43,150 matches
-
liberal - ceea ce a generat anumite confuzii -, autorii admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
actorilor (Keohane, 1984, p. 64; vezi și discuția despre regimuri din acest volum). Lucrarea After Hegemony... este fundamentală pentru programul de cercetare neoliberal în primul rând pentru că autorul, Robert Keohane, demonstrează empiric faptul că regimurile internaționale pot supraviețui și în absența (după declinul) unui hegemon. Prin urmare, el contrazice teza realistă potrivit căreia prezența hegemonului este esențială pentru asigurarea conformării participanților. Keohane nu este la fel de optimist în ceea ce privește formarea regimurilor: aici, prezența unui hegemon care să impună termenii cooperării facilitează mult instituționalizarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politicii internaționale. Preferințele sale în ceea ce privește rezultatele interacțiunilor internaționale pot varia în timp, însă ele pot fi în orice moment ierarhizate de o manieră consistentă, în fiecare dintre aceste arii. În viziunea neoliberalilor, sistemul internațional este anarhic, prin anarhie înțelegându-se absența unui guvernământ la nivel mondial. Acest mediu, caracterizat de auto-ajutorare, structurează preferințele și comportamentele statelor. Anarhia nu exclude, însă, existența unor niveluri ridicate de interdependență, cel puțin între anumite state. Într-un astfel de mediu, statele pot coopera atunci când sesizează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe de putere și securitate și îl va predispune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
apariției volumului After Hegemony...; ele aveau să fie reluate, sub diverse forme, de neoliberali și respinse de realiști. Importantă, în acest context, este replica lui Grieco, prin care se va deschide „frontul” câștiguri absolute versus câștiguri relative: pentru realiști, anarhia - absența guvernământului central - nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând, absența unei autorități supreme care să-i împiedice pe alții să folosească violența sau amenințarea cu violența, pentru a distruge sau subjuga [statul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Importantă, în acest context, este replica lui Grieco, prin care se va deschide „frontul” câștiguri absolute versus câștiguri relative: pentru realiști, anarhia - absența guvernământului central - nu înseamnă doar inexistența unei agenții care să impună respectarea angajamentelor, ci, în primul rând, absența unei autorități supreme care să-i împiedice pe alții să folosească violența sau amenințarea cu violența, pentru a distruge sau subjuga [statul] (Ibidem, pp. 497-498). Pentru realiști, în orice relație, scopul major al statului nu este de a atinge cel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
două programe de cercetare, apreciază Jervis, nu rezidă în faptul că neoliberalismul „vede” mai multă cooperare, ci în aceea că neoliberalii sesizează existența unui grad mai mare de conflict care nu este necesar și evitabil. Concluzia lor este că, în absența instituțiilor, politica internațională produce rezultate suboptimale pentru toți cei implicați (Jervis, 1999, pp. 45-47). Din acest punct de vedere, cei care se diferențiază cel mai radical de neoliberali sunt neorealiștii ofensivi, care apreciază că natura constrângătoare a mediului internațional și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cunoașterea deținută de fiecare actor) și obiecte materiale, a căror existență fizică este incontestabilă. Una dintre premisele esențiale ale constructivismului este că factorii materiali prezenți în relațiile internaționale - de exemplu, teritorii, distanțe, capacități militare, resurse naturale - nu semnifică nimic în absența unor procese sociale complexe prin care li se atribuie un anumit sens. Resursele materiale dobândesc un sens pentru acțiunea umană numai prin intermediul structurii de cunoaștere larg împărtășite în care sunt inculcate (Wendt, 1995, p. 73). Pentru a evoca aici o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și accentuând rolul proceselor de construire a identității proprii și atribuire a identității celorlalți actori în determinarea interesului național și modelarea politicii externe a statelor. Teoria constructivistă a adus în studiile internaționale o reevaluare a importanței discursului și limbajului, în absența cărora realitatea internațională nu există și nu poate fi comunicată. Actele de comunicare internațională, modalitățile în care discursul internațional modelează realitatea prin generarea unor așteptări de convergență între normele declarate și conduita practică, modalitățile în care realitățile construiesc discursul politic
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
practicii relațiilor internaționale. Definită prin capacitatea unui actor de a-și atinge scopurile - sau, mai detaliat (coercitiv), capacitatea lui A de a-l determina pe B să acționeze așa cum își dorește A și B nu și-ar fi dorit, în absența capacității lui A -, puterea rămâne, în relațiile internaționale, capacitatea de a constrânge, persuada, influența, de a determina un curs de acