7,678 matches
-
Domnului” care a fost distrusă de generalul Bucow. Călugării de la Schit s-ar fi ascuns în grabă, împreună cu tot tezaurul mănăstirii, într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Ideea că aici a existat o mănăstire, poate fi întărită și de câteva însemnări în chirilică, aflate pe o carte veche, numită „Carte românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam”, din anul 1643, exemplar care s-a păstrat în stare bună, aparținător vechii biserici. Însemnarea aflată la pagina 28, pe verso, spune: „Această sfântă
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
existat o mănăstire, poate fi întărită și de câteva însemnări în chirilică, aflate pe o carte veche, numită „Carte românească de învățătură sau Cazania lui Varlaam”, din anul 1643, exemplar care s-a păstrat în stare bună, aparținător vechii biserici. Însemnarea aflată la pagina 28, pe verso, spune: „Această sfântă și dumnezeiască carte ce se cheamă Paucenie este a sfintei și dumnezeieștei mănăstiri de la Sălciua de gios, ce se cheamă Oncășești, cumpărată cu bani buni și să fie în vecii vecilor
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . O biserică de lemn mai veche a fost ridicată în locul „Munteni”, probabil cea ridicată de Antonie, egumenul mănăstirii Bistrița, în anul 1751. Pe o evanghelie, ce aparținuse bisericii din Grușetu, se păstrează o însemnare a ctitorului, care amintește că "„la biserica cea din lemn de la satul Costești, fiind și noi ctitori acolo la leat 7259; iar cine s-ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
7329 Nicolae Costa...”". În fața bisericii stă o clopotniță de zid a cărei frumoasă pictură murală este datată pe latura de sud din "„1843 iulie 22”". Pereții bisericii au fost acoperiți cu mortar și pictați în anul 1892, după cum reiese din însemnarea de pe un tablou exterior: "„Acest sf: tablou sa plătit de Pavel Dumitrescu tâmplar din Costesci. 1892”". Pe tabloul din dreapta intrării în biserică se pot citi în completare: "„Acest sf: tablou sa plătit de George Balintescu și Cos: Balintescu. de L.
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
multe din bisericile de lemn din zona Vâlcii au fost renovate pentru a imita bisericile de zid. Interiorul a fost tot atunci cercuit, tencuit cu mortar din var și nisip, apoi parțial pictat. Această schimbare a fost surprinsă de o însemnare pe bolta pronaosului: "„v[ăleat] 7354 să tencuiește”", adică anii 1845-1846 ai erei noastre. Pictura de pe tâmpla dinspre naos a fost semnată de "„meșteri Gheorghe Diaconu, Toma Gheorghe, Gheorghe”". Datarea unor icoane din 1851 surprinde efortul de înzestrare care a
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
mănăstirea "numită a lui Toader Moghilă" a fost zidită "din nou" în timpul domniei lui Ieremia Movilă de fratele său Toader care i-a dat "tot avutul său și multe sate ce au fost dreptele lui ocine". De asemenea, există o însemnare din 1599 pe o carte dată de Ieremia Movilă ""întru a noastră rugă în sfînta besearică unde iaste hramul Înălțarea Domnului Dumnezeu și Mîntuitorul nostru Is. Hs. carea iaste în cetatea Sucevei"". Împrejurimile din jurul mănăstirii erau nelocuite. Pentru a lucra
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Pe latura de sud a actualei biserici, la exteriorul altarului, se observă urmele unei fundații mai vechi, care a aparținut altarului de formă poligonală al primei biserici. Existența Bisericii Sfântul Nicolae din Suceava este menționată pentru prima dată într-o însemnare în limba slavonă pe un Tetraevanghel aflat în colecția Sfântului Sinod din Sofia, care a fost dăruit acestei biserici în anul 1519 de către cămărașul de vistierie Mateiaș, fiul lui pârcălabului Grumaz de la Cernăuți. Donatorul provenea dintr-o veche familie de
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
județul Alba, datează din anul 1782. Are hramul „Sfânta Treime și Sfântul Prooroc Ilie”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Biserica este monument istoric cu elemente deosebite, prin inscripție și pictură, atât cât s-a conservat. Însemnările de pe unele tipărituri vechi, ce înșirau cu migală mulțimea sătenilor donatori, pisania din absida din biserică conține numele tuturor capilor de familie, uneori și al soțiilor, părtași la ctitorie, ca și pe cel al meșterilor, ușor identificați între cei 27
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
Puiu, fiind atunci cantorul bisericii în comuna Sitani, 1831.” Din aceeași cronică mai rezultă că la 1859 învățător în sat era cantorul bisericii, care învăța pe elevi în casa proprie până la 1870, când s-a edificat un local de școală. Însemnările cronicii explică de ce biserica a rămas în afara satului, la liziera pădurii. Odinioară acolo erau și casele, dar operația administrativă de aliniere a satelor, a modificat înfățișarea acestei așezări, ale cărei gospodării se înșiră azi pe o uliță lungă, așa cum cereau
