8,238 matches
-
Nopțile și luna lor, Mă munceam ca să dau nume Feliurite stelelor. Adorat-am în viață Ceriul mândru-nseninat; A amorului dulceață Sufletul mi-a fermecat. Și acum făr’ de iubire Aș petrece numa-n chin; De aceea-n fericire „Aurorei” mă închin.185 Dar nu s-a oprit numai la poezie, ci a avut și creații în proză: Năluciri și realitate, Elena, Dracul și săracul, Buimăcel sau Câteva cruci fără voie, articole de actualitate diversă și altele. „Nedepășind nivelul unor «păcate ale
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Voastră cu Sf. Sinod și cu înaltul Guvern, văzând că unele candele erau stinse sau lipseau, că unele scaune episcopale erau vacante, bine ați voit a le așeza iarăș în loc [...]. Păstoriții mei popor bun și blând, cărui voiesc să-i închin toată dragostea și grija mea arhierească, cunosc datoriile lor către biserică, tron și țară...cu el împreună vă vom proslăvi în rugăciunile noastre și în toate străduințele noastre [...]. Vă mulțumesc cu profundă supunere și recunoștință pentru puterea ce mi-o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
soiul de sacrificii. Însăși constituirea operei îi cerea să fie oportunist. Cu Nichita Stănescu s-a petrecut același lucru. Și a fost mult mai oportunist decât Breban, care, în ce-a scris, n-a prea făcut concesii. Pe când Nichita a închinat poezii Partidului și a redactat nenumărate articole de laudă. Asta i-a permis nu numai să aibă o operă cu îndrăzneli estetice acceptate, dar le-a îngăduit și criticilor să i-o ridice în slăvi. La fel s-a întâmplat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că poate oricînd să le interzică. Sistemul va comasa Comitetul Olimpic cu fostul minister și cu federațiile, rezultînd un colos, un fel de patrie-partid-popor de pe vremuri, care va face tumbe și va aduce medalii, dacă va aduce, pentru a le închina conducătorului iubit. Important e să participi, spunea bătrînul Coubertin. Urmașii săi români, mai tineri cu un secol, schimbă deviza și spun că important e să cîștigi. Cu EI, cu MI-ul, cu televizorul, cu voturile federațiilor plătite din bani publici
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe state în funcție de îndeplinirea obiectivului la final de sezon. Plebeii peluzelor n-au cum să nu scrie asemenea enormități pe pînză, cînd îl aud vorbind cu atîta ușurință despre Dumnezeu pe întîistătătorul Stelei. Preacucernicul mirean care cu o mînă se închină și cu cealaltă numără banii a spus că mîine, în derby-ul din Giulești, Dumnezeu trebuie să fie negreșit stelist. În replică, fostul ateu de la UTC, preocupat pe vremuri de pregătirea politico-ideologică a tineretului, a zis că postește toată săptămîna premergătoare
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
premergătoare meciului, sperînd într-un ajutor divin de ultim moment, bazat pe îndreptarea păcătosului, nu neapărat pe pedepsirea lui. Cît timp înțelegi credința ca pe un act de pomană publică și, dacă se poate, televizată contra cost, cît timp te închini, bați mătănii și apoi înjuri pe toată lumea, cît timp stai cu icoana în spatele tău și vînezi hahalere, poți fi, în cel mai bun caz, un bigot redutabil. Credința adevărată înseamnă cu totul altceva. Ea se poartă în suflet, nu în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
unei echipe. El dă celor care, după faptele lor, merită să primească. Pe ceilalți îi lasă în voia sorții, în mîna lui Lubos Michel, la cheremul Codului Fiscal sau al noii generații de enoriași, care mai întîi trebuie să se închine la icoana șefului de partid. martie 2007 Partea a III-a PERPENDICULARI PE PARALELE Avem de multe ori impresia că doar noi sîntem strîmbi, în vreme ce restul lumii stă dreaptă. Mai stă, dar se mai și înconvoaie. Sportul spune povești frumoase
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, începutul secolului IV. Piața San Marco, Venezia. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei cu pruncul, primul, Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-50) și împărăteasa Zoe (1028-55). Mozaic, (refăcut după) 1042. Galeria de Sud. Hagia Sophia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
