8,156 matches
-
Credincios; în cazul deținerii atât a ordinului, cât și a semnului onorific respectiv, în grade egale, ordinul se poartă înaintea semnului onorific. Articolul 32 Portul decorațiilor românești de război, în ordinea importanței ierarhice, este următorul: I. Ordine: 1. Ordinul Mihai Viteazul clasa I; 2. Marea Cruce a Ordinului Steaua României de război; 3. Marea Cruce a Ordinului Serviciul Credincios de război; 4. Marea Cruce a Ordinului Pentru Merit de război este egală cu gradul de Mare Ofițer al Ordinului Steaua României
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
a Ordinului Steaua României de război; 3. Marea Cruce a Ordinului Serviciul Credincios de război; 4. Marea Cruce a Ordinului Pentru Merit de război este egală cu gradul de Mare Ofițer al Ordinului Steaua României de război; 5. Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a este egal cu gradul de Mare Ofițer al Ordinului Serviciul Credincios de război; 6. gradul de Mare Ofițer al Ordinului Pentru Merit de război este egal cu gradul de Mare Ofițer al ordinelor: Virtutea Militară, Virtutea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
Credincios de război; 6. gradul de Mare Ofițer al Ordinului Pentru Merit de război este egal cu gradul de Mare Ofițer al ordinelor: Virtutea Militară, Virtutea Aeronautică și Virtutea Maritimă de război și Meritul Sanitar de război; 7. Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a este egal cu gradul de Comandor al Ordinului Steaua României de război; 8. gradul de Comandor al Ordinului Serviciul Credincios; 9. gradul de Comandor al Ordinului Pentru Merit; 10. gradul de Ofițer al Ordinului Steaua României
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
Cancelariei Ordinelor. Articolul 48 Prin legile de instituire a ordinelor se va stabili o zi proprie, legată de data primei instituiri a fiecărui ordin. Articolul 49 Cu prilejul zilei fiecărui ordin național, precum și cu prilejul zilei Ordinului militar național Mihai Viteazul Președintele României organizează, prin grijă Cancelariei Ordinelor, un Te Deum, urmat de o recepție, la care vor participa: Președintele României, cancelarul ordinelor, cavalerii ordinului național respectiv în grade superioare (Colan, Mare Cruce, Mare Ofițer și Comandor), precum și ultimele două promoții
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
i) (i 256) Valoarea lui C(i) este bazată pe numărul de "CE"-uri, nu pe numărul de noduri. unde k(i) = min [S(i)/k(r), 1]; și K(r) = factorul normalizare de 20 MBiti/s S(i) = suma vitezelor maxime de date (în Mbiti/s) pentru toate canalele de date conectate la al i-lea "CE" sau la grupul de "CE"-uri care-și împart memoria. Cand se calculează un C(i) pentru o grupa de "CE"-uri, numărul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171459_a_172788]
-
Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază și Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ministerul Apărării Naționale asigură garda de onoare și muzica militară cu efective din cadrul Regimentului 30 Gardă și Protocol "Mihai Viteazul" sau ale marilor unități/unități dispuse în imediata apropiere a punctului de trecere a frontierei de stat unde se desfășoară ceremonialurile funerare ori cu efective ale marilor unități/unități din garnizoanele de domiciliu sau de reședință ale personalului decedat, după
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166644_a_167973]
-
Bragaru) și al lui Petre Moraru, învățători refugiați din Basarabia. A urmat Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie (1991) cu lucrarea O carte populară necunoscută. Viteazul și Moartea. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În anul universitar 1990-1991 funcționează ca lector la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia, iar ulterior va fi cadru didactic la Facultatea de Litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
suferinzi, pentru a-și continua studiile. Inițiativa ca profesorii și învățătorii din Năsăud să conferențieze pe teme diverse, dar de interes deosebit este primită cu entuziasm. În februarie 1870 sosește din partea revistei orădene „Familia” un cadou reprezentativ, portretul lui Mihai Viteazul, eroul bătăliei de la Călugăreni. La începutul secolului al XX-lea se vor organiza manifestări artistice menite a marca împlinirea a patruzeci și cincizeci de ani de activitate în slujba emancipării culturale a românilor năsăudeni. P.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286133_a_287462]
-
-lea, pe vremea lui Attila, și al VI-lea. În acel moment, romanicii erau pe malul stâng (nordic) al Dunării, sub stăpânirea trecătoare a unor elemente germane (gepizii). Cronicarul bizantin Suidas, citat de Iorga, elogiază pe Chilbudios, apărător al Dunării, viteaz și dezinteresat, strateg al Traciei, care a oprit pe barbari la hotar-după căderea generalului roman, el notează că "Istrul poate fi trecut în voie de barbari". Suidas menționează "limba latinilor", care nu poate fi decât dialectul romanic nord-dunărean. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu centrul la Târnovo, care atingea apogeul sub Ioan Asan II (1218-1241). La începutul secolului al XIII-lea, asupra teritoriilor extra-carpatice se exercita dominația regatului catolic al Ungariei. Astfel, începând de la particiuparea trupelor ungurești la atacarea Kievului de către Boleslav cel Viteaz până la preluarea, în 1206, a titlului de "Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai mult în problemele interne ale țărilor (cnezatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cf. lui Skylitzes. În același timp, pecenegii s-au manifestat activ și în teritoriile răsăritene din apropierea Moldovei atacurile lor asupra Rusiei kievene s-au succedat continuu, de pildă, în vremea lui Vladimir cel Sfânt, (978-1015), iar regele Poloniei, Boleslaw cel Viteaz, s-a aliat cu ei în luptele cu rușii din 1013 și 1018. Apoi, în