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
Biserica ortodoxă de lemn a fost ridicată în jurul anului 1760 și restaurată de mai multe ori (ultima dată în 1957) . În interiorul bisericii sunt zugrăvite atât iconostasul, cât și pereții, de zugravi populari, în stil bizantin, în anul 1831, potrivit unei însemnări de pe zidul bisericii. Unele icoane au o vechime de trei secole. În curtea bisericii își dorm somnul de veci câteva personalități marcante ale vieții culturale din ținuturile arădene, cum sunt Nicolae Butariu și profesorul Traian Mager (1887 - 1950), monograful regiunii
Biserica de lemn din Bodești, Arad () [Corola-website/Science/316817_a_318146]
-
se pare că au același autor care a pictat și biserica de la Tisa, așa cum afirma Coriolan Petranu: „Pictura de la Cristești, ca și cea de la Tisa, este de factură apuseană.” În biserică se află mai multe cărți, dintre care unele cu însemnări manuscrise interesante - Octoih mic, sec.XVIII; Strastnic, Blaj, 1783, cu însemnări indescifrabile din anul 1794; Evanghelie, Blaj, 1817 (Această carte este a bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
de la Tisa, așa cum afirma Coriolan Petranu: „Pictura de la Cristești, ca și cea de la Tisa, este de factură apuseană.” În biserică se află mai multe cărți, dintre care unele cu însemnări manuscrise interesante - Octoih mic, sec.XVIII; Strastnic, Blaj, 1783, cu însemnări indescifrabile din anul 1794; Evanghelie, Blaj, 1817 (Această carte este a bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
cu însemnări manuscrise interesante - Octoih mic, sec.XVIII; Strastnic, Blaj, 1783, cu însemnări indescifrabile din anul 1794; Evanghelie, Blaj, 1817 (Această carte este a bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele române învingătoare au trecut peste Lacul Balaton. Sept.1919”; o inscripție latinească din 1860 făcută de preotul “Maximilian Popovici, preot în Bănești și Cristești”; o altă inscripție din
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
Șumuleu-Ciuc, bibliotecă ecleziastică catolică din Transilvania, reprezentativă pentru cultura scrisă din Secuime, datează din secolul al XV-lea. Altă bibliotecă locală cu tradiție este cea a școlii înființate de franciscani pe lângă mănăstire, Gimnaziul Romano-Catolic de la Șumuleu-Ciuc, despre cărțile căreia deținem însemnări din anul 1630. Colecțiile mai noi ale acestor biblioteci, cu precădere cele datând din secolele XIX-XX, au fost incluse în anul 1978 în fondul bibliotecii județene. Primele inițiative de înființare a unei biblioteci publice în Miercurea-Ciuc și împrejurimi pot fi
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
a murit la 30 ianuarie 1669 în orașul Tiflis din Georgia, iar două dintre notele lui scrise acolo s-au pierdut. Paul a scris un jurnal de călătorie în limba arabă, cu denumirea de "Călătoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei". Aceste însemnări au fost traduse în limbile engleză ("The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch", Londra, 1836), rusă ("Путешествие антиох. патриарха Макария", Moscova, 1896-1899) și română. Prima traducere în limba română a jurnalului a fost realizată de către Emilia Cioran și a apărut
Paul de Alep () [Corola-website/Science/318824_a_320153]
-
vol. ÎI, III, IV) 8. Posea Grigore - Județul Maramureș, Editura Academiei RSR, București 1980 9. Prodan David - Iobăgia în Transilvania, Editura Academiei RSR, București 1968 (vol. ÎI) 10. Suciu Coriolan - Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 1967 11. Tuns Vasile - Însemnări (manuscris) 12. Tuns Vasiliu - Spre aducere aminte (manuscris) 13. Ursu Viorica - Rugăciune pentru Pintea Viteazul, în Revistă “Graiul Bisericii Noastre”, nr. 2/1998 24. Viman Traian Valer - Autobiografie
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
Nain" (1943), "Leș contes du Chat perché" (1939) la Editură pentru literatură, într-un tiraj de 25.160 de exemplare. Volumul conține traduceri de Tudor Măinescu, cel care semnează și prefață. Cartea conține : "Omul care trece prin zid", "Cartelă (Din însemnările zilnice ale lui Jules Flegmon)", "Proverbul", "Cizmele de cale lungă", "Bastonul", "Două victime", "Certificatul de bună purtare", "Cheia e sub preș", "Lupul", "Boii", "Câinele", "Elefantul", "Gâscanul cel rău". În 1967, în aceeași traducere, apare textul integral al "Poveștilor motanului cocoțat
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
