75,079 matches
-
atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți. Atacul a fost efectuat de 700 de muntenegreni și 2.700 de insurgenți care au cucerit o redută. Luptele au cuprins întregul oraș, cu excepția câtorva părți, rebelii capturând cantități mari de alimente și de arme. Acest succes a ajutat la negocierile cu Poarta, iar orașele sud-slave s-au organizat pentru ajutarea rebelilor. La Belgrad, Novi Sad, Zagreb, Trieste, Dubrovnik
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
sfârșitul lunii august, turcii au reușit să adune 15.000 de bărbați și 48 de tunuri. Rebelii numărau circa 10.000 și erau mult mai slab echipați, ca urmare au încercat să-i abordeze pe turci în ambuscade și în lupte de gherilă. În septembrie turcii erau asediați în Niksic, Nevesinje, Gacko, și Bileća. La sfârșitul lunii, turcii au adus alte 4 batalioane de nizami. În luna octombrie, rebelii au cucerit 49 de posturi de grăniceri din zonele Gacko, Golije și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
pauză pentru a-și reface forțele. Petar Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii l-au înlocuit pe Reuf Pașa cu Muhtar Pașa, care acum avea 30.000 de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci. Detașamentul lui Peka Pavlović cu 1500 de luptători a atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii l-au înlocuit pe Reuf Pașa cu Muhtar Pașa, care acum avea 30.000 de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci. Detașamentul lui Peka Pavlović cu 1500 de luptători a atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte toată ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
La începutul lunii aprilie, forțele sale din Gacko erau 20 de batalioane și 2000 nizami și bașbuzuci. La 13 aprilie, grosul trupelor s-a dus la Niksic și rebelii au reușit să opună rezistență numai la ieșirea din defileu. Ultimele lupte s-au dat între 14 și 17 aprilie cu forțele rebele localnice. Turcii au suferit pierderi grele și s-au retras spre Gacko. În Gacko, Muhtar Pașa a strâns o forță și mai mare, 29 de batalioane de nizami și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Sud eliberaseră zona de turci, și se aflau acum sub comanda lui Despotović, între granița cu Austria și cetățile turcești Kulin Vakup, și . În august 1877, toți bărbații bosniaci musulmani între 15 și 70 de ani au fost chemați la luptă, deși existau deja 54 de batalioane, a câte 400-700 de oameni. Agitația s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
al III-lea (logodna s-a celebrat prin delegat, mirele fiind reprezentat de , Alexandru fiind în Polonia). Ostilitățile s-au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman. Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la curtea Lituaniană. Elenei i s-a interzis de către tatăl ei Ivan al III-lea să se convertească la catolicism, ceea ce i-a dat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Rusia să păstreze Smolenskul. Armistițiul a fost apoi extins până în 1534. După moartea lui Vasile în 1533, fiul și moștenitorul său, Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa, , a acționat ca regent și s-a angajat în lupte pentru putere cu alte rude și cu boierii. Monarhul polono-lituanian a hotărât să profite de ocazie și a cerut retrocedarea teritoriilor ocupate de Vasile al III-lea. În vara lui 1534, marele hatman și tătarii au jefuit zona Cernigău, Novgorod
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
după mai multe luni de negocieri, lituanienii au acceptat parțial cererile polonilor și au convenit asupra Unirii de la Lublin, prin care s-a format Uniunea Polono-Lituaniană. În faza următoare a conflictului, în 1577, Ivan al IV-lea a profitat de luptele interne din Uniune (denumite în istoriografia poloneză Războiul Danzigului) și, în timpul domniei lui Ștefan Báthory în Uniunea Polono-Lituaniană, a invadat Livonia, cucerind rapid întregul teritoriu cu excepția Rigăi și Revalului (astăzi, Tallinn). Acel război avea să dureze din 1577 până în 1582
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al Serviciului 2 Chirurgie. În timpul celui de-al doilea război mondial a efectuat două campanii pe frontul de est. În 1942 a fost comandantul unei ambulanțe în Crimeea, iar în 1943 comandant al unui spital de campanie, străbătînd cîmpurile de luptă pînă în Caucaz, la Krasnodar. Pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților, a fost decorat cu Ordinul „Regina Maria”. După război se întoarce la Spitalul Militar Central. Din Decembrie 1949 a fost Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, iar din
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
