76,247 matches
-
fondul gimnaziului la 23 martie 1864, iar venitul ei urma să fie folosit tot pentru susținerea lui. În 1854 Imperiul Austriac contractase un împrumut de stat, iar în 1858 comunele căzuseră de acord ca obligațiunile împrumutului să fie cedată pentru înființarea și întreținerea școlilor comunale. Tot la adunarea din 20 octombrie 1861 preotul Ioan Bașa a propus ca banii din acele obligațiuni să fie folosiți nu doar pentru școlile comunale, ci și pentru gimnaziul din Brad. Propunerea a fost bine primită
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
cele 92 de comune fondatoare (din cele 95 ale comitatului) pentru a obține semnăturile tuturor celor implicați, nu doar ale reprezentanților lor. La 21 aprilie 1864 a fost înaintat locotenenței regale de la Buda raportul nr. 138 prin care se cerea înființarea gimnaziului din Brad, arătându-se că venitul din capitalul agonisit era de 5000 de florini pe an. Tot atunci s-a trimis decizia comunelor și cererea de a fi transcrise 175 de obligațiuni în valoare de 58 200 florini pe
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de obligațiuni în valoare de 58 200 florini pe numele fondului gimnazial, la care dobânzile se ridicau la 3289 de florini. Împreună cu venitul domeniului de la Mihăileni se reliza suma de 5000 de florini, cât de fapt se cerea pentru aprobarea înființării. Aprobarea de principiu a înființării gimnaziului a venit imediat, prin ordinul 37287/13 mai 1864. Între timp, între Ioan Pipoș și Andrei Șaguna a existat o corespondență privind statutul gimnaziului. Obligațiunile împrumutului de stat aparțineau întregii obști românești a comunelor
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
58 200 florini pe numele fondului gimnazial, la care dobânzile se ridicau la 3289 de florini. Împreună cu venitul domeniului de la Mihăileni se reliza suma de 5000 de florini, cât de fapt se cerea pentru aprobarea înființării. Aprobarea de principiu a înființării gimnaziului a venit imediat, prin ordinul 37287/13 mai 1864. Între timp, între Ioan Pipoș și Andrei Șaguna a existat o corespondență privind statutul gimnaziului. Obligațiunile împrumutului de stat aparțineau întregii obști românești a comunelor (foștii iobagi, eliberați prin patenta
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
contribuie la fondul gimnaziului cu obligațiunile lor. Propunerea a fost înaintată lui Andrei Șaguna la 18 februarie 1863, însă acesta, în calitate de garant în fața guvernului, la 9 martie a respins propunerea, cerându-i lui Ioan Bașa, în calitate de reprezentant al comisiei de înființare, ca gimnaziul să aibă un caracter confesional, greco-ortodox. În corespondența cu Pipoș de la 23 aprilie 1865 argumentul invocat de Andrei Șaguna era că legislația cu privire la învățământ fusese elaborată de iezuiți și proteja școlile confesionale, însă încă din 1852, prin circulara
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
caracter confesional, greco-ortodox. În corespondența cu Pipoș de la 23 aprilie 1865 argumentul invocat de Andrei Șaguna era că legislația cu privire la învățământ fusese elaborată de iezuiți și proteja școlile confesionale, însă încă din 1852, prin circulara din 24 aprilie Șaguna interzisese înființarea de școli mixte cu uniții, deoarece, având în vedere că în Imperiul Austriac cultul ortodox aveau un statut inferior cultului unit, școlile puteau deveni mijloace ale prozelitismului uniat. Opoziția lui Șaguna a complicat situația, deoarece obligațiunile împrumutului de stat aparțineau
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
acestea ar putea renunța la ele doar dacă au o stare materială bună. Pentru demonstrarea stării materiale bune s-a cerut ca toate comunele să dovedească că și-au plătit toate dările și eventualele restanțe. Pretenția locotenenței regale viza împiedicarea înființării gimnaziului prin complicarea formalităților, însă Pipoș, Hodoș și cu Frâncu au luat de la început vizitele în cele 92 de comune și au rezolvat toate formalitățile, iar la 28 august 1866 au înaintat locotenenței regale raportul nr. 1434/1866 însoțit de
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
mulți dintre ei fiind mobilizați. A fost căsătorit cu Otilia, n. Feier Ca membru al Societății pentru Crearea Fondului de Teatru Român a organizat prima reprezentație teatrală pentru publicul din Brad cu piesa "Iorgu de la Sadagura". A luat parte la înființarea Băncii „Crișana”, a „Reuniunii meseriașilor” și a „Reuniunii culturale”. A fost membru al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român” din Sibiu, iar în cadrul despărțământului Brad al acesteia a ținut diferite prelegeri. Dr. phil. Pavel Oprișa (29 septembrie 1861
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
cât și Republica Socialistă România, au avut la rândul lor o rețea de închisori, penitenciare și lagăre de muncă silnică pentru deținuții politici: „"Gulagul românesc"”. Prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naționale din 14 ianuarie 1950 se ordonează înființarea Unităților de Muncă (UM). Scopul acestora a fost acela de a reeduca prin muncă persoanele care prin originea lor socială, poziția economică și trecutul istoric, pot reprezenta o amenințare la adresa socialismului românesc.
