8,392 matches
-
și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se și sărind și atingeau cu capetele podeaua din spatele lor. Coifurile care se dăduseră fiecărui invitat la intrare erau făcute din ceară parfumată, care se topise cu timpul în șuvițe parfumate cu lotus și mărgăritar. Copilul meu era acoperit de parfum când l-am luat, adormit adânc, din poala lui Re-nefer, iar aroma a persistat în părul lui întunecat zile de-a rândul. Printre multele minunății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Când a auzit că fusese trimis în nord, ochii i s-au umezit alături de mine. După ce am mâncat ce adusese Meryt, m-a obligat să mă așez în pat și mi-a masat picioarele. Toată durerea ultimelor zile s-a topit în timp ce-mi frământa degetele și-mi legăna călcâiele. După ce m-am liniștit, am rugat-o să stea lângă mine și i-am luat mâna, caldă și moale de la ulei și i-am povestit restul, ce se mai întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe cineva fugind, ieșind din curte, apoi pe poartă și pierzându-se în întuneric. La fiecare casă unde băteam în geam se întâmpla același lucru; oamenii o luau la fugă. Nu vedeam decât umbre care se îndepărtau grăbite și se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit...” Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii în ușă și vomând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a zâmbit. Ea sau destinul care vroia să mă scoată din încurcătură. Zâmbetul Martei m-a făcut să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cânepă desfăcută la piept și simțeam o căldură plăcută topind jena pentru cele întâmplate. La un moment dat, înțelegând motivul liniștii mele, și-a încheiat grăbită nasturii. Dar am știut în clipa aceea că voi reveni în casa Martei. Și poate și ea a știut. Ceva ca o provocare tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o respinsesem? Îi zâmbeam însă, ori treceam mai departe ca să-i arăt, măcar astfel, că nu gustam gluma ei. Așteptam cu groază venirea serii. Cum începea să coboare soarele spre asfințit, intram în panică. Știam ce mă aștepta. Aveam plumb topit în picioare, în mâini, în pleoape, dar pe măsură ce marea se înnegrea, panica punea stăpânire pe mine. Uneori mă retrăgeam în cameră devreme. Renunțam și la masă, înghițeam în grabă un ceai cu un somnifer și ronțăiam câțiva biscuiți, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! - metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau și întreaga ei ființă se transfigura într-un mod care o făcea înfricoșător de frumoasă. Parcă înghițea un drog puternic și intra în transă. Am bănuit întâi că avusese un iubit pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puternică și mi-a venit inima la loc. „Chiar ați fost?” m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. „Am fost, sigur că am fost”. „Și?” „Și ce?” „Cum arată?” „Cine?” „Ei, asta-i bună, sala, domnule”, izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugându-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câte cincizeci de zile. Acum Auta tăcea întruna. Neavând încotro, începu să tacă și Iahuben. Călătoria lor ajunsese istovitoare. Soldatul avea sufletul liniștit. Cele din urmă temeri ale sale, stârnite de muțenia sclavului și de lipsa oamenilor în deșert, se topiseră de mult nu atât datorită inimii bune a lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de apă numai ca să-i lase soldatului nedeprins cu setea, cât mai ales datorită înțelepciunii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care o iubește. Chiar dacă s-ar întoarce, Mai-Baka va fi atunci foarte departe, rob în țara voastră blestemată. - Totuși mai sunt câteva zile până plecăm. Cine știe! murmură Auta, însă și glasul lui era acum nehotărât. Cerul începea să-și topească și bezna și stelele în spuza apoasă a dimineții. Încă puțin și steaua străină nu se mai văzu. Soarele începu să se ridice din nisipuri, luminând baobabul și curmalii oazei. Iahuben ocoli gardul și intră în țarc. Acum ședeau toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
același lucru. Nici tu, nici chiar noi nu cunoaștem decât limba acelor pietre pe care oamenii au scris în limba omenească. - Aș vrea să spun, stăpâne, că bunăoară auzim graiul aramei. Știm unde să căutăm arama și cum s-o topim. Știm și la ce folosește... - Dar ce e arama, știi? îl întrerupse preotul. Spune-mi din ce-i alcătuită? Auta îl privi rușinat. Tefnaht urmă: - Iar pietrele care te-au amețit sunt venite din cer. Arama este din pământ, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străbătut de alte gânduri, de niște gânduri care-i mai veniseră în călătoriile lui pe mări, dar nicicând așa de sâcâitoare ca de astă dată. Sclavul Auta privea zarea mării liniștite. Vedea cum îndepărtatele corăbii din față, înainte de a se topi cu totul în zare, își pierd întîi partea de jos și numai după aceea pânza. În schimb, dacă se uita îndărăt, către ultimele corăbii din lungul lor șir, băga de seamă că fiecăreia pe rând i se ivește întîi pânza
