7,931 matches
-
la problemele de imagine, Iliescu preferă să meargă totuși mai întâi la televiziune, unde se referă între altele și la o convorbire cu generalul Stănculescu; de acolo însă se duce la MApN, unde îl trimisese și pe Petre Roman, întâlnit întâmplător în aceste prime peregrinări revoluționare. Aici și acum se instaurează fundamentele noului regim, pentru care armata devine sursa invizibilă, dar efectivă a puterii, fără nicio legătură cu revoluția populară care îi netezise drumul, aliată, dimpotrivă, cu cei care până cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
22 decembrie, Proclamația FSN către țară are rațiuni încă destul de obscure. Indiferent de cauzele ei reale, asupra cărora s-au formulat cele mai variate supoziții de la versiunea acreditată de Petre Roman însuși, a revoluționarului venit din mulțime și acceptat aproape întâmplător, la contrariul ostil al acesteia -, sub aspectul imaginii, operația era excelentă, generând un cuplu complementar de o forță de persuasiune remarcabilă. Disjuncția bine controlată dintre puterea reală și imaginarul puterii alimentată masiv de continuitatea sterotipurilor, de credulitatea inocentă și de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
apare personajul ca purtător de cuvânt al autorului; - poezia lirică pare a fi un interminabil monolog; de aici, rezultă eul liric predominant, și subiectivitatea ca trăsătură esențială; - poezia nu are obligatoriu „început”, „cuprins” și „încheiere”, ea poate să înceapă brusc, întâmplător; - sub impulsul copleșitor al unei stări, încep să se formeze „noduri” de sens; aceste noduri pot fi aparent rupte între ele, ca niște insule; - fiind o confesiune, deci cu accent pe nota afectivă, poezia tinde în primul rând să emoționeze
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
manuale școlare și universitare. După 1885, se petrece o schimbare, și în C. se vede foarte clar preocuparea pentru propagarea materialismului marxist, pe care redactorii l-ar fi vrut încorporat în primul rând în interpretarea vieții sociale și politice. Nu întâmplător, în paginile revistei a apărut, în traducerea lui I. Nădejde, Originea familiei, a proprietății private și a statului de Fr. Engels. În secțiunea literară a C., ai cărei responsabili erau C. Mille și apoi V. G. Morțun, se face simțit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
azurul cerului ș.a. Limbajul e viu, colorat cu metafore și cuvinte fruste, uneori chiar cu regionalisme. În configurarea personajelor se simt dalta și penelul artistului plastic, care alege cu talent detaliile sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul de o mare varietate, mergând de la patosul frenetic al participării la viața personajelor până la poezia descrierilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu victoria lui Basarab împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, devine o prefigurare istorică a marelui "Război al neatârnării" din 1877-1878. Deloc întâmplător, bătălia de la Posada este numit "Războiul din 1330: Țara Românească independentă" (Giurescu, 1942, p. 112). Avem de-a face, astfel, cu Războiul de Independență din 1878 privit în oglinda istorică. Istoria modernă a României era deja prescrisă, putând fi citită
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și antagonice, cele două istorisiri propun idealuri diferite ale relațiilor între sexe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
anahoret, îmblânzind animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va descoperi întâmplător în pustietate, va duce un trai smerit „în strai cernit de văduvă”, „mereu ascultătoare, cinstită și supusă”205. Este tot ceea ce sistemul social al epocii cerea de la o femeie. Beritola vorbește mereu frumos, ales, are purtări nobile, cumpătate, modeste. Ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Vittore Branca, op. cit., p. 169. 154 întâmplările schimbătoare ale vieții.”568 Nu este, precum și Chaucer de altfel, genul de creator care să se interiorizeze, să cugete profund și cu o atitudine gravă asupra problemelor cu care se confruntă omenirea, nu întâmplător era numit de contemporanii săi „Giovanni cel liniștit”. Aduce viața în prim plan, alungând departe extazul, cugetările melancolice. „Lumea spiritului dispare: apare lumea naturii.”569 Universul diegetic al lui Boccaccio și cel al lui Chaucer este pur senzual („lume a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la dispoziția acestuia („Dar adevărul e că-n gând/ Aveam Iubirea-n primul rând”643). Dragostea era pentru el, în acele zile ale tinereții, un simplu sentiment, o aspirație, un vis vag în legătură cu ceva frumos care putea apărea și trece întâmplător. 644 Amintirile cavalerului o reactualizează pe inegalabila doamnă 638 George Lyman Kittredge, op. cit., p. 46. 639 Geoffrey Chaucer, Legenda..., ed. cit., p. 44. 640 Ibidem, p. 46. 641 Ibidem, p. 47. 642 Ibidem, pp. 48 49. 643 Ibidem, p. 54
