747,806 matches
-
(ANR) este o organizație nonguvernamentală din România, recunoscută ca utilitate publică prin Hotărâre de Guvern din septembrie 2008. Istoria asociației începe la data de 1 august 1906, când Regina Elisabeta, susținută de Regele Carol I și de înalți reprezentanți ai clasei politice a vremii, a fondat Societatea Orbilor din România. În anul 1949
Asociația Nevăzătorilor din România () [Corola-website/Science/321440_a_322769]
-
Cisiordania în 1948 și pe care le-a pierdut în iunie 1967, desi și-a păstrat multă vreme o poziție privilegiată în raport cu administrarea și stabilirea viitorului locurilor sfinte islamice din Ierusalim. Au fost anumite tentative de contestare a consecințelor acestei hotărâri - din partea președintelui egiptean Anwar el Sadat în 1977 și din partea Siriei în anii 1976 - 1982, dar ea a ramas validă până în zilele noastre. În urma hotărârii Ligii Arabe, au luat ființă unități ale Armatei de Eliberare a Palestinei în cadrul armatelor din
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
viitorului locurilor sfinte islamice din Ierusalim. Au fost anumite tentative de contestare a consecințelor acestei hotărâri - din partea președintelui egiptean Anwar el Sadat în 1977 și din partea Siriei în anii 1976 - 1982, dar ea a ramas validă până în zilele noastre. În urma hotărârii Ligii Arabe, au luat ființă unități ale Armatei de Eliberare a Palestinei în cadrul armatelor din diverse țări arabe. În 1974 OEP a adoptat un plan de strategie în etape a luptei contra Israelului. În cadrul acestuia și-a găsit locul nu
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
prin insulele Fiji și Cook, dar s-au temut că vor fi găsiți acolo. În căutarea unui loc sigur, la 15 ianuarie 1790 au redescoperit Insula Pitcairn, care figura într-o poziție greșită pe hărțile Marinei. După ce s-a luat hotărârea să se stabilească pe Pitcairn, au fost date jos de pe "Bounty" animalele și toate proviziile. Pentru a împiedica descoperirea vasului și fuga cuiva, vasul a fost ars la 23 ianuarie 1790 în actualul Golf Bounty. Unele resturi ale ei, cum
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
importanță științifică generată de flora și fauna zonei, conferindu-i dreptul de a fi denumită rezervație complexă. Rezervația Repedea a fost declarată monument al naturii prin HCM 1625/1 august 1955 al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare a bogăției faunistice fosile și a surprinderii unor succesiuni de straturi geologice în retragerea apelor marine de pe actualul teritoriu al Moldovei în complexul fosilifer de la Dealul Repedea. Suprafața protejată era de 1,90 hectare, Ca urmare
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
a Consiliului Popular Județean Iași, s-a revizuit suprafața ocrotită, stabilindu-se o zonă științifică de 5,80 hectare cu o suprafață aferentă de protecție de 38,50 hectare cu rol de tampon între impactul uman și zona științifică. Prin Hotărârea nr. 8/1994 a Consiliului Județean Iași cu privire la instituirea unor arii protejate, au fost identificate ca arii protejate: Autoritățile au împădurit zona-tampon pentru a stabiliza dealul și pentru a atenua eroziunea abrupților pereți de marne și gresii calcaroase. Pe vârful
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
unor regiuni ca acelea din centrul și din vestul Peninsulei Balcanice urmăreau, poate, și apropierea geografică de puterile politice din apusul și centrul Europei, a căror atenție pentru Peninsula Balcanică creștea pe măsura intensificării cruciadelor. În acest context trebuie înțeleasă hotărârea Asăneștilor de a-și stabili capitala, nu la Preslav, ci la Târnovo. Încercarea bizantinilor de a recuceri regiunea Munților Balcani și pe aceea care se întindea la nord de aceștia, intrate în componența statului Asăneștilor, a continuat și în ultimul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
viețuiesc aici 35 de călugărițe. În afara programului liturgic, maicile își desfășoară activitatea în diferite ateliere: de pictură a icoanelor, de încondeiere a ouălor, de croitorie și broderie. În anul 2001, Castelul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
