9,252 matches
-
picioarele bine înfipte în țărâna augustă a Greciei, el a preluat din opera marilor înaintași momente dramatice, ulterior comasate sau lărgite, și chiar unele replici menite să redea climatul spiritual al vremii (p. 249). Dramaturgul român se întoarce la izvoarele tragediei eline pentru a evidenția în felul său valorile perene ale Antichității. După cum declară în finalul prefeței la Thebaida, el închină astfel celor de mâine lucrări cu oameni de ieri și cu învățături din vecii vecilor (p. 139). Intriga simplă a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eline pentru a evidenția în felul său valorile perene ale Antichității. După cum declară în finalul prefeței la Thebaida, el închină astfel celor de mâine lucrări cu oameni de ieri și cu învățături din vecii vecilor (p. 139). Intriga simplă a tragediilor grecești nu-l mai satisface pe autorul modern care simte nevoia să complice și să îmbogățească acțiunea. În Prometeu, el reia materia din piesa lui Eschil Prometeu înlănțuit, singura secvență păstrată până astăzi dintr-un ciclu dramatic consacrat titanului pedepsit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
l-a dăruit oamenilor. Fără a se mulțumi să ofere o replică a operei eline care a supraviețuit accidentelor timpului, Victor Eftimiu propune - așa cum arată în prefața piesei sale - o posibilă reconstituire a celor două fragmente pierdute ale trilogiei părintelui tragediei, cu privire la revolta și eliberarea eroului : Prometeu eliberat, din care au rămas doar câteva fragmente, și Prometeu purtător de foc, cu subiectul doar bănuit (p. 9). El face această operație fără a urma neapărat scenariul sugerat de Eschil : după toate probabilitățile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Întărit în hotărârea sa de a lupta în vederea eliminării nedreptăților din lume, eroul lui Victor Eftimiu perseverează pe calea aleasă, a sacrificiului pentru cauza binelui. Problema succesiunii divine și a luptei dintre generațiile de zei ocupă un loc important în tragedia lui Eschil. Chiar de la prima întâlnire dintre cor și protagonist, oceanidele observă comportamentul tiranic al noului monarh al zeilor, decis să-i distrugă definitiv pe predecesorii săi înfrânți în luptă : Zeus, în numele legilor noi poruncite,/ domnește de capul său/ și-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a lui Zeus, prefăcută apoi în junincă : îi arată acesteia că amândoi sunt victime ale stăpânului zeilor care cu toți se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vulturul lui Zeus nu mai ajunge !/ Povestea se noiește pe-același vechi temei (V, p. 131). Victor Eftimiu abordează, astfel, mitul antic păgân din perspectiva apariției viitoare a creștinismului. În prefața la Atrizii, autorul semnalează mijloacele prin care a transformat tragediile eline luate drept model : o justificare contemporană a faptelor eroilor, condensarea mai multor piese într-una singură, acumularea într-un răstimp redus a unor evenimente ce se succedau pe vaste întinderi și transformarea corului antic în două personaje vii, participând
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Oedip prin transformarea damnatului în garant al prosperității cetății care acceptă să-i adăpostească mormântul. În actul al III-lea, unde surprinde înfruntarea fatală dintre băieții lui Oedip, Eteokles și Polinikes, el urmează, în linii mari, cursul evenimentelor din tragedia lui Eschil Șapte contra Thebei. În ultimele două acte, el sintetizează, după modelul tragediei omonime a lui Sofocle, drama Antigonei, fiica lui Oedip, dispusă la orice sacrificiu pentru a-și putea înmormânta fratele în pofida interdicției formulate de autoritățile civile. Pe lângă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adăpostească mormântul. În actul al III-lea, unde surprinde înfruntarea fatală dintre băieții lui Oedip, Eteokles și Polinikes, el urmează, în linii mari, cursul evenimentelor din tragedia lui Eschil Șapte contra Thebei. În ultimele două acte, el sintetizează, după modelul tragediei omonime a lui Sofocle, drama Antigonei, fiica lui Oedip, dispusă la orice sacrificiu pentru a-și putea înmormânta fratele în pofida interdicției formulate de autoritățile civile. Pe lângă aceste izvoare principale, Victor Eftimiu se inspiră și din două piese ale lui Euripide
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se par mai puțin adecvate epocii sale. Dintre acestea, cel mai notabil este corul antic, înlocuit, în noua variantă, de personajele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
glorios al Atenei (V). Călcând cu exactitate pe urmele precursorilor sau abătându-se de la drumul deschis de aceștia, Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se par mai puțin adecvate epocii sale. Dintre acestea, cel mai notabil este corul antic, înlocuit, în noua variantă, de personajele secundare cu nume exotic, urmașii locuitorilor cavernelor din Prometeu. Reprezentanți ai poporului teban, Than și Li
