76,894 matches
-
și al poliției de pe lângă Cartierul general al Grupului de Armată Sud, a hotărât să-i extermine pe evreii din Kiev, sub pretextul de represalii pentru acțiunile de gherilă și sabotaj împotriva trupelor germane. Aceasta după ce la 24 septembrie clădiri de pe strada Kreșciatik în care se stabiliseră administrația germană de ocupație și ale comandamente ale poliției au fost avariate de explozii și incendii. Și în zilele următoare au fost distruse de sabotaje circa 900 clădiri din oraș, folosite de ocupanți. În cursul
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
fuseseră evacuați. Mulți din cei rămași în oraș erau oameni vârstnici, femei și copii. La ora fixată s-au prezentat la apel circa 30,000 de evrei, precum și unele persoane din familii mixte. Mulțimea a fost dirijată de-a lungul străzii Malinkovski în direcția cimitirului evreiesc care împreună cu Babi Iar a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată și era păzit de polițiști și soldați Waffen SS, din Sondernkommando, precum și de politiști ucraineni. Dupa ce victimele au trecut poarta, li s-a ordonat
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
exact nu este cunoscut. Locuitorii Kievului au fost impresionați în mod deosebit de execuția la 10 ianuarie 1941 a circa o sută de marinari ai batalionului Dneprovsk din flotila Pinsk, care înainte de fi împușcați la Babi Iar, au fost târâți pe străzile orașului,dezbrăcați și legați cu sârmă ghimpată. Apoi au fost omorâți la Babi Iar și 621 de membri ai organizației naționaliste ucrainene OUN, între care, la 21 februarie 1942, poeta Alena Teliha și soțul ei, muzicianul, cântăreț din bandura Mihailo
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult de o lună în urmă. Experiența sa tulburătoare nu este crezută însă de nimeni. Pe la jumătatea lunii mai a anului 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, comerciantul Iancu Gore, "„om
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
om de încredere și de viitor”" care venise de la Pitești la București pentru obținerea unei autorizații de export din partea Ministerului de Finanțe, intră într-o cârciumă. El îl caută pe Păunescu, un funcționar ministerial care locuia într-o casă de pe strada Frumoasei nr. 14, aflată în apropierea cârciumei. Gore îl mituise anterior cu trei milioane de lei pentru a obține un permis de liberă trecere peste graniță pentru 6.000 de capete de vită. Cârciumarul îi spune lui Gore că funcționarul
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
mutase imediat după bombardamentul din 4 aprilie 1944, casa în care locuise fiind în prezent pustie. Trecând de ora 12, după care nu mai aveau loc de obicei bombardamente aeriene asupra capitalei, Iancu Gore iese din cârciumă și merge pe strada Frumoasei. El se duce la casa lui Păunescu și sună la sonerie, zadarnic și fără oprire. La un moment dat aude o sirenă ce anunța apropierea unor avioane de război inamice și pornește în fugă în susul străzii, găsind într-un
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
și merge pe strada Frumoasei. El se duce la casa lui Păunescu și sună la sonerie, zadarnic și fără oprire. La un moment dat aude o sirenă ce anunța apropierea unor avioane de război inamice și pornește în fugă în susul străzii, găsind într-un sfârșit un adăpost antiaerian în care se aflau deja două femei și un bărbat. Gore se adăpostește acolo, dar cei trei străini (o femeie de condiție bună, madam Popovici, o servitoare pe nume Elisaveta și un chiriaș
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a visat, Gore pune prinsoare cu un grup de muncitori, pe o damigeană de rachiu, că le va arăta adăpostul și pe cele două femei care locuiau în casa în a cărei curte se afla adăpostul. Ei pornesc împreună în susul străzii, iar comerciantul se simte dezorientat, nemairecunoscând zona pe unde alergase cu câteva minute mai înainte. Pe o porțiune de câțiva zeci de metri toate casele erau dărâmate, fiind transformate într-un morman de cărămizi și moloz, iar trotuarul era spart
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