materială romană, dar nu și să trăiască alături, permanent, de populus romanus, cu pretenția sa la primatul universal, dar nici pe fundalul regimului tetrarhic, care oricum nu mai corespundea viziunii politice autocrate și nici momentului istoric. A refuzat să se închine divinității ocrotitoare a cetății eterne și a deschis posibilitatea ca o alta să îi ia locul, ei și întregii poliade spirituale a zeilor: o divinitate unică, pentru un împărat unic și pentru o comunitate neindividualizată etnic - imperiul creștin. Împăratul "uită
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Cu toate acestea, degradarea relației dintre Constantin I, ca Imperator Caesar Augustus, și cetate se resimte chiar pe parcursul celor trei procesiuni de adventus amintite. Eusebiu din Cesareea (printre alte surse din secolul IV), în panegiricul pe care i l-a închinat, accentuează aspectul triumfal al intrărilor în Roma − fără referință însă la ritualul "păgân" −, precum și celebrarea puterii imperiale. Cu referire la această citare (în general, sursa este puțin credibilă), în literatura științifică actuală se vorbește mai mult despre o anumită "laicizare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
victor, continuând tradiția de la sfârșitul secolului IV și începutul secolului III î.Ch. de care țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta, închinând Fecioarei cetatea orașului ca fondator eponim, iar în stânga, pe Iustinian I, prezentând macheta bisericii Hagia Sophia - v. fig. 22.a și fig. 22.b; fig. 23.a și 23.b; model răspândit în evul mediu timpuriu în occident - v. fig
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Judecății de Apoi, în timp ce împăratul, de-a dreapta sa întotdeauna, precum Apostolul Pavel (dar nu ca al 13-lea apostol, cum s-a înscenat depunerea catafalcului lui Constantin I), apare stând în picioare. Ținând crucea (garanție a protecției acordate Ecclesiei) sau închinând macheta edificiului religios ridicat sub patronajul său, împăratul își afirmă directa subordonare față de Christos, dar și descendența divină; de asemenea, afirmă acreditarea supremă a puterii pe care o deține, dar și dreptul de judecător terestru intermediar (trăsături reluate în vocabularul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și față de Nikephor Gregoras (fără să fie raționalist și aristotelic precum primul, a formulat o argumentație vehementă anti-palamită, ceea ce a dus la întemnițarea sa în 1351, după ce a fost confirmată teologia isihastă, canonizată mai târziu, în 1368). Alegând să se închine ortodoxiei, în perioada de afirmare și de recunoaștere a isihasmului, românii medievali optează implicit și pentru accepțiunile sale filosofice de sorginte platoniciană. Mai ales că, în viziunea lui Palamas, filosofia era: ... un instrument de exprimare a experienței creștine în termeni
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
21. Tetrarhia. Dioclețian și Galerius, Maximian și Constantin I, început sec. IV. Piața San Marco, Veneția. Fig. 22.a. Iustinian I (detaliu). Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 22.b. Iustinian I (stânga) și Constantin I (dreapta), închinând Fecioarei cu pruncul, primul, Hagia Sophia, și al doilea, cetatea Constantinopolului. Mozaic, 990. Galeria de Sud. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 23.a. Christos, între Constantin IX (1042-55) și împărăteasa Zoe (1028-50). Mozaic, (refăcut după) 1024. Galeria de Sud. Hagia Sophia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mod constant, acordă o nouă șansă spre reașezare morală, șansă refuzată însă de fermitatea inconștient-negativă a acestei ființe: "Dar ceilalți oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur și de argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a fi însemnați cu semnul acestei fiarei, mai precis cu numărul numelui ei (Apocalipsa 13.1-18). Și poate că cea mai terifiantă ipostaziere-imagine pe care textul Apocalipsei mi-o poate oferi este peisajul unui sfărșit de lume în care mă închin și eu icoanei fiarei și sunt însemnat, alături de cei mulți, de cifra numelui pierzaniei depline. A te închina unei reprezentări-portret picturale sau sculpturale înseamnă a genera un perimetru sferic de sacralitate asumată individuală, reprezintă demersul de circumscriere a unei regiuni