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reguli ale genului, de pildă interdicția de a fi reprezentate omorurile pe scenă : spre deosebire de Eschil, el arată în direct, cu destule accente naturaliste, încleștarea finală dintre cei doi frați aspiranți la tronul Tebei și uciderea lor reciprocă. Unele din ideile tragediei antice se dovedesc de o tulburătoare actualitate. De pildă, încrederea în superioritatea Atenei generoase și civilizate asupra Tebei sălbatice și sângeroase, convingere expusă de Euripide, poate fi împărtășită și de oamenii ieșiți dintr-un conflict mondial nimicitor. După cum arată în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai nalte decât voința ta ! (III, p. 201). Înfruntarea dintre cele două moduri de a se raporta la rânduielile civice și cele divine este prezentă la scriitorul antic și la cel modern, dar interpretarea acestei antinomii capătă inflexiuni diferite. Între tragedia din vechime și cea nouă se reduce ponderea fatalității și a elementului religios înlocuite prin voința omenească determinantă. La Eschil și la Sofocle, cei doi frați rivali continuă lupta, deși sunt conștienți că vor sfârși în mormânt fără a putea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iubit, temut./ Eu nu mă văd pe drumuri, un biet necunoscut - III, p. 187). Motivația omenească prevalează, parcă, în fața fatalității, ca și în cazul Antigonei animate de afecțiunea fraternă și respectul pentru făptura umană dincolo de moarte. În textele lămuritoare adiacente tragediei sale, Victor Eftimiu interpretează în sens creștin acțiunile eroilor antici. În prefața la Thebaida, el compară figura sfântă a Antigonei cu cea a Electrei, altă femeie și fiică iubitoare, însă lipsită de înălțimea morală a descendentei Labdacizilor : Electra e numai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Antigonei cu cea a Electrei, altă femeie și fiică iubitoare, însă lipsită de înălțimea morală a descendentei Labdacizilor : Electra e numai răzbunarea, Antigona e numai sacrificiu și iubire, reprezentând cea dintâi martiră creștină (p. 137). Ca și în prima sa tragedie elină, autorul se oprește asupra unei figuri antice înzestrate cu idealurile altei epoci din istoria umanității : Alături de Prometeu, Antigona ni se pare figura cea mai măreață - în sensul eroic-creștin - pe care ne-a dat-o Antichitatea (p. 138). În interviul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
data aceasta, omorul ritual este săvârșit după încheierea războiului troian, iar nu înainte de declanșarea ostilităților, ceea ce modifică miza jertfei menite inițial să asigure plecarea sub bune auspicii a întregii oștiri grecești spre cetatea asiatică și înfăptuite, în varianta modernă a tragediei, doar pentru a favoriza reîntoarcerea lui Menelaos și a Elenei la Sparta. Interesant este că Eftimiu semnalează adesea caracterul fictiv al evenimentelor relatate. Than se îndoiește de mobilul mitic al războiului : Pe grec, întotdeauna l-au dus de nas poeții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
victoria lui Agamemnon și revenirea lui de la Troia (I). În același timp, ei reflectează asupra întâmplărilor și le cântăresc consecințele, ca atunci când Li judecă urmările dezastruoase ale războiului (I) sau ale blestemului care planează asupra Atrizilor (IV). Dintre elementele specifice tragediei eline, Victor Eftimiu renunță și la intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
născocit tiranii și preoții în cor,/ S-acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia, odinioară determinată de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor, pare să fie acea justificare contemporană a faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
faptelor eroilor de care vorbea autorul în prefața sa. În tragediile cu subiect elin ale lui Victor Eftimiu, factorul uman este mai important decât acțiunea divinităților sau mecanismul implacabil al fatalității. Profeția eronată Personaj secundar, dar nu neînsemnat, în două tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din datele legendei. Dezastrul Troiei, momentul inițial al operelor antice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere profețiile socotind-o nebună. În Agamemnon, Clitemnestra este iritată de tăcerea captivei troiene înțeleasă ca dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a eșecului ei de profetesă. În finalul Troienelor, Hecuba încearcă să-și curme viața prin foc. Ea se îndreaptă spre rugul Troiei, fiind oprită de grecii care o târăsc spre navele pregătite să o ducă în sclavie. De altfel, întreaga tragedie a lui Euripide stă sub semnul focului, prefigurare a incendiului final. În prolog, Poseidon o întreabă pe Atena dacă a cuprins-o mila de Troia, ce arde-acuma până la cenușă, iar zeița, mâniată pe aheii ce i-au pângărit templul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se revarsă astăzi (V 6). Orice confuzie între jertfe și incendii este spulberată de femeia căreia îi arde casa (V 6). Casandra piere în foc laolaltă cu orașul pe care nu l-a putut salva. Lucrarea dramaturgului român continuă firesc tragediile eline consacrate Casandrei, ea prelungind traiectoria personajului până în momentul în care își contrazice destinul fără a-i schimba fundamental sensul. Casandrei i se dă ascultare doar când nu mai interpretează corect mesajul zeilor. Oricum, finalul este același, ruina cetății și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moartea fetei. Întuneric și lumină Autorul antic al celui de-al doilea argument la piesa lui Euripide Alkestis precizează - în considerațiile sale critice ce însoțesc rezumatul și datele privitoare la circumstanțele primei reprezentații - că deznodământul aparține mai mult comediei decât tragediei : Drama are mai curând un caracter satiric, căci ajunge la o încheiere veselă și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și datele privitoare la circumstanțele primei reprezentații - că deznodământul aparține mai mult comediei decât tragediei : Drama are mai curând un caracter satiric, căci ajunge la o încheiere veselă și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul eroinei mitice dispuse să moară în locul soțului ei cunoaște o rezolvare fericită prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]