multe locuri. Un tânăr îi arată casa lui madam Popovici, care fusese dărâmată de suflul exploziei produsă de căderea bombei pe adăpostul antiaerian. Nefiind convins de ceea ce vede și crezând că toți ceilalți oameni sunt nebuni, Gore încearcă să treacă strada, dar, la strigătele muncitorilor, se întoarce furios și le plătește pariul pierdut. În acel moment, drumul este traversat de Ionică, un copil pe care o femeie tânără îl căuta de o oră, imediat după ce Gore auzise sunând alarma de bombardament
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce un efect de impresionare mai puternică a cititorilor. Bucureștiul, locul acțiunii din această nuvelă, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Orașul este prezentat de autor cu o nuanță de nostalgie, fiind epurat de „trepidația modernă” din romanele interbelice. Adăpostul aerian în care se refugiază Iancu Gore
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
de artă plastică românească înființat în anul 1974 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Este constituit din donația făcută de sculptorul român Ion Irimescu și găzduiește cea mai mare colecție de autor din România. În prezent, muzeul se află situat pe Strada Mihai Eminescu nr. 2, în centrul orașului. Clădirea muzeului a fost inclusă, sub denumirea de "Casa Alecu Forăscu Botez, acum Muzeul de Artă „Ion Irimescu”", pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 254, având codul
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
este un muzeu memorial înființat în anul 1987 în municipiul Fălticeni, județul Suceava, în casa în care a trăit între 1909-1918 scriitorul român Mihail Sadoveanu. Casa a fost construită la începutul secolului al XX-lea și se află situată pe Strada Ion Creangă nr. 68, în cartierul Oprișeni. Casa lui Mihail Sadoveanu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 481, având codul de clasificare . Imobilul care astăzi are destinația de casă memorială a
Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327045_a_328374]
-
Neculce și lui Creangă, poporului și părinților mei, să slăvim natura, care au contribuit la înzestrarea darului meu.”" În cadrul acestei sărbători, scriitorul Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române din 1923, a fost proclamat cetățean de onoare al orașului Fălticeni, iar fostei străzi Sfântul Nicolae din localitate i s-a atribuit numele său. În august 1961, Sadoveanu, deși bolnav, a venit la Fălticeni pentru ultima oară. În anul 1987 casa în care a locuit Mihail Sadoveanu a fost transformată în muzeu memorial. Aici
Casa memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327045_a_328374]
-
suporta întreaga situație, realizând că are puține șanse cu Sarah atâta timp cât prin apropiere se află Ralph. El îl avertizează pe Ralph că data viitoare când îl vede va încerca să-l omoare. Cei doi bărbați înarmați se vânează reciproc pe străzile goale. În cele din urmă, Ralph trece pe lângă un monument pe care era inscripționat un citat biblic din Cartea lui Isaia 2:4: „"...din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare; niciun popor nu
The World, the Flesh and the Devil (film din 1959) () [Corola-website/Science/327063_a_328392]
-
Învins, el încearcă să plece, în timp ce Sarah apare. Atunci când Ralph îi face semn să nu vină spre el, ea îl apucă de mână, apoi îl cheamă pe Ben pe care îl apucă cu cealaltă mână. Împreună, toți trei merg pe stradă pentru a construi un viitor nou împreună. Filmul se încheie, nu cu "Sfârșit" ci cu [un nou] "Început". Fiind o reflecție cu privire la pericolul nuclear dar și al rasismului, filmul oferă imagini surprinzătoare cu un New York pustiu. În acest scop, filmările
The World, the Flesh and the Devil (film din 1959) () [Corola-website/Science/327063_a_328392]
-
să se îndrepte spre Statele Unite pentru a muri acasă. În final, comandantul Towers alege să nu rămână și își conduce echipajul rămas înapoi în Statele Unite. Moiră urmărește submarinul de la mal în timp ce submarinul intră sub valuri. La sfârșitul filmului se arătă străzile puștii și abandonate din Melbourne. Ultima scenă, marcată de muzică emfatica, prezintă bannerul pe care scrie „încă mai este timp... frate”.