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peșteră și ne-am oprit acolo. Valukaga a văzut că peștera are un puț și a coborât în el, și când a ieșit avea în brațe bolovani care sclipeau galben. Ne-a spus că el e arămar și că va topi aramă. A făcut un cuptor de pietre și a topit aramă din care ne-a făurit vârfuri de sulițe și de săgeți și topoare. Mie mi-a făcut o pavăză. După aceea ne-am dus mai departe și am găsit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
peștera are un puț și a coborât în el, și când a ieșit avea în brațe bolovani care sclipeau galben. Ne-a spus că el e arămar și că va topi aramă. A făcut un cuptor de pietre și a topit aramă din care ne-a făurit vârfuri de sulițe și de săgeți și topoare. Mie mi-a făcut o pavăză. După aceea ne-am dus mai departe și am găsit o pădure mare în care ne-am oprit. Ne-am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
satele neamului negru luo, neam liniștit de pescari și vânători sau crescători de vite. Auta cunoștea acest neam pe care-l iubea și pentru că mulți oameni luo, în rarele lor răgazuri, se îndeletniceau cu făurirea din bronz sau din lut topit în smalț a unor ciudate și foarte frumoase închipuiri de oameni și duhuri, sau chiar de animale. La altceva se gândea însă Mai-Baka. El credea că alți zei, poate zeii răi ai deșertului și duhurile pădurii, au năvălit pe țărm
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încât nu pot să-ți spun decât: "te iubesc". Nimic nu mai are importanță, nimic nu mai există în afară de noi. "Bună seara iubito!". Ieri mi-a căzut pe fereastră un fulg. În el te-am regăsit. Însă el s-a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel care a plecat. Un al II-lea fulg a căzut pe sticlă, și atunci am suflat peste el, și-și ia zborul, să nu se topească, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a topit, pe fereastră curgând și m-am bucurat că nu ai fost tu cel care a plecat. Un al II-lea fulg a căzut pe sticlă, și atunci am suflat peste el, și-și ia zborul, să nu se topească, în caz că ai fi fost tu, în semn de respect pentru viață. Și locul i l-a luat o lacrimă, care îți aparținea, pe care am pus-o pe geam, lângă inima mea. În ea te vedeam, peste tot te vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu murmurai: Ticălosule! Vrui să-l îndepărtez violent, însă el mă lipi strâns de trupul lui. Nu-mi făcea nici un rău, pur și simplu mă imobilizase. Și acum ce să-ți fac pentru seara asta? Pentru chestia asta Tremuram, mă topeam, aș fi vrut să cad în genunchi, iar el simți, căci mă susținu. Ce să-mi faci? Infidelule. A! În plus de faptul că mă bagi în sperieți plecând așa, mă mai și jignești, fără temei, țipă el nemulțumit. Ipocritule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fiecare dată când încerca să prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oțeturi de la conserve, din făbricuța de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiecare... zmucitură de volan - citi talmudistul pojghița argintie - mai sigur vei fi uns, întîi, drept tătuc al orașului... Apoi, precum îți prezic... Iar, dacă vei fi mulțumit, poate te vei îndura și de el... Scurgând licoarea asta peste osemintele puradelului, topindu-i-le și ștergându- l de orice urmă de vină. Punîndu-l mâna ta dreaptă în desfătările la care ai să ajungi. Dar, până atunci, vorbindu-i, pe limba lui, pentru a te crede. Burdușind, cu teancuri de bănet, buzunarele taximetristului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în acel toc, îi apăsă, drept răspuns, butonul de trei ori. O dată cu punerea din casă a diagnosticului de sifilitică pentru fătoacă, interesul lui Genel față de năsoasă se deterioră simțitor. - Ordonați, doamnă... percută slujnica. 112 DANIEL BĂNULESCU La suprafață, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din București își modificaseră din mers formulele de salut, urlând peste tot, pentru a se identifica între ei, numele învingătorului ce știuse cu atâta talent a le topi inimile? "Ura, Galopenția!" bubuia prin parcuri. "Ura, Galopenția!" se intona pretutindeni din grădinile de vară, sălile de disecție, saloanele cu felinar roșu, perimetrele de arest și trăsuri. Îți țiuiau urechile. Dar merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o facă, fiindcă acasă la el, în fundul grădinii Maicii, de pe strada Polonă, a grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]