conflictul din 1018-1019, pecenegii și vlahii au luptat alături de cneazul Sviatopolk în luptele pentru tronul Kievului. În același an, 1036, alte triburi pecenege au asediat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste formațiuni au avut drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel, pe măsura adâncirii feudalizării, se conturau instituții similare pe cele două laturi ale Carpaților, precum instituția "vitejilor". Izvoarele menționează contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și Maramureș au existat legături încă din evul mediu timpuriu, astfel, pe măsura adâncirii feudalizării, se conturau instituții similare pe cele două laturi ale Carpaților, precum instituția "vitejilor". Izvoarele menționează contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui Mihai Viteazul, în Studii de istorie socială, București, 1943. Giurescu C. C., Istoria Românilor, vol. I, București, 1935 (ed. Bicall, 2007). Idem, Mormântul german de la Chiojdu, în RIR, V-VI, 1935-1936, p. 333-347. Idem, Istoria pescuitului în România, București, 1964. Idem, Târguri sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
I. Barnea, Dinogetia. I. Așezarea feudală timpurie de la Bisericuța-Garvăn, București, 1967. Ștefănescu Șt., "Întemeierea" Moldovei în istoriografia românească, în Studii 2, 1959, 6, p. 35-54. Idem, Bănia în Țara Românească, București, 1965. Idem, Țara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul, București, 1970. Idem, Întemeierea Țării Românești și Moldovei. Tradiția descălecatului din Transilvania, în SAI, XVII, 1972, p. 94 și urm. Idem, Tradiția daco-romană și formarea statului românesc de-sine-stătător, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980. Tentiuc I., Populația din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XVII-lea și începutul celui următor declanșarea reculului ireversibil al Porții. Declinul militar a convins pe înalții ei demnitari de importanța diplomației, de necesitatea adaptării la sistemul european, de unde și creșterea rolului funcției de dragoman (creată în 1660). Vremea generalilor viteji trecuse: „la cîrmă veneau acum oameni capabili să mențină Imperiul pe linia de plutire. Ei erau recrutați din patriciatul greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor, cară de oaste cu vite, au format detașamente de voluntari și un regiment național
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
figuri intrate în legendă. Vom sublinia doar că autorul menționat este îndrituit să socotească că unele calificări ca, de pildă, general de aventură, „un erou în felul francezului Dumouriez”, sunt cu totul deplasate. Bem a fost un ostaș cinstit și viteaz, un patriot înflăcărat, fără însă să ajungă la o concepție limpede definită. Nu era un partizan al partidei democratice, de unde și aversiunea față de el a lui Wysocki, fiind înclinat, ce-i drept, către partida lui Adam Czartoryski, fără însă s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a considerat el și rolul istoriei. „Istoria - spune spune N. Bălcescu în Cuvânt înainte la „Magazin istoric pentru Dacia” (1845) - este cea dintâi carte a unei nații; întrânsa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul”. Atunci când scrie Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, N. Bălcescu face precizarea că evocă timpuri de glorie, vremuri eroice, menite „să deștepte în noi sentimentul datorinței ce avem de-a păstra și de-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”. O „bună istorie națională... îndestul răspândită” - sublinia Nicolae
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
celui dintâi, Principiile unei științe noi, sub titlul Principes de la philosophie de l'histoire. Deocamdată, cert este că N. Bălcescu a cunoscut, pe lângă scrierile lui Michelet, și opera lui Cesare Cantu, pe care îl și citează în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Cum se știe, istoricul risorgimentist este autorul unei istorii universale în 72 de volume, scrisă între <anii> 1838 și 1846, într-un spirit catolic. Invocarea de către N. Bălcescu a spiritului și rațiunii universale ne duce cu gândul și la Hegel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria ce-și propunea să înfățișeze numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, operă al cărei titlu ne indică, din capul locului, că autorul ei prezintă epopeea poporului condus de viteazul domnitor, și nu o biografie a acestuia din urmă. De altfel, în toate studiile lui N. Bălcescu, fie că este vorba de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, operă al cărei titlu ne indică, din capul locului, că autorul ei prezintă epopeea poporului condus de viteazul domnitor, și nu o biografie a acestuia din urmă. De altfel, în toate studiile lui N. Bălcescu, fie că este vorba de cele consacrate armatei sau de biografii, poporul este forța motrice, el joacă rolul hotărâtor: armata românilor și-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confidinția în puterile sale, începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu gândeau că din acest popor au ieșit toți acei viteji, că el a mântuit țeara într-atâtea rânduri și că ar mântui-o încă, dacă ei făcând un apel la dânsul l-ar fi interesat la pricina țării și i-ar fi dat drepturi și o patrie a apăra”. Revoluția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrării lui Del Chiaro, a portretelor unor domnitori români ș.a. Stăruința și spiritul critic de care era animat în munca de investigare a izvoarelor se vădesc și în căutarea încheiată cu succes a portretului - „cel adevărat” spunea el - lui Mihai Viteazul și până în modul cum a alcătuit, de pildă, biografia lui Ioan Cantacuzino, pentru care a obținut de la descendenții spătarului, aflați în Rusia, acte originale, ale căror erori le-a îndreptat în note. N. Bălcescu, după cum am văzut, concepea evoluția societății
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]