii, Petrești și Bunești, la sud cu Hășdate, Silivaș, Livada, iar la est cu Fizeșu Gherlii, Bonț și Nicula. Clima este
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
cea mai mica și lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenței râului cu Dunărea în rest reducându-se la o fisie îngustă,cu cu o vegetație constituită din păduri de esență moale. În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică“. Terasa Dunării este cunoscută și sub numele de “Terasa Turnu Măgurele”. În subsol, Turnu Măgurele
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
cu o vegetație constituită din păduri de esență moale. În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică“. Terasa Dunării este cunoscută și sub numele de “Terasa Turnu Măgurele”. În subsol, Turnu Măgurele nu dispune de mari resurse exploatabile, aflându-se într-o zonă aluvionară. Nisipurile și pietrisurile, care constituie materie primă pentru industria materialelor de construcții, nu pot
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
moale. În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică“. Terasa Dunării este cunoscută și sub numele de “Terasa Turnu Măgurele”. În subsol, Turnu Măgurele nu dispune de mari resurse exploatabile, aflându-se într-o zonă aluvionară. Nisipurile și pietrisurile, care constituie materie primă pentru industria materialelor de construcții, nu pot fi exploatate prea intens, pentru a nu accelera
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale României: Muntenia, Moldova și Dobrogea. Orașul și portul se desfășoară ca un vast amfiteatru cu diferențe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Orașul se întinde pe trei terase: Valea orașului, cu altitudine între 3 - 7 m și altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 - 25 m (nucleul orașului medieval, actualmente centrul orașului) și a doua cu altitudini care depășesc 40 m
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
oraș și din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate în trei mari grupe: Ele s-au detașat ca trepte prin adâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel: În afara acestor trei trepte ale șesului se mai pot delimita încă șase terase: Teritoriul județului Suceava aparține în întregime bazinului hidrografic al Siretului. Râul Suceava, principala apă curgătoare din perimetrul municipiului cu același nume, creează în dreptul orașului o albie largă, un culoar de 1,5 km lățime, în cea mai mare parte neinundabil
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
ca urmare a măsurilor de îndiguire și protejare a întregului spațiu afectat zonei industriale și de agrement. De-a lungul timpului, râul Suceava a suferit deplasări succesive către sud și sud-vest, lăsând în partea opusă vechi albii sub formă de terase. Un rol important atât în evoluția văii principale, cât și a celor afluente l-au avut procesele geomorfologice de modelare a versanțiior. Râul Suceava primește pe partea dreaptă pâraiele Șcheia și Târgului, cu versanți asimetrici, iar pe stânga Mitocu, Bogdana
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahăr și a cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cu o fertilitate mai scăzută. În lunca Sucevei există soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietriș și nisip, utilizate, în parte, pentru cultura legumelor și a cartofului. Din punct de
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Bacău. Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Helegiu și Bârsănești în Nord, Gura Văii și Ștefan cel Mare în Est, Buciumi și Cașin în Sud și Bogdănești și Târgu Trotuș în Vest. Orașul intravilan este dispus pe terase naturale și antropice, dar și pe dealurile din preajmă, astfel se găsesc case la altitudinea medie de 300 m pe dealul Cuciur și pe albia Trotușului, la altitudinea medie de 200 m. Tipurile de sol prezente sunt reprezentate de cernoziom
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor. Rețeaua hidrogarfică a Oneștiului este reprezentată de râurile Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Datorită influenței antropice, regimul hidrologic al râului
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
se află amenajarea hidroenergetică al Platformei Petrochimice Borzești ce alimentează cu apă de răcire unitatea 1 a Sucursalei Electrocentrale Borzești. Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele luncă pânza freatică se găsește la 3 - 4 m, pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, în sud - estul teritoriului la 2 - 3 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m. Clima este temperat-continentală, temperaturile fiind cuprinse între -25 grade Celsius, pe timpul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de lipitură arsă cu urme de nuiele. Epoca bronzului (2000-1200 î. Hr.) În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
și Oituz și o creștere a orașului pe verticală. Un moment important îl marchează conturarea centrului, prin construcția Casei de Cultură și a hotelului Trotuș. În etapa a patra (1971-1975), s-a continuat extinderea orașului spre sud -vest, în lungul terasei inferioare a Cașinului, cu ansambluri de blocuri și s-au făcut amenajări pentru deschiderea lucrărilor în cartierul Mărășești. Etapa a cincea (1976-1980), a dus la întregirea cartierului de locuințe de la vest de Casa de Cultură și s-a încheiat cartierul
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]