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
Bucureștii Noi, sau chiar într-o altă regiune a țării, având în vedere că în perioada 1927-1930 se propunea mutarea capitalei la Brașov. Dem I. Dobrescu a privit misiunea sa ca primar prin prisma urbanismului, astfel că a lărgit multe străzi, inclusiv Calea Victoriei, a construit străzi drepte, le-a îndreptat și le-a lărgit pe cele strâmbe, a construit piețe largi. Și-a publicat vederile în lucrarea "Viitorul Bucureștilor", ed. Tribuna Edilitară, 1934. În mandatul său au fost transformate și modernizate
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
o altă regiune a țării, având în vedere că în perioada 1927-1930 se propunea mutarea capitalei la Brașov. Dem I. Dobrescu a privit misiunea sa ca primar prin prisma urbanismului, astfel că a lărgit multe străzi, inclusiv Calea Victoriei, a construit străzi drepte, le-a îndreptat și le-a lărgit pe cele strâmbe, a construit piețe largi. Și-a publicat vederile în lucrarea "Viitorul Bucureștilor", ed. Tribuna Edilitară, 1934. În mandatul său au fost transformate și modernizate: șoseaua Dudești, strada Colonel Ghica
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
a construit străzi drepte, le-a îndreptat și le-a lărgit pe cele strâmbe, a construit piețe largi. Și-a publicat vederile în lucrarea "Viitorul Bucureștilor", ed. Tribuna Edilitară, 1934. În mandatul său au fost transformate și modernizate: șoseaua Dudești, strada Colonel Ghica, Șoseaua Colentina, Calea Griviței, Calea Rahovei, Calea Văcărești, Șoseaua Pantelimon etc. Au fost modernizate și mărite Piața Universității și Piața Cercului Militar. S-au executat ample lucrările edilitare de pavaj, apă, iluminare electică și canalizare, de o amploare nemaîntâlnită până
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
o mare parte dintre bucureșteni, a decis eliminarea scăldatului în râu, construind în acest scop primele ștranduri pentru adulți și ștranduri de nisip pentru copii. Tot pentru a facilita aprovizionarea cu apă potabilă, a instalat fântâni publice la toate colțurile străzilor. A salubrizat orașul, scoțând mii de vagoane de gunoi acumulat în decursul anilor, și a plantat copaci. Spre uimirea sa, acțiunea de salubrizare s-a izbit de o puternică rezistență. În 1934, Dem I. Dobrescu nota: "când luasem măsuri de
Dem I. Dobrescu () [Corola-website/Science/327094_a_328423]
-
Cu puțin timp înainte de luna plină din primăvara anului 70 d.Hr. Titus se află în fața Ierusalimului, cu o forță militară uriașă. Pe toate străzile și pe toate drumurile se rostogolesc spre oraș coloane cum Iudeea nu a mai văzut nicicând. Se apropie legiunile V, X, XII și XV, însoțite de cavalerie, trupe de geniu și alte trupe auxiliare, aproape 80.000 de oameni! În
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
altul, oamenii de pe bătrânul zid, de pe partea de nord a Templului, de pe fiecare acoperiș respiră neabătut ostilitate. Demonstrație inutilă - asediații nu se gândesc să se predea. Lupta reîncepe dinspre cel de-al doilea zid, se izbește de cetățuia Antonia. Pe străzile suburbiei frontul se apropie de zona Templului și de Orașul de Sus. Geniștii construiesc căi de atac, trupele auxiliare aduc de prin împrejurimi, de aproape și de departe, copaci pentru ele. Romanii recurg la toate tehnicile de asediu probate. Lucrările
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
Yossef Lapid, „Moștenirea”, „Balconul” de Jean Genet, „Vestea” de Aharon Ashman, „Omul e om” de Bertolt Brecht etc. S-a dedicat și scrierii de piese de teatru, ca de exemplu "Omul de spirit, curva și bufonul", "Grădiniță neobligatorie a raiului",„Străzi pentru îndrăgostiți”, „Ipohondrii”, „Ceai și pantofi”, si a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
Gheorghe Funar (PRM) în mijlocul acestei piețe a fost ridicată statuia lui Avram Iancu, un monument criticat ca disproporționat și inestetic. Concomitent, în anul 1993, administrația Funar a atribuit pieței actualul nume, deși în altă parte a orașului exista deja o stradă cu numele Avram Iancu. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea această piață a fost rând pe rând câmp de instrucție pentru soldați, pășune și mai apoi târg de vite și de lemne. În perioada Belle Époque zona
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/327165_a_328494]
-
povestire, C. Auguste Dupin ajută la recuperarea unei scrisori de o foarte mare importanță pentru familia regală din Franța. Acțiunea se petrece într-o seară furtunoasă de toamnă din anul 18..., la etajul trei al imobilului de la numărul 33 din Strada Dunôt, cartierul St. Germain, Paris. În timp ce Auguste Dupin și naratorul fumau și meditau la cele petrecute anterior, în încăpere intră domnul G., prefectul poliției pariziene. Motivul unei vizite atât de târzii era faptul că un ministru, D., furase din budoarul
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]