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că cea mai terifiantă ipostaziere-imagine pe care textul Apocalipsei mi-o poate oferi este peisajul unui sfărșit de lume în care mă închin și eu icoanei fiarei și sunt însemnat, alături de cei mulți, de cifra numelui pierzaniei depline. A te închina unei reprezentări-portret picturale sau sculpturale înseamnă a genera un perimetru sferic de sacralitate asumată individuală, reprezintă demersul de circumscriere a unei regiuni ce găzduiește zorii raportului dintre eul adorator și cel care este adorat întru invocare. Survin aici tendințele unei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
loc anularea libertății de opțiune și proiecție a eului, pierderea suveranității acestuia, întru servitute și ascultare, docil-subordonate voinței celui adorat, voință ce devine un imperativ incomensurabil și imperturbabil. Ceea ce această voință dorește se și împlinește în raport cu cel care i se închină. Aici consubstanțialitatea spirituală devine progresiv o asimilare, o înghițire și mistuire a nucleului prezenței sufletești care adoră. Un astfel de nucleu pulsativ este răpit și asimilat total de reverberațiile copleșitoare a celui invocat întru venerare. Portretul sculptat sau pictat au
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
copleșitoare. Această fluctuație dialectică este posibilă datorită medierii realizate de obiectul-reprezentare, de fereastra ce reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele în rândul celor pierdute întru tentația demonului, și eu mă închin icoanei fiarei. Fiara îmi vorbește din icoana și face semne și acte taumaturgice înfiorătoare. Ea mă vindecă de suferințele și rănile sădite în ființa mea prin îndurarea grozăviilor și traumelor anterioare. Astfel, mă simt ajutat și ocrotit de fiară. Nu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aici acționează precum o poartă de tranziție dintr-un plan existențial în altul. Însă, spre deosebire de alte acte de venerare în fața portretelor sacru-evocatoare, în acest caz nu mai asistăm la o dialectică ce reunește poziționări posibile relative, adică odată ce m-am închinat fiarei și am primit influența deplină a maleficității sale, perimetrul din jurul icoanei sale devenind templu demonic, eu nu mai am capabilitatea de a-mi întoarce nucleul conștiinței dincoace de icoană, înapoi în lumea din care mi-am proiectat sufletul în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
opta sau numărul fiarei este stigmatul ce îmi sigiliează pulsația conștiinței în imperiul demonului și nici o mână divină nu o va frânge, dăruindu-mi libertatea întoarcerii și poate a îndepărtării salvatoare de icoana fiarei. Alegerea mea personală de a mă închina chipului fiarei, sortește căderea centrului de greutatea al sufletului meu în infern. Ceea ce rămâne din mine dincoace de icoană, în lumea doar bântuită de influențele demonului, este un eu fără de nume, un simulacru de ființă ce pășește prin imanentul istoriei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lui sunt cântece de lume, cu un mic totuși proces de elaborațiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o hudă, Așa zise cu sântul său grai: - Dar tu, măi țigane, ce cauți aiciîn cămașă cusută cu arnici? Nu știi tu că în trupul păcătos Nu este slobod a intra nimărui Aici în raiul nostru frumos...? Eu îngenunchind, mă închinai lui Și zisei: - Să mă ierți, sfinția-ta, Eu n-am venit aici dă voia mea! Autorul va excela, împreună cu atâți alți scriitori români, în scenele de psihoză cruntă, pe care le va trata cu toată seriozitatea, singurul element umoristic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eu!" Care portu și-l schimbase Și port de Baccanți luase, Toți aproape-mi se adună, Se afla mulți între ei. De ieder îmi pun cunună, Baccu spune c-al lui sunt! Silen abia mă zărește, "Cu nectar, îmi zice,-nchină", După asin șovăește, Sfârâi boloboaca plină, Strig-"așa, drăguțu meu! Prea voios pe Baccu cânt. Piesa memorabilă rămâne însă Primăvara amorului, dezvoltare a cunoscutului episod anacreontic al ivirii și adăpostirii micului Amor. Poema e un mare tablou câmpenesc, deschis cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]