7,946 matches
-
Mărăndescu A.Sergiu Marolicaru Marian Mihăiță I.Marian Mocanu Mădălina Moisă P.Bogdan Andrei Munteanu M.Dan Nantu C.Costinel Valentin Oancea F.Delia Ramona Oancea I.Gianina Alină Onea O.Daniela Petcu Alexandru Pintilie M.Laura Poenescu E.Diana Țipă N.Ancuța Vieru I.Andrei Clasa a XII-a Filologie 1 Andrei M.Costel Antoniu C.Roxana Elenă Arhire T.Laura Avarvarei I.Celina Georgiana Biru T.Laura Cristina Blândă Anda Ilona Boțu G.Denisa Simona Bosie P.Petronela Brănici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mînat spre ușa mașinii. În stînga am o servietă, în dreapta am o poșetă, iar în spate simt o palmă pe toată lățimea ei. Vrînd-nevrînd trebuie să urc. Nu urcă decît cei pentru combinat, că eu nu mai opresc pînă acolo! țipă șoferul. Autobuzul pornește încet, patinînd pe urmele de gheață de lîngă peron. După vîntul rece din stație, aerul cald, aruncat în interiorul autobuzului de ventilatorul motorului, parcă mă mai dezmorțește. Caut abonamentul, îl dau la perforat, apoi îmi scot mănușile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
macră ori mai știu eu ce altă cumpărătură. De cîte ori m-ai văzut tu pe mine stînd la coadă la carne? Nu ești singurul. Norocul tău, Ioane. Noroc! Norocul ți-l faci singur, Mihai! Bine, și ce vrei acum?! țip eu. Vrei să mă înscriu la altă facultate unde se-nvață cum se face norocul?! Ai cunoscut-o pe Livia. Are o meserie frumoasă, căutată. Căsătorește-te cu ea, Mihai. Începe și tu o viață de familie, tihnită, fără grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
obicei"! se miră Graur, că ai avut povestea ceea, cu ăla accidentat, îndrăgostit de doctoriță, sau doctorița de el, mă rog!, important e că m-am întrebat dacă ai fost vreodată într-un spital, să vezi cum ești tratat; toți țipă la tine, de la femeia de serviciu pînă la medicul primar. Măi Graure, începe Luchian, nu generaliza ceea ce ți s-a întîmplat ție cînd ai fost internat aici, în spital. Cînd i-am spus medicului primar, continuă Graur, m-a tratat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urli la mine. Și chiar de-aș fi, nu ți-aș permite. Doi: rezolvați legal problema celor două apartamente, altfel veți avea de-a face cu legile. La revedere! Trîntește telefonul și se ridică furios de pe scaun: Porcul dracului! Îmi țipă de parcă i-aș fi servitor. Uită că acum vreo zece ani era și el printre cei ce transformaseră cîteva camere de oaspeți ale uzinei în alte minuni, unde "semnau" condica de prezență cîteva salariate... Se apropie de mine și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vînt... Demonul interior s-a zvîrcolit în mine, dureros și însetat, că m-am și trezit ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o atît de tare cît să înțeleagă că o doresc, dar nu atît cît să o fac să țipe de durere. "Uneori ne culcăm cu o femeie numai pentru că am dorit-o cîndva, în tinerețe", mi-a răsunat în minte meditația lui Sartre, citită, probabil, în romanul Cuvintele. Asta m-a înfuriat. Mulțumesc, doamnă, am zis, eliberîndu-i mîna, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum cîteva minute mașina era pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă cineva. Ce vrei să faci? se miră Liliana. Mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
drept lunecă în jurul mijlocului ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în brațe, aducîndu-i trupul sub trupul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ina Cristian... Spune-mi, o întreb eu apăsat, cu cinism, am sau nu dreptate?... Minți! Ieși afară, afară!! explodează Cristina, ridicînd pumnii să mă lovească, dar îi prind brațele din zbor, lăsîndu-mi sacoșa să cadă la picioare. Ieși afară sau țip! îmi strigă printre dinți, cu ură, încercînd zadarnic să-și elibereze mîinile. O strîng mai cu putere, apropiind-o. În noaptea asta, îi recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi. Aproape că nu-mi vine să cred: că țipă la subalterni, e știut, dar că folosește tonul ăsta în prezența prim-secretarului județean, n-aș fi crezut-o. Pot oare crede că el conduce combinatul acesta cu biciul cuvintelor, prin metoda "punerii la punct"?! Dacă el vorbește astfel, atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus ce-aveam de spus, afară!..." Unul dintre cei trei ingineri, mai tînăr și mai "neumblat", a îndrăznit să-i spună: "Tovarășe director, și unui cîine cînd îi dai cu piciorul, tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus reorganizarea schemei de personal de la cîteva servicii, inginerul cel tînăr, cel cu îndrăzneala, s-a pomenit dat disponibil. Tînărul inginer a început să umble: a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din umeri ca o scuză, apoi se așază bodogănind: Puneți-vă în locul meu, tovarășe prim-secretar... Puneți-vă dumneavoastră în locul celui căruia îi strigați..., îi spune prim-secretarul. De altfel, sfatul meu e valabil pentru toți cei care obișnuiesc să țipe la subalterni... Observ, surîde el incisiv, că metoda punerii la punct se folosește des aici, la combinatul chimic... Luați loc, tovarășe Vlădeanu. Tovarășe secretar, se adresează el secretarului Comitetului P.C.R. al combinatului, vă rog să analizați ce-i cu comportarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