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
671, pretutindeni în acest parc se zăresc zeități și personaje mitologice. Fabula aceasta cu păsări reproduce, in nuce, imaginea societății engleze medievale, căci păsările se grupează după rang și cunosc o ierarhie foarte bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest anotimp al revirimentului naturii, al plenitudinii firii și al iubirii (cf. Povestirile din Canterbury). Vulturița, personajul principal în această alegorie, trebuie să-și aleagă perechea, pețitorii sunt trei vulturi care primesc sfaturi de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sus). Lăsăm deoparte faptul că Hanrieta n-a fost crezută (zicânduse că s-a lăsat influențată de Scipione Bădescu, ziaristul inflamat de la Botoșani) - dar constatăm că identitatea acestui Petre/Petru Poenaru n-a fost nici măcar discutată până acum. Cu totul întâmplător găsim în bogatele dar foarte stufoasele note de subsol ale cărții D lui C. Popescu - Cadem: „Titu Maiorescu în fața instanței documentelor” (Edit. Biblioteca Bucureștilor, 2004) câteva informații pe care suntem datori să le oferim publicului - în locul autorului, sau pentru a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
capul său o mulțime de diamante din care cauză atârna greu. Cauza adevărată a morții. Prin mai 1889, un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, aproape de sutura interparietală, producând o rană care interesa numai pielea regiunii parietale drepte, fără să atace periostul. Era o tăietură a pielii de 2 cm lungime. I s-au dat imediat îngrijirile medicale necesare, iar peste
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
România medicală” din 1 iunie 1931. Rezultă din ea, între altele, că este adevărat că în mai 1889 „un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap, producând o rană superficială ce interesa numai pielea, o rană mică de 2 cm. CARE RANĂ ERA VINDECATĂ COMPLET PESTE 3 ZILE.” Dar Eminescu, care avea mintea întunecată atunci, și având mania să colecționeze tot ce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a readus în atenție din memorie? Mișcată rămâne și această pietricică în tradiția biografică eminesciană. La dr. Vineș: „... un bolnav, nu din cei furioși, se distra învârtind o piatră mică legată de o ață. Piatra scăpând din ață, a lovit întâmplător pe Eminescu în cap”; mai târziu, la G. Potra, care pretinde că publică chiar amintirile doctorului N. C. Tomescu (dar, de fapt, are în față un text nesemnat): „L-a lovit un bolnav care se juca cu o mică piatră
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu se află în colecția lui I. E. Torouțiu (răspunsul poetului la felicitarea profesorului Ștefan Emilian de ziua sa onomastică, deci scrisoarea nedatată este din jurul lui 8 noiembrie 1887) ceea ce înseamnă că a avut acces la această arhivă particulară. Cu totul întâmplător mai găsim o scrisoare din afara acestui lor publicat, și anume cea a Hanrietei Eminescu din 20 aprilie/2 mai 1889 către Cornelia Emilian, foarte importantă, prin care sora este dispusă să-l preia pe fratele ei din stabilimentul doctorului Șuțu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
său „Eminescu: amiciții și adversități contemporane”, din revista „Limbă și literatură”, Vol. 5, 1961, p. 253, cu nota: „Pusă la dispoziție de D. Șt. Emilian, unul dintre puținii oameni în viață care l-au cunoscut pe Eminescu.” Zicem cu totul întâmplător, pentru că numai dintr-o simplă curiozitate profesională am răsfoit acest tom masiv, de peste 400 pagini, reprezentând producția anuală a Societății de științe istorice și filologice din R.P.R. pe anul 1961, unde se tratează doct despre „marii poeți” Th. Neculuță, Ion
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
