8,755 matches
-
mulți dintre soldații săi s-au înecat. Alaric a murit la scurt timp după acea, în Cosenza, probabil de febră, la vârsta de circa 40 ani (presupunând din nou, nașterea în jurul anului 370), iar trupul său a fost, conform legendei, îngropat sub albia râului Busento. Râul a fost deviat temporar de la cursul său, în timp ce mormântul era săpat și îngropat șeful vizigot și o parte dintre prăzile sale cele mai prețioase. Când lucrarea a fost terminată, râul a fost adus din nou
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
de febră, la vârsta de circa 40 ani (presupunând din nou, nașterea în jurul anului 370), iar trupul său a fost, conform legendei, îngropat sub albia râului Busento. Râul a fost deviat temporar de la cursul său, în timp ce mormântul era săpat și îngropat șeful vizigot și o parte dintre prăzile sale cele mai prețioase. Când lucrarea a fost terminată, râul a fost adus din nou pe albia sa și captivii care au lucrat au fost executați pentru a nu se afla secretul acestora
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
1812. Domnia lui Basarab I s-a încheiat în 1352. Pe peretele încă netencuit al bisericii domnești din Curtea de Argeș stă scris: "„În anul 6860 (1352) la Câmpulung a murit marele Basarab voievod”". Tradiția consemnează că tot acolo a fost și îngropat, lucru care se regăsește și într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung de la domnitorul Ștefan Cantacuzino. Acesta, vorbind despre Negru Vodă (Basarab I) și Nicolae Alexandru spune că "„le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
a fost și îngropat, lucru care se regăsește și într-un document din 1714 pentru mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung de la domnitorul Ștefan Cantacuzino. Acesta, vorbind despre Negru Vodă (Basarab I) și Nicolae Alexandru spune că "„le sunt trupurile lor îngropate în această sfântă mănăstire”". Lui Basarab îi va urma la domnie fiul și asociatul său, Nicolae Alexandru (1352 - 1364). Țara lui Basarab se mărginea la nord cu Transilvania, la vest cu Regatul Ungar, prin Banatul de Severin, la sud cu
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi imediați au schimbat cromatica stemei personale, rezultând astfel un scut despicat, cu patru fascii alternate aur-verde în dreapta și câmp de aur în stânga. Această stemă se regăsește pe nasturii personajului princiar îngropat în Biserica domnească din Curtea de Argeș. În Biserica Domnească din Curtea de Argeș se mai regăsesc încă două reprezentări heraldice a dinastiei Basarabilor din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, anume pe o lespede funerară anonimă și în fresca numită „Cavalerul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de corpul central al bisericii în 1853, pentru a fi un loc pentru ceremonii mai intime. În ferulă există o galerie de 67 de lespezi funerare, unice în România. Până spre mijlocul secolului al XVIII, personalitățile marcante ale orașului erau îngropate în biserică. Acest obicei a fost interzis în 1796, singura excepție fiind a baronului Samuel von Brukenthal. Cele mai vechi lespezi sunt ale lui Georg Hecht (1496) și Nicolaus Proll (1499), urmate de Mihnea Vodă cel Rău (1510), care a
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
monetar, o necropolă de incinerație, inscripții etc. Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate explica enigma toponimicului Roștat - dealul care străjuieste ca un bastion valea în care este așezată localitatea romană, pe drumul roman ce lega Apulum de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui urme mai
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Neculce: "Scos-au oasăle lui Cantemir-vodă, boiarii cei mari, afară, supt cortu, în ogrăjoara cea mică la curte domnească. Și l-au ținut trei dzile, pîn’ l-au grijit, ș-apoi l-au dus la Sfete Neculaiu de l-au îngropat în gropnița lui Antonie-vodă. Și s-au tîmplat atunce la prohodul lui 4 patrierhi, unul de Erusalim și altul de Antiohie și altul de Alicsăndrie și unul mazîl de Țarigrad, Iacob. Ș-au domnit puțin, nu deplin 8 anii, și
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