După Revoluția din decembrie 1989, o parte a clădirii a fost închiriată societății Moldova Tricotaje. Ca urmare a Legii 213/1998 privind proprietatea publică, Casa de cultură a fost inclusă în domeniul public al orașului. În septembrie 2001, printr-o hotărâre a Consiliului Local Hârlău clădirea a trecut din domeniul public al Primăriei în cel privat. Tot atunci Consiliul Local a hotărât ca până la amenajarea unui nou sediu pentru Casa de cultură, vechea clădire nu putea fi vândută, concesionată sau închiriată
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
către SC 3Stars International SA, societate administrată de omul de afaceri Dragos Râncă. Acesta a cumpărat clădirea contra sumei de 1,2 miliarde lei vechi (apoximativ 440.000 euro). Prefectura județului Iași nu și-a dat avizul de legalitate asupra hotărârii Consiliului Local Hârlău solicitând revocarea ei. Cum acesta a refuzat, la sfârșitul lui noiembrie 2001 Prefectura Iași a atacat hotărârea în contencios administrativ. Primul termen al procesului a fost stabilit pentru mijlocul lunii ianuarie 2002, dar cu o lună înainte
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
1,2 miliarde lei vechi (apoximativ 440.000 euro). Prefectura județului Iași nu și-a dat avizul de legalitate asupra hotărârii Consiliului Local Hârlău solicitând revocarea ei. Cum acesta a refuzat, la sfârșitul lui noiembrie 2001 Prefectura Iași a atacat hotărârea în contencios administrativ. Primul termen al procesului a fost stabilit pentru mijlocul lunii ianuarie 2002, dar cu o lună înainte, prefectul Corneliu Rusu-Banu a decis renunțarea la acțiunea judecătorească. Deși Ministerul Culturii și Primăria orașului Hârlău le-au propus moștenitorilor
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
de piață a clădirii, imobilul fiind subevaluat. ""Clădirea făcea parte din domeniul public, neputând fi astfel vândută. Mai mult, ea a fost vândută fără nici o licitație, «la mica înțelegere», contra unei sume derizorii"", afirma atunci Prisăcaru. Deoarece termenul pentru atacarea hotărârii de consiliu în contencios administrativ expirase, organele Prefecturii au spus că-l vor aduce în fața instanței pe prefectul Corneliu Rusu-Banu pe motiv de abuz în serviciu împotriva intereselor publice prin renunțarea la acțiunea în instanță. La rândul său, Râncă a
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
și, deși nu intenționase până atunci să plece în cruciadă, să se sfătuiască îndelung cu consiliul său pentru a găsi o soluție ca să iasă cât mai onorabil din situația încurcată în care se tezise pe neașteptate. În cele din urmă, hotărârea la care s-au oprit a fost să încheie cu cruciații o convenție. Venețienii se angajau să asigure transportul pe vase, dincolo de mare, a 4500 de cai și 33500 de oameni, obligându-se totodată să le furnizeze hrana timp de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. În ciuda intrigilor țesute de armată în scopul mușamalizării afacerii, hotărârea inițială de condamnare a lui Dreyfus a fost casată de Curtea de Casație în urma unei anchete minuțioase, și a avut loc o nouă curte marțială la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la Rennes în 1899. Dreyfus a fost din nou condamnat, la zece ani de detenție, cu circumstanțe atenuante, iar Dreyfus a acceptat grațierea prezidențială, acordată de președintele Émile Loubet. Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935. Consecințele acestei afacere sunt nenumărate și ating toate aspectele vieții publice franceze
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Statistici știa că scrisoarea nu-i putea fi atribuită lui Dreyfus, și chiar dacă i-a fost atribuită lui, aceasta s-a făcut din intenție criminală. Colonelul Maurel a afirmat la al doilea proces Dreyfus că dovezile secrete nu serviseră la hotărârea luată de judecătorii curții marțiale. Dar el însuși se contrazice, afirmând că a citit un singur document, „ceea ce a fost de ajuns”. La 22 decembrie, după mai multe ore de deliberare, s-a dat verdictul. În unanimitate, cei șapte judecători