patra dar fără vigneta obișnuită iar imediat după aceea urmează Mortua est!, prima poezie din coala a cincea. Între acestea două ar fi locul colii editoriale pierdute. Acest roi al poeziilor pierdute, recuperate în diferite împrejurări în timpul vieții poetului (publicate întâmplător prin presă, readuse de Maiorescu în ediția a III-a, a IV-a și a V-a) fac, în totalitate, urmând grafica ediției princeps, cu foarte mică aproximație 16 pagini, adică o coală editorială. Criticul încearcă să le aducă la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu dilema permanentă a poetului: nu folosește nici de data aceasta „desmânierii” iubitei, pentru că i separă distanța ci tot ziarului, care este aici și trebuie să iasă. Alegerea acestui colaj publicat în 1890 în revista „Arhiva” s-a făcut oarecum întâmplător, autorul urmărind vag dilema lui Eminescu „cercul vicios al ziaristicii” sau „iubirea casnică” dar tăindu-i baza, punerea în ecuație, iar apoi căutând expresii „proletare” precum muncă, salahorie etc. (putea alege și altele, Eminescu se compară chiar cu „uvrierii apusului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ceea ce infirmă afirmația lui V. Vineș privind existența unei endocardite vechi. Citez pe larg, pentru a se înțelege (a se remarca prudența doctorului Ovidiu Vuia privind atribuirea lui N. C. Tomescu a acestui raport dar și informațiile sale preluate cam întâmplător; nu mai comentăm, este neesențial): „Mai există un raport medical, se pare al doctorului Tomescu, medicul cardiolog al Institutului, care nu s-a iscălit și nici nu a predat Academiei descrierea sa, foarte importantă din toate punctele de vedere. Dacă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
asupra oglinzii, în acel loc și, în același moment, a și trăznit. Dar până nu se sfătuiește cu Sfânta Duminică, nu face nimic." 72 Țăranul român preamărește fiecare zi din săptămână, supunându-se, cu strictețe, canonului semnificațiilor acestora și, nu întâmplător, a născocit "Rugăciunea săptămânii" pentru a îndepărta forțele malefice care ar distruge echilibrul existențial: "Sfântă lune, zi de post, / Cădelnița lui Hristos, / Rogu-mă sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă marți! / Curătoarea ceriului / Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și colacii de Crăciun, care imită forma soarelui, amintind de nimbul lui Mithra, pun în evidență cultul Crăciunului ca strămoș și moș, fiind un cult solar.107 Solstițiul de iarnă sărbătorea, în trecut, ziua de naștere a soarelui.108 Nu întâmplător, la solstițiile de vară și de iarnă, zeul soarelui la incași, Inti, era "legat" ritualic de "piatra sacră, Intihuatana, folosită ca "ceas solar".109 "Zeul-Soare" sau "Dumnezeul dăruit" era sărbătorit, în trecut, "pe cele mai înalte piscuri de munte", păstrându
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ura măturatu-o, / Departe de la mine depărtatu-o!"124 În unele colinde din Bucovina, Crăciun este însoțit de Dumnezeu, Maica Domnului și Sâmpetru care drămuiesc faptul lumii și sortesc traiul omenesc, de cele mai multe ori destinul este simbolizat de "pahar"; nu întâmplător, în limba română, există expresiile "Treacă de la mine și paharul acesta" sau "Am băut paharul până la fund" prin intermediul descrierilor alegorice ale elementelor arhetipale: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi judecă pe Sivo-Ilo, / Vasileo-Ilo."149 Numele de "Sivo-Ilo" a fost descifrat ca fiind o divinitate solară, fiind asociat cu Hellios (Soare). Se pare că același etimon se regăsește în numele grec al Sfântului care pune început anului, Sfântul Vasile. Nu întâmplător, unul dintre obiceiurile oficiate de Anul Nou este și Vasilca, cu variantele Vasivă, Sivă, Silca. "Vasilca" reprezintă un obicei practicat de țigani, în ajunul Anului Nou: se lua capul de porc, se așeza pe o tavă și se împodobea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cornell, în toamna lui 1949. Era de față și Wittgenstein, adus acolo de Malcolm. Până când a intervenit în discuție, Wittgenstein i-a apărut drept o persoană ponosită, un bătrân îmbrăcat ciudat și demodat, care părea să fi ajuns în mod întâmplător acolo. La un moment dat oaspetele străin a început să vorbească. Vorbirea lui era lentă și șovăitoare. „În acest fel neghiob, a început ceea ce avea să fie cea mai importantă experiență intelectuală din viața mea; cu toate acestea, a fost
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]