7,855 matches
-
obicei. După Guthrie, uitarea este o variantă a inhibiției asociative. Credința că trecerea timpului este cauza uitării este iluzorie. Inhibiția asociativă constă în eșecul unei reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții la o replică.”4 Această teză șocantă este imediat lămurită. Guthrie susține că trebuie să atribuim uitarea nu simplei treceri a timpului, ci faptului că nu s-a produs o „reînvățare activă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reacții la o anumită replică după ce acea replică a fost asociată cu o altă reacție. „Uitarea este, de asemenea, un eșec al unei reacții la o replică.”4 Această teză șocantă este imediat lămurită. Guthrie susține că trebuie să atribuim uitarea nu simplei treceri a timpului, ci faptului că nu s-a produs o „reînvățare activă” (active relearning) în respectivul interval. Lăsând însă la o parte acest aspect, se poate susține teza că „uitarea și inhibiția asociativă sunt, de fapt, același
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lămurită. Guthrie susține că trebuie să atribuim uitarea nu simplei treceri a timpului, ci faptului că nu s-a produs o „reînvățare activă” (active relearning) în respectivul interval. Lăsând însă la o parte acest aspect, se poate susține teza că „uitarea și inhibiția asociativă sunt, de fapt, același eveniment”5. Există totuși o diferență evidentă între acestea. Guthrie consideră că ea se datorează observatorului acestor fenomene, și nu fenomenelor ca atare. Observatorul poate sesiza atent doar trecerea timpului, nu și mecanismul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
același eveniment”5. Există totuși o diferență evidentă între acestea. Guthrie consideră că ea se datorează observatorului acestor fenomene, și nu fenomenelor ca atare. Observatorul poate sesiza atent doar trecerea timpului, nu și mecanismul unic care produce inhibiția asociativă și uitarea. Dar „reînvățarea” sau „reantrenarea activă” (active retraining) pot stăvili complet uitarea. O teorie atât de optimistă trebuia dovedită temeinic. Guthrie a invocat câteva argumente puternice. A amintit în primul rând cercetarea lui Jenkins și Dalenbach (1924). Aceștia descoperiseră că somnul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
consideră că ea se datorează observatorului acestor fenomene, și nu fenomenelor ca atare. Observatorul poate sesiza atent doar trecerea timpului, nu și mecanismul unic care produce inhibiția asociativă și uitarea. Dar „reînvățarea” sau „reantrenarea activă” (active retraining) pot stăvili complet uitarea. O teorie atât de optimistă trebuia dovedită temeinic. Guthrie a invocat câteva argumente puternice. A amintit în primul rând cercetarea lui Jenkins și Dalenbach (1924). Aceștia descoperiseră că somnul joacă un uimitor rol în prevenirea uitării. Dacă subiectul doarme imediat
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
retraining) pot stăvili complet uitarea. O teorie atât de optimistă trebuia dovedită temeinic. Guthrie a invocat câteva argumente puternice. A amintit în primul rând cercetarea lui Jenkins și Dalenbach (1924). Aceștia descoperiseră că somnul joacă un uimitor rol în prevenirea uitării. Dacă subiectul doarme imediat după ce a memorat un material, uitarea este estompată semnificativ: subiectul care a dormit reține cu 50% mai mult decât subiectul care nu a dormit după învățare. Un exemplu sugestiv îl constituie poveștile de adormit copiii. Copiii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
trebuia dovedită temeinic. Guthrie a invocat câteva argumente puternice. A amintit în primul rând cercetarea lui Jenkins și Dalenbach (1924). Aceștia descoperiseră că somnul joacă un uimitor rol în prevenirea uitării. Dacă subiectul doarme imediat după ce a memorat un material, uitarea este estompată semnificativ: subiectul care a dormit reține cu 50% mai mult decât subiectul care nu a dormit după învățare. Un exemplu sugestiv îl constituie poveștile de adormit copiii. Copiii respectivi pot reproduce dimineața chiar și cele mai mici detalii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cu o precaritate a detaliilor de cel puțin 50-60%. Aceasta întrucât intervine același mecanism al inhibiției asociative 1. După Guthrie, vârsta copilăriei - în legătură cu care există un anumit mit al „memorării prodigioase” - nu este decisivă în explicarea fenomenului de estompare a uitării. El a evocat „cazul norvegienei infantile”. Persoana respectivă, soția unui fost coleg de universitate al lui Guthrie, a vizitat țara de origine, Norvegia, după foarte mulți ani. Venită în SUA la o vârstă mică, nu mai vorbise norvegiana vreme îndelungată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ani! Guthrie era convins că, dacă după sosirea în America ar fi continuat să folosească norvegiana, limba puerilă ar fi fost uitată. El a concluzionat sentențios: „Asocierile limbii copilăriei cu limbajul ar fi distrus celelalte fraze”2. Teoria guthriană a uitării este șocantă și foarte încurajatoare pentru practica educației. Fundamentarea ei este însă neclară și, după toate aparențele, insuficientă. Guthrie nu a organizat un experimentum crucis în sprijinul ei. Dar teoria nu a fost încă infirmată printr-un experiment similar. 2