dar aceste trupe erau vulnerabile ca urmare a schimbărilor în doctrina și tactica Armatei Roșii. În 1938, la insistențele generalului Pavlov, a fost introdusă o tactică de apărare liniară standard. Diviziile de infanterie, întărite cu subunități organice de tancuri, erau îngropate în zone puternic fortificate. A venit apoi înfrângerea Franței. Armata franceză, considerată a doua ca forță în Europa după Armata Roșie, a fost înfrântă în numai șase săptămâni. Analizele sovietice ale înfrângerii franceze, bazate pe informații incomplete, au ajuns la
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
răspândită și printre evrei, după cum se vede atunci când Iisus îi întreabă pe ucenici cine zic mulțimile că este el. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordnia), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreștin Iulian Apostatul (360-363) ar fi ars rămășițele lui Ioan Botezătorul, împrăștiindu-i cenușa. Capul ar fi fost salvat și dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde a fost dus în provincia Poitou (Franța) de către regele
Ioan Botezătorul () [Corola-website/Science/299282_a_300611]
-
Istambul, deoarece Vasile Lupu i-a pus la cale pieirea. În urmă intrigilor lui Vasile Lupu, Miron-vodă a fost arestat și executat prin decapitare la 2 iulie 1633. În timpul detenției, Miron și-a redactat testamentul, prin care cerea să fie îngropat la Mănăstirea Dragomirna; dorința i-a rămas neîndeplinita, locul înhumării sale fiind necunoscut. Sultanul Murad al IV-lea i-a promis că îi dăruiește viața, dacă trece la islamism. „Miron-voda nu a voit să se lepede de credință creștină”, sfîrșind
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
femeie. Anterior legea folosea expresia "între soți". Amendamentul a fost adoptat cu 38 de voturi pentru, 10 voturi împotrivă și 19 abțineri. Întrucât Camera Deputaților nu a votat amendamentul, iar la sfârșitul anului s-a reînnoint Parlamentul, legea a fost îngropată. În mai 2009, un nou Cod Civil a fost propus de guvern. Subcomisia parlamentară de elaborare a codurilor din justiție a amendat definiția căsătoriei, menționând obligativitatea ca partenerii să fie de sex opus. În aceeași notă, un alt amendament a
Căsătorii între persoane de același sex în România () [Corola-website/Science/299302_a_300631]
-
de către Armata Albă în 1918 care însă a ajuns prea târziu ca să-i mai salveze. Trupurile au fost așezate în sicrie și au fost plimbate prin Rusia în timpul luptelor dintre Armata Albă și Armata Roșie. În 1920 sicriele au fost îngropate într-o fostă misiune rusă de la Beijing. În 1981 Prințesa Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, iar în 1992 de către Patriarhia Moscovei. În 2006, reprezentanți ai familiei Romanov făceau planuri de a reînmormânta rămășițele în altă
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
formă de milă față de un om nefericit, strivit de soartă. » În mai 1855, soții Isaev se mută în Novokuznețk, unde Aleksandr Ivanovici intenționează să ocupe un nou post. El moare însă în august 1855, iar Maria Dmitrievna, bolnavă, singură și îngropată în datorii îi cere ajutorul lui Dostoievski. Cei doi se căsătoresc pe 6 februarie 1857, chiar în Novokuznețk, cu bani trimiși din Rusia de mătușa scriitorului, Alexandra Kumanina, și de Mihail Dostoievski. În timp ce proaspeții miri se întorc la Semipalatinsk, Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt arestați și duși în fortăreața Nephin unde sunt îngropați până la gât și lăsați să moară de foame. Oribilul gest creează rumoare între vasalii lui Bohémond care se solidarizează cu seniorul asasinat. Aceștia se strâng în orașul Tyr de unde pornesc împotriva contelui pentru a cere socoteală. Bohémond cucerește Gibelet însă
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
compozitori ca Ludwig van Beethoven, Carl Czerny, Johann Nepomuk Hummel, Franz Liszt, Giacomo Meyerbeer, Ignaz Moscheles, Franz Schubert și Franz Xaver Süssmayr. I-a fost profesor și celui mai mic fiu al lui Mozart, Franz Xaver Wolfgang Mozart. Salieri este îngropat în Matzleinsdorfer Friedhof (astăzi Zentralfriedhof) în Viena, Austria. La înmormântarea sa propria lui compoziție Requiem în C major - compusă în 1804 - a fost cântată pentru prima oară. Monumentul său este împodobit cu o poezie scrisă de Joseph Weigl, unul dintre
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