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
rănit de , executată sumar după aceea. Declarându-se inspirați din exemplul , conducătorii bolșevici au proclamat, împotriva „”, „”. Conform Ceka, au avut loc 22 de execuții în primele șase luni ale lui 1918, și în ultimele șase luni. Victor Serge estimează că înființarea Ceka, cu procedurile ei secrete, a fost cea mai gravă greșeală a puterii bolșevice. El consemna, însă, și că tânăra republică trăia sub „pericol de moarte” și că teroarea albă precedase teroarea roșie. El spunea că Dzerjnski se temea de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
partidele au convenit să infiltreze și să exploateze sovietele. Abia la sfârșit, unul dintre partide le-a eliminat pe celelalte. Un alt rezultat imediat a fost semnarea tratatului de la Brest-Litovsk, și destrămarea parțială a fostului Imperiu Rus. Apoi a venit înființarea, în 1922, a URSS - „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”. Războiul Civil lăsase țara epuizată, distrusă pe mai mulți ani, și sub controlul unui singur partid, el însuși din ce în ce mai monolitic (îndepărtarea dreptului la disidență în martie 1921), în care poliția și armata
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Italia, deschizând calea spre succes fascismului. În țările industrializate, importante, ca Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Franța nu a avut loc decât un val de greve și manifestații, uneori violente, dar niciodată în măsură să implice societatea și guvernul. Înființarea la Moscova a Internaționalei a III-a (Comintern) în 1919, a fost o consecință directă a lui Octombrie. Acesta va fi dizolvată de către Stalin în 1943, fără a fi reușit vreodată să realizeze o revoluție victorioasă. Pe termen scurt, divergențele
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
bolșevici a fost deseori numit „comunist”, chiar dacă, pentru Marx, comunismul însemna o societate care răspundea la motto-ul „De la fiecare după posibilitate, fiecăruia după nevoi”. În 1918, cu toate acestea, Lenin nu respingea schimbarea numelui partidului în „comunist”, și nici înființarea în 1919 a Internaționalei Comuniste (se punea problema alegerii unui nume care să fie distinctiv față de social-democrație, care fusese majoritar favorabilă războiului). Revoluția din Februarie 1917 a fost interpretată de occidentali în contextul Marelui Război aflat în curs de desfășurare
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Elementele patrimoniale înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul fiecărui post din bilanțul contabil. Registrul - inventar se întocmește la înființarea instituției, anual la închiderea exercițiului, cu ocazia încetării activității, fără ștersături și spații libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere și în procesele verbale de inventariere, prin gruparea elementelor de activ și de pasiv. Registrul-inventar se completează pe
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
la documentația de analiză, programare și de utilizare a tehnicii de calcul, în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. Exercițiul bugetar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării instituției publice prin actul normativ de înființare. Această prevedere își are suporturile sale istorice, tradiționale, legislative și chiar astronomice sau climatice. Anumite instituții precum cele de învățământ, spre exemplu, au probleme la trecerea din „anul școlar” în „anul fiscal”, dar
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
utilizare a tehnicii de calcul, în vederea efectuării corespunzătoare a testelor necesare. Exercițiul bugetar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării instituției publice prin actul normativ de înființare. Această prevedere își are suporturile sale istorice, tradiționale, legislative și chiar astronomice sau climatice. Anumite instituții precum cele de învățământ, spre exemplu, au probleme la trecerea din „anul școlar” în „anul fiscal”, dar contabilitatea oferă toate elementele necesare translației și
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
Volterra". Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la Paris a obținut și diploma de inginer la "Școala Superioară de Electricitate". A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a fost în 1920. A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria
Traian Lalescu () [Corola-website/Science/298276_a_299605]
-