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ulterioare determinate de pedeapsă”. (Aruncăm copilul în piscină, obligându-l să înoate, pentru ca, mai târziu, să nu se înece accidental.) Ar exista și o altă modalitate de a trezi un răspuns condiționat, să lăsăm timpul să treacă. Acest proces de uitare nu ar trebui confundat cu extincția. Din nefericire - observă Skinner -, este în general lent și cere de asemenea ca situațiile ocazionale pentru ivirea comportamentului primitiv să fie evitate. Cel mai eficient proces alternativ este probabil extincția. Aceasta ia timp, dar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Trebuie să existe o „bază de cunoștințe”. Aceste blocuri bine definite trebuie să fie asimilate înainte ca elevul să se apuce de învățat pe cont propriu. Deși această presupunere este practic aruncată în fața a tot ce se știe despre „curba uitării”, ea rămâne în stadiul de presupunere. 4. Adevărul este cunoscut. În aproape orice text de manual, cunoașterea este prezentată ca o carte închisă. „Acestea sunt faptele” - se spune în cazul chimiei, istoriei sau literaturii. Elevul nu are practic nici o șansă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
2 C (1 ∆, 1 O) 45: 3 A (3 O); 1 B (1 O); 0 C „Binele” este reprezentat la modul personal (7, 40), prin faptul că societatea este „vinovată” fie pentru deteriorarea unui fond „bun” al ego-ului, fie prin uitarea unei „fapte bune” făcute de ego. La un nivel prescriptiv (39), ego-ul poate aștepta, totuși, o reacție socială pozitivă pentru „binele” înfăptuit. Femeile au o părere opusă celei a bărbaților (7) în legătură cu natura „dată”, ereditară, a fondului uman (bun sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
apocaliptic al anului 1917, când se ordonă despuierea vechilor odoare și doborârea clopotelor de argint, pentru a fi trimise la topit; lecția din urmă a lui Titu Maiorescu, bătrânul mentor al Junimii, retras din viața publică și părăsit într-o uitare cvasigenerală, dar demn, neconcesiv și refuzând până la capăt contactele cu ocupanții. Abia la un deceniu după scrierea jurnalului, A. (între timp căsătorită cu Al. Alimăneștianu) edita Însemnări din timpul ocupației germane (1916-1918) (închinând cartea, în 1929, memoriei lui Ionel I.C.
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
„Civilizația umană este amenințată din exterior de barbaria violenței și din interior de barbaria uitării.” R. Rieman Cuvânt înainte Trăim într-o lume anomică și debusolată, în care violența proliferează malign, primejduindu-i integritatea. De aceea, orice carte centrată pe un asemenea subiect se dovedește mereu bine venită, mai ales când problema este plasată într-
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilul nesupravegheat îl petrece în pat se dovedește o altă sugestie eficientă. De aceea, compania plăcută a adultului, înaintea somnului de noapte a micuțului, pentru a-i spune o poveste, până când el adoarme, constituie un subterfugiu care, prin repetabilitate, aduce uitarea cea bună. Cert este că proferarea de către membrii familiei, la adresa copilului, a unor amenințări și jigniri, sau administrarea unor pedepse și privațiuni sunt contraindicate. Pe linia jalonată de F. Dolto (1993), vom oferi câteva exemple: amenințarea cu Bau-bau sau cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
spirituale devine imperativă, căci n-ar trebui să existe nici un ateu în tranșeele dure ale vieții. Pe această cale poate înțelege adevărul profund despre sine și viață. Și, mai presus de orice, va ști că singura moarte adevărată este numai uitarea. Reziliența Antonovsky (1984) sugerează că „reziliența ar putea reprezenta antidotul paradigmelor prea mult orientate spre studierea cauzelor bolilor și a patologiei, deoarece aici se încearcă înțelegerea modurilor în care indivizii pot să și mențină bunăstarea și sănătatea în ciuda prezenței adversității
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cunoaște prea puțin, că alcătuiesc un „tabu, ceva ce nu trebuie spus [”] partea de umbră (ce) există în toate epocile” (Ferro, 2009). în ultimii 20 de ani de construire a unei societăți democratice, comunismul din România a fost aruncat în uitarea ce se manifestă sub forma unei aparente lipse de interes, a unei evitări accentuate a oricărei amintiri, în vreme ce cultura cotidiană și comportamentele oamenilor abundau de semnele vii ale traumei trăite. Fuga de amintirile dureroase, manifestată prin diferite comportamente, reprezintă însă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