dinți necarbonati sau vertebre imature în spate, pe care se așteptau să le găsească la un copil de 17 ani. În 1998, cănd rămășițele familiei imperiale au fost în sfârșit înmormântate, un cadavru ce măsură aproximativ 5,7 a fost îngropat sub numele Anastasia. Pozele făcute în urmă cu 6 luni, în care Anastasia stă în picioare lângă cele trei surori ale sale, demonstrează că Anastasia a fost cea mai scunda dintre toate. Testele ADN efectuate de mai multe laboratoare internaționale
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
renunțat la ideea de a studia la universitate, deoarece bursa guvernamentală nu-i permitea acest lucru. Cât timp a locuit la Londra a trecut printr-o perioadă mizeră a vieții, majoritatea timpului și-a petrecut-o zăvorât în cameră și îngropat în cărți, iar prietenii săi se temeau că și-ar putea pierde mințile. A avut patru reședințe diferite, dar chiar dacă nu a urmat cursuri, și-a întărit cunoștințele de limbă engleză și s-a întors în Japonia la sfârșitul anului
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
străvechi, până în zilele veșniciei.”(Mică 5:2) Biblia îl numește deasemenea “Betleemul lui Iuda”(1 Samuel 17) , și "cetatea lui David"(Luca 2:4). Este menționat pentru prima dată în Vechiul Testament că locul unde Rahela a murit și a fost îngropată, "lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem"(Gen 35:19 și 48:7). Mormântul Rahelei, locația tradițională, se află la intrarea în Betleem. Conform Cărții lui Rut valea dinspre est este locul unde Rut cea moabită, venită în
Betleem () [Corola-website/Science/298896_a_300225]
-
tatălui său și ale strămoșilor săi, și să ridice un mausoleu de marmură în memoria sa. S-a renunțat, însă, la aceste planuri după ce Papa Urban al VIII-lea și nepotul său, Cardinalul Francesco Barberini, au protestat. El a fost îngropat într-o mică încăpere de lângă capela ucenicilor la capătul unui coridor de la transeptul de sud al basilicii la sacristie. El a fost reînhumat în basilică în 1737 după ce s-a construit acolo un monument în memoria sa. Interdicția Inchiziției asupra
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
fiind echipat cu ziduri de apărare necesare pentru a putea servi drept cartier general. Când Wilhelm de Orania a fost împușcat mortal, la 10 iulie 1584, de Balthasar Gerards în holul Prinsenhof, Breda (locul unde tradițional familia de Orania își îngropa membrii) era în mâinile spaniolilor. Wilhelm de Orania a fost înmormântat în Nieuwe Kerk, începând pentru Casa de Orania o tradiție care continuă și astăzi. În 1654 Delft a devenit și sediul Companiei Olandeze a Indiilor de Est (, literal "Compania
Delft () [Corola-website/Science/297740_a_299069]
-
steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în "Curierul Românesc"). 18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi fost: "Mehr Licht!" („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, "Carl Vogel", care în momentul decesului însă nu era în camera lui Goethe . Goethe a fost îngropat pe data de 26 martie la "Mormântul Prinților în Weimar". După moartea poetului, aprecierea lui a scăzut. El se afla atunci în umbra lui Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decât poziția conservatoare a lui
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
alătură Guillame Le Testu, un corsar francez, în atacul asupra unui convoi de catari încarcați cu aur și argint. Drake și oamenii săi au pus mâna pe douăzeci de tone de aur și argint, iar o mare parte le-au îngropat. (De aici poate au luat naștere mai tarziu legendele despre comorile îngropate ale piraților). Rănit, Le Testu a fost capturat și decapitat mai tarziu. Micul grup de aventurieri au târât cât au putut din comoara, pe un teren de aproximativ
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
ambarcațiunile lor. Cand au ajuns pe coasta ambarcațiunile plecaseră. Drake și oamenii săi erau epuizați, înfometați și deprimați, nu aveau unde să meargă, iar spaniolii nu erau departe. În acest moment Drake și-a adunat oamenii, le-a ordonat să îngroape comoara pe plajă și au construit o pluta. Apoi, cu doi voluntari a navigat zece mile de-a lungul coastei și au ajuns la navă amiral. Cand a ajuns pe punte, oamenii săi alarmați când l-au văzut doar cu
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]