XIV-lea, ceea ce l-a determinat pe Sigismund să se alieze cu Danemarca și cu Lübeckul împotriva lui Erik al XIV-lea în luna octombrie a aceluiași an. Intervenția Danemarcei, Suediei și Poloniei-Lituaniei în Livonia a declanșat o perioadă de luptă pentru controlul asupra Regiunii Baltice, concept denumit la acea vreme '. Deși primii ani de război s-au caracterizat prin lupte intensive, în 1562 a început o perioadă de lupte de intensitate scăzută, care a durat până în 1570 când luptele s-
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
XIV-lea în luna octombrie a aceluiași an. Intervenția Danemarcei, Suediei și Poloniei-Lituaniei în Livonia a declanșat o perioadă de luptă pentru controlul asupra Regiunii Baltice, concept denumit la acea vreme '. Deși primii ani de război s-au caracterizat prin lupte intensive, în 1562 a început o perioadă de lupte de intensitate scăzută, care a durat până în 1570 când luptele s-au reintensificat. Danemarca, Suedia și, până la un punct, Polonia-Lituania, erau mai preocupate cu (1563-1570) care se desfășura în Baltica de
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Danemarcei, Suediei și Poloniei-Lituaniei în Livonia a declanșat o perioadă de luptă pentru controlul asupra Regiunii Baltice, concept denumit la acea vreme '. Deși primii ani de război s-au caracterizat prin lupte intensive, în 1562 a început o perioadă de lupte de intensitate scăzută, care a durat până în 1570 când luptele s-au reintensificat. Danemarca, Suedia și, până la un punct, Polonia-Lituania, erau mai preocupate cu (1563-1570) care se desfășura în Baltica de Vest, dar Livonia și-a păstrat și ea importanța
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de luptă pentru controlul asupra Regiunii Baltice, concept denumit la acea vreme '. Deși primii ani de război s-au caracterizat prin lupte intensive, în 1562 a început o perioadă de lupte de intensitate scăzută, care a durat până în 1570 când luptele s-au reintensificat. Danemarca, Suedia și, până la un punct, Polonia-Lituania, erau mai preocupate cu (1563-1570) care se desfășura în Baltica de Vest, dar Livonia și-a păstrat și ea importanța strategică. În 1562, Danemarca și Rusia au încheiat , respectându-și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1570 monarh al . Magnus l-a trădat pe Ivan al IV-lea în același an, după ce a început să dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
militară a acestuia din urmă împotriva Rusiei. Bathory a primit doar câțiva soldați de la vasalii săi polonezi și a fost obligat să recruteze mercenari, mai ales polonezi, maghiari, , germani și munteni. Un detașament secuiesc separat a participat și el la luptele din Livonia. Regele Suediei Ioan al III-lea s-a aliat cu Ștefan Bathory împotriva lui Ivan al IV-lea în decembrie 1577, în ciuda problemelor produse de moartea lui Sigimund, ceea ce a însemnat că problema substanțialei moșteniri ce i se
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
de la protestanți și a inițiat și o campanie de recrutare de coloniști catolici. În ciuda acestor măsuri, populația Livoniei nu s-a convertit masiv, în schimb Polonia-Lituania și-a înstrăinat nobilimea livoniană. În 1590, armistițiul ruso-suedez de la Plussa a expirat și luptele s-au reluat cu , terminat și el cu tratatul de la Teusina (Teavzino, Teavzin), conform căruia Suedia a cedat Ingria și Kexholmul Rusiei. Alianța polono-suedeză a început să se destrame când regele Poloniei, Sigismund al III-lea, care era fiul lui
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane ocupă Turtucaia. Pierderile suferite de armata română au fost foarte mari: 160 ofițeri și circa 6.000 trupe și grade inferioare, morți și răniți, plus 480 de ofițeri și circa 28.000 de alți militari luați prizonieri. Din
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Șirul deciziilor pripite începute cu Turtucaia și continuate cu „Manevra de la Flămânda“ a dus la oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
dispar mai multe bunuri, cărți, periodice, obiecte de mobilier din patrimoniul societății academice. Arcadie Dugan-Opaiț participă ca sublocotenent de rezervă în armata austriacă, face întregul război pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, revenind acasă cu trei decorații din șapte lupte la care a participat. „Făclier român neobosit, om de mare omenie și izvor de sfat și îndemn, cât și toiag de sprijin material pentru studențimea română bucovineană, adunată sub steagul Junimii”, cum l-a numit nepotul său, Nicolae Popescu, Arcadie
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
doi ani mai devreme de la catedra sa de la Liceul "Aron Pumnul" din Cernăuți. „Noile generații de studenți nu mai erau ceea ce fuseseră înaintașii lor, pe care îi unea, în condițiile națiunii lor pe nedrept subjugată, un liant puternic: patriotismul fierbinte, lupta acerbă cu cotropitorul, disciplina, etica înaltă, munca pe tărâm cultural la sate și multe altele.” (Vasile Schipor, 2009)
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]