intervenție într-un alt cadru cultural. 1) existența unei distanțări psihologice cerute de rememorarea unui eveniment traumatic individual sau colectiv; 2) nevoia acumulării unor resurse sociale care să susțină activitățile comemorative necesare; 3) îmbătrânirea progresivă și manifestarea selectivă a amintirilor/uitărilor celor care fuseseră implicați; 4) efectele proceselor de îmbătrânire asupra represiunilor politice. 2. Cum ar fi rețelele sociale, umorul, planificarea soluțiilor. Considerând că anterior, în acest capitol, am expus factorii principali de protecție, environmentali și individuali, vom relua sintetic, aspectele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
formelor de manifestare a memoriei literare. În reflecția sa clasică asupra memoriei literare, Judith Schlanger 62 a încercat să împingă până la ultima limită acest fenomen al deposedării și să gândească problema non-memoriei: cum arată o literatură care acționează în spațiul uitării absolute, pe fondul unei absențe totale de opere și modele? Ce înseamnă tabula rasa în literatură? Întrebarea nu e dacă o asemenea ipostază extremă poate fi concepută cu adevărat, dacă vreodată literatura s-a găsit în situația de a nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
temă lingvistică pe care le publică în Curierul românesc. Cuvântul denumește aici practicile lingvistice spontane, apucăturile urechiste, tendințele nereflectate de pronunțare sau de notare grafică. Altfel spus, e vorba de ceea ce poate face oricine, intuitiv. Heliade Rădulescu califică drept sarsailism "uitarea" neglijentă a unei desinențe și necunoașterea unei reguli de transpunere a numelor proprii grecești în română: "se fac românește curat Socrate, Ippocrate, Demosthene, Aristotele etc. iar pe limba Sarsaililor și a redactorilor de partitul național se fac Socrat, Ippocrat, Demosten
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
succesul rapid pe care l-au avut culegerile de poezie populară după 1849 au jucat în această privință un rol important. "Multitudinea" a rămas aripa stângă, posibilitatea nedezvoltată și refulată de figurare a instanței productive. Putem să ne explicăm această "uitare" prin strategia perdantă a criticului, care a evitat mereu să lege reprezentările sociale de concretul literaturii române, de autorii și de grupările existente. Nu a existat în epoca lui Heliade Rădulescu - și sub îndrumarea lui Heliade Rădulescu - niciun succes public
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dar cu un caracter special: spre deosebire de acumulările în bani sau obiecte, spre deosebire de seria de opere păstrate în patrimoniul unei culturi vechi, transmise în condiții de permanentă apreciere, aceasta e o bogăție intermitentă. Valoarea ei e latentă, determinată de episoade de uitare sau de ignorare. De aceea, această "avere" se găsește și în posesia săracului, cel care o deține fără să fie conștient de existența ei: e o bogăție care se rătăcește între lucrurile banale, se dispersează și se pierde în materia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cultură și producția de bogăție. Averea care se constituie astfel nu depinde de tradiții, de capitalul simbolic, de acumularea unor instituții într-un mare centru cultural, de consacrarea unui patrimoniu - ci de precaritate. Pentru că ea generează raritate. Fie în sensul uitării, al distrugerii de structuri instituționale, al perimării lanțurilor de transmisie patrimonială, fie în acela al improvizării, al proiectului creator insuficient definit. În producția acestui tip de bogăție sunt mobilizate tocmai valențele negative ale culturilor periferice: deficitul de organizare, dispersia, descentralizarea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al perimării lanțurilor de transmisie patrimonială, fie în acela al improvizării, al proiectului creator insuficient definit. În producția acestui tip de bogăție sunt mobilizate tocmai valențele negative ale culturilor periferice: deficitul de organizare, dispersia, descentralizarea, intermitența și inconsistența vieții culturale, uitarea. Averea nu emană dintr-o putere, ci dintr-o slăbiciune. Nuvela binecunoscută a lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru 2 relatează o aventură a unui asemenea obiect prețios în timpul războiului. Un ofițer german filatelist deține un Cap de bour de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
valoare se plătește prin neliniștea trăită în fața puzderiei de obiecte. Și dacă sentimentele din gama negativă revin constant în exprimarea admirației în regimul monumentalității, asta se datorează acestui strâns atașament obiectual, care implică stupoarea în fața materiei și a haosului ei: uitarea care amenință vestigiile, amestecul pieselor disparate, imensitatea teritoriului parcurs de culegător, distrugerea iminentă a oricărui fragment de materie vorbesc neîncetat despre condiția periculoasă a acestui univers. În acest sens, al riscului, Benjamin spunea despre colecționar că "are relația cea mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]