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
degrabă o victorie a dreyfusarzilor. Ca urmare a lui, afacerea și contradicțiile ei au putut fi evocate pe larg de-a lungul procesului, mai ales de către militari. Mai mult, violența atacurilor contra lui Zola și nedreptatea condamnării sale au întărit hotărârea dreyfusarzilor: Stéphane Mallarmé s-a declarat „pătruns de sublimul faptei [lui Zola]” și Jules Renard scria în jurnalul său: „din această seară, țin cu Republica, ce-mi inspiră un respect și o sensibilitate pe care nu le știam înainte. Declar
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
acuzarea lui Esterházy de către fratele său, achitarea trădătorului, mărturisirea și sinuciderea lui Henry, toate acestea lecturând dosarul anchetelor Curții de Casație, care i-a parvenit la două luni după publicare. La 5 iunie 1899, Alfred Dreyfus a fost anunțat de hotărârea de casare a sentinței din 1894. La 9 iunie, el a părăsit Insula Diavolului, cu destinația Franța, închis într-o cabină ca un deținut, deși nu mai avea acest statut. El a debarcat la 30 iunie la , în , în cel
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
renunțe la acuzare prin decizia ministrului de război. Negocierile de culise nu au avut însă rezultat. Ambasada germană a refuzat politicos guvernul. Ministrul de război, generalul , a trimis un mesaj respectuos maiorului , comisarul Guvernului, cerându-i să rămână în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul s-a făcut că nu înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De partea apărării, trebuia luată o hotărâre, întrucât rezultatul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul s-a făcut că nu înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De partea apărării, trebuia luată o hotărâre, întrucât rezultatul procesului se anunța a fi unul nefavorabil, în ciuda evidenței lipsei de probe împotriva acuzatului. În numele primului ministru, Waldeck-Rousseau, cu ajutorul lui Jaurès și al lui Zola, Labori s-a lăsat convins să renunțe la pledoaria sa pentru a nu
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a fi unul nefavorabil, în ciuda evidenței lipsei de probe împotriva acuzatului. În numele primului ministru, Waldeck-Rousseau, cu ajutorul lui Jaurès și al lui Zola, Labori s-a lăsat convins să renunțe la pledoaria sa pentru a nu ataca armata. S-a luat hotărârea de a juca cartea concilierii în schimbul achitării pe care părea să o promită guvernul. Dar a fost o nouă amăgire. Demange, singur, și fără iluzii, a asigurat apărarea lui Dreyfus, într-o atmosferă de război civil. La Paris, agitatorii antisemiți
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
ar fi: baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuțite, șișuri, boxuri, castete, arbalete, arcuri, bâte, măciuci și bastoane telescopice. Pentru ca un obiect prevăzut cu lamă să poată fi considerat "armă albă cu lamă", trebuie să îndeplinească următoarele criterii: În Republica Moldova, prin HOTĂRÎREA PLENULUI CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul), păstrarea (deținerea), transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a munițiilor sau a substanțelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc și
Armă albă () [Corola-website/Science/316470_a_317799]
-
aproximativ 260 de prizonieri de altă origine decât cea sârbă”, pe următoarele motive: Šljivančanin a fost arestat la Belgrad de autoritățile sârbe pe 13 iunie 2003, ca parte a unei noi politici a Serbiei și Muntenegrului de a se conforma hotărârilor ONU și TPI. Înainte ca legile privind crimele de război să fie adoptate, presa iugoslavă relata că purta întotdeauna o grenadă de mână în buzunar. El a fost citat spunând: „mă arunc în aer dacă se vor apropia de mine
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat "Facultatea Politică Militară", ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat "Facultatea Politică Militară", ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta ""este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)"". Prin aceeași
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]