în expediția intreprinsă împreună cu tatăl său, s-a manifestat ca un veritabil explorator, observator și cercetător al locurilor vizitate. Același lucru l-a făcut, de altfel, și în drumurile lui dincolo de Atlantic. A observat relieful, fauna și vegetația, a făcut însemnări despre fenomenele meteorologice întîlnite, despre atitudinea indienilor față de el, despre anumite fenomene naturale neobișnuite țării natale, despre valoarea pădurilor în economia S.U.A. și a Canadei. Cartea tipărită la Paris, Basel și Geneva, în care își comunică impresiile din călătoria africană
Nicolae Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316210_a_317539]
-
în cartea biblică „Cronici” ca făcând parte din teritoriul atribuit tribului Yehuda (Iuda) (Cronici I, 4, 22). Mărturiile antice despre declanșarea, desfășurarea și deznodământul răscoalei lui Bar Kohba sunt răzlețe și fragmentare, în parte destul de târzii. Sursa principala o reprezintă însemnările succinte din capitolele 12-14 din cele 69 ale „Istoriei române” (Romaiká) a istoricului grec Dio Cassius (155-dupa 229), care a scris-o între anii 194-216. Documentele pe papirus ale lui Bar Kohba însuși, care au fost descoperite la mijlocul secolului al
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
cu privire la relațiile muzicale româno-ruse, în: Muzica; - Noi date despre trecutul muzicii noastre, în: Muzica; - "Musique roumaine", în: "Encyclopédie de la musique"; "- Pagini din istoria muzicii românești", Editura Muzicală, București: ● vol. I ediție îngrijită și prefațată de Vasile Tomescu, 1966 ● vol. II, "Însemnări cu privire la creația muzicală românească" [1924-1943], ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1970 ● vol. III [scrieri publicistice, organizate după interpreți], ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1974 ● vol. IV, ediție îngrijită și prefațată de Gheorghe Firca, 1977 - Pagini din
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
bisericii. Din lucrările lor s-au inspirat apoi cercetători consacrați, valorificând numai în parte datele monografice. În 1909, Ioan Bîrlea a adunat de la Nicolae și Vasile Doroș inscripțiile din biserică și de pe margini de carte, în valoroasa sa colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai târziu, Tit Bud a preluat și el informații despre biserică și parohie din scrierile fraților Doroș în lucrarea sa de referință despre viața bisericească din parohiile vicariatului Maramureșului până la acea dată. Lăcașul lipsește din
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Figurează pe lista monumentelor istorice, . Cătunul Tomnatecu de Jos mai are doar trei locuitori, în vârstă. Accesul este extrem de anevoios, un drum de 15 km, parcurși pe jos. Biserica “Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost construită, potrivit însemnării prezente pe filele unui Apostol (Blaj, 1814), în prima jumătate a secolului al XIX-lea: “La anu 1842 s-au gătat sfânta biserică, că am început a lucra la anul 1839 iunie 12 zile și s-au gătat la 1842
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În comuna Cerbăl, șase localități păstrează în patrimoniul lor lăcașuri de cult din bârne, de o valoare inestimabilă. Biserica "Sfântul Ierarh Nicolae" din satul Poienița Tomii a fost ridicată, potrivit însemnării de pe piciorul de piatră al prestolului, în anul 1805, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Popovici. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, de formă pentagonală, prevăzut, deasupra pronaosului, cu un turn-clopotniță robust, cu foișor deschis și fleșă evazată. În dreptul
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
bisericii: ""A căruia (biserică) este hramul mai marilor voievozi și îngerilor Mihail și Gavril s-au sfințit cu voia și blagoslovenia preasfințitului arhiepiscop Dosofteiu de Rădăuți, care sfântă biserică au luat sfârșit ca zidire la anii 1780 septembrie 8"". Conform însemnărilor de pe pomelnic-diptic, biserica s-a deteriorat în timp, fiind reclădită în anul 1861. Cu această ocazie, s-a construit și actuala clopotniță din lemn. În anul 1987 a fost construită în centrul satului, o biserică de zid cu hramul "Sf.
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
al copiiilor săi în anul 7122 (1614) martie 18""). La Mănăstirea Sucevița se află două feloane de atlas roșu și cu aceeași inscripție ca și cel de la Putna, un stihar diaconesc din atlas roșu și un tetraevanghel slavon cu următoarea însemnare: ""Această sfântă evanghelie este a mănăstirii Solca să (se) știe. Varlam, egumen Solca"". La Mănăstirea Dragomirna au fost aduse multe cărți de la Mănăstirea Solca, precum și o dveră cu icoana Adormirii Maicii Domnului, cusută pe catifea roșie și donată de Ștefan
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]