este un for științific și cultural care îl are ca președinte de onoare pe laureatul Premiului Nobel, George Emil Palade, președinte pe academicianul Eugen Simion (la momentul înființării, președinte al Academiei Române). Membrii de onoare sunt: Ilya Prigogine, Christian de Duve, Aleksandr Prohorov. Fundația cuprinde 82 de membri, dintre care 51 sunt academicieni români, iar 31 personalități străine. Desfășurâdu-și activitatea sub auspiciile Academiei Române, Fundația Națională pentru Știință și Artă
Fundația pentru Știință și Artă () [Corola-website/Science/298298_a_299627]
-
același an realizează experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov. Între 1904-1907 este secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice când încearcă o reorganizare a învățământului științific liceal. În 1910 în cadrul Facultății de Științe din Iași, inițiază înființarea școli de electricitate demers care stă la baza fondării, în 1913, a Institut Electrotehnic din Iași. În 1913 se transferă la București unde a fost director al Institutului Electrotehnic, profesor la “Catedra de aplicații ale căldurii și electricității” de la Facultatea
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]
-
ziarul "Lanterne" . De aici a trecut la ziarul "Petite République", pe care l-a părăsit pentru a fonda, alături de Jean Jaurès, ziarul "L'Humanité". În tot acest timp, Briand a fost unul dintre cei mai impotanți activiști ai mișcării pentru înființarea sindicatelor și, la congresul celor ce muncesc din Nates (1894), el a asigurat adoptarea ideilor sindicaliste împotriva celor ale aderenților lui Jules Guesde. Din acel moment, Briand a devenit unul dintre liderii Partidului Socialist Francez. În 1902, după mai multe
Aristide Briand () [Corola-website/Science/298323_a_299652]
-
și auxiliar numără în jur de 900 de cadre. În 2011 a fost clasificată în prima categorie din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. De-a lungul timpului, Universitatea Politehnica Timișoara a purtat mai multe denumiri: Ideea înființării unei școli politehnice în Timișoara a apărut încă de la începutul secolului al XX-lea, imperiul Austro-Ungar dorind atât dezvoltarea industrială a Banatului, cât și oferirea unui motiv de satisfacție populației române, majoritare. Urmare a propunerii din ședința Consiliului Municipal din
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
amenajeze clădirea unei școli sau a unei cazărmi pentru funcționarea temporară a școlii. După război, la insistențele lui Emanuil Ungurianu, la 27 februarie 1919 primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii. Consiliul Dirigent hotărăște înființarea politehnicii la 27 februarie 1920, iar conform jurnalului nr. 3191 din 22 octombrie 1920 Consiliul de Miniștri aprobă înființarea începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul, cu nr. 44822
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
a unei cazărmi pentru funcționarea temporară a școlii. După război, la insistențele lui Emanuil Ungurianu, la 27 februarie 1919 primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii. Consiliul Dirigent hotărăște înființarea politehnicii la 27 februarie 1920, iar conform jurnalului nr. 3191 din 22 octombrie 1920 Consiliul de Miniștri aprobă înființarea începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul, cu nr. 44822, este contrasemnat de regele Ferdinand
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii. Consiliul Dirigent hotărăște înființarea politehnicii la 27 februarie 1920, iar conform jurnalului nr. 3191 din 22 octombrie 1920 Consiliul de Miniștri aprobă înființarea începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul, cu nr. 44822, este contrasemnat de regele Ferdinand la 11 noiembrie. La început, cum Școala nu avea un sediu propriu, a funcționat cu un secretariat în cadrul primăriei
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
rămas în sediul tradițional al Politehnicii, și Facultatea de Electrotehnică, care s-a mutat în localul Liceului Piarist. Are in jur de 2400 studenti, o bază materială corespunzătoare acestui număr, și o tradiție bogată, disciplinele studiate fiind predate din momentul înființării în 1920 a „Școalei Politehnice”. Facultatea de Inginerie din Hunedoara a fost creată în 1990 prin transformarea Institutului de Subingineri Hunedoara. Facultatea oferă 6 programe la nivel de licență și 5 la nivel de masterat, oferind, de asemenea, posibilitatea de
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]