hotel? Nu, că plec la gară. Vreau să știu dacă nu te tulbur. N-aș vrea ca discuția noastră... Nu, deloc. Spune. Mihai, aud vocea gravă a Cristinei, de unde știe Brîndușa că ai fost la mine în cameră? Cuuum? Nu țipa. Pe la patru jumătate-cinci, Brîndușa mi-a dat telefon și mi-a spus următoarele: dacă-mi telefonează cineva de la combinat, să mă întrebe de comportarea ta, să spun că eu sînt plecată sau, dacă apuc să-i răspund și să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dovedește cu martori. Canalia! exclam eu. Canalie, necanalie, tu spune-mi dacă are vreo dovadă că ai fost la mine. Nu știu, Cristina, zău! Nu știi! se înfurie Cristina. Atunci, cum de-i atît de sigură? Nu știu! Ce vrei?! țip eu. Ascultă, Mihai: nu cred că tu trebuie să țipi. Ce-i între tine și Brîndușa?! De unde poate ști cu siguranță că ai fost la mine în cameră, de unde?! Dacă voi vă scoateți ochii reciproc, eu ce vină am?! De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi dacă are vreo dovadă că ai fost la mine. Nu știu, Cristina, zău! Nu știi! se înfurie Cristina. Atunci, cum de-i atît de sigură? Nu știu! Ce vrei?! țip eu. Ascultă, Mihai: nu cred că tu trebuie să țipi. Ce-i între tine și Brîndușa?! De unde poate ști cu siguranță că ai fost la mine în cameră, de unde?! Dacă voi vă scoateți ochii reciproc, eu ce vină am?! De ce mă implicați în...?! Așa-i, Cristina, murmur eu obosit. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt, să-i dau putere s-o refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți să trageți de mine, să fiți voi cu sufletul împăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad. Chiar dacă intrăm în regim de funcționare, prevăd c-o să pilotăm manual mult și bine. Mai tacă-ți, mă, gura! țipă Ion în interfon. Vezi-ți de treaba ta acolo! Eu îmi văd, răspunde Vlad. La mine încă n-a bubuit nimic... Atunci am să te bubui eu! strigă Ion. Luați-vă comanda înapoi. Am luat-o, spun, răsucind maneta. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai! Scuză-mă că-ți zic pe nume, dar de vreo două zile, de cînd am aflat de tine, îmi place să mă gîndesc la tine ca la propriu-mi fiu. Gîndește-te o clipă c-aș fi mama ta... Mama! țip eu. Ascultă, doamnă! nu întinde coarda, că azi m-am specializat în a fi vulgar. Las-o pe mama să se odihnească în pace! Nu-i permit oricărei necunoscute să i se substituie!... Scuză-mă, te rog! îmi spune femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Don Șef tace. Privește fix înainte, mîinile i se încleștează pe volan, strînge din dinți și apasă pe accelerație. Arunc o privire prin parbriz și observ cum ne apropiem vertiginos de stopurile unui camion, care merge în fața noastră. Don Șef! țip eu, arătîndu-i. Șeful face o mișcare bruscă, rotește puțin volanul și trecem pe lîngă camion. Răsuflu greu, simțindu-mi inima cum bate să-mi spargă pieptul am trecut pe lîngă moarte! Chiar și o "groapă de gunoi", cum e poreclită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și serba ziua odrasla unuia de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și... Unde-i?! Ce i s-a întîmplat?! strigă Vlad. Stai... nu... nu te alarma... N-a pățit nimic... A văzut doar un accident și i s-a făcut rău... Cuuum?!... Unde-i? A fost dusă la spital. O, nu!! țipă Vlad în receptor. Liniștește-te, Vlade. Du-te la spital. Are nevoie de tine. În receptor, aud răsuflarea apăsată a lui Vlad. Mă duc, sigur că mă duc, șoptește el și închide telefonul. Închid și eu telefonul. Rămîn cu mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă în mașină. În aer plutesc petale mari de magnolie. Una se oprește pe fruntea mea, mișcîndu-se încet, ca o mîngîiere. Ion s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încercare de a o șterge cu aceleași mijloace de care ni s-a vorbit, pe urmă, Irène, vrând să se scalde la 7 seara, a trebuit să rabde prezența poeților noștri care n o mai lăsau să se întoarcă. A țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind de la săpături, draperii, perne și un macat de cânepă cu firul gros, lespezi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai trecut la Curtici, cum ai călătorit, cine ți-a venit în întâmpinare la gară. Azi, mă năpădesc toate întrebările pe care nu am vrut să mi le pun până acum. Uneori am gesturi de totală renunțare, pentru ca apoi să țip în mine, tragic: nu se poate, nu se poate; trebuie să rezist până la întoarcere. Poliță cu scadența prelungită! I-am răspuns lui G[eorges] în locul tău, la Paris. Cere-i c[artea] p[oștală]; nu avea nicio grije: totul e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ardent. [...] Noapte bună, bit mic, dormi cuminte și dulce; culcă-te uneori mai devreme, ca să poți rezista acestei cheltuieli necesare, dar excesive. 28 octombrie [1947], marți Când m’am întors de la școală, am găsit casa încălzită; mi-a venit să țip de bucurie; zilele acestea din urmă am suferit cumplit de frig: seara, când mă culcam și puneam alături de mine bouillota, simțeam că mușchii se destindeau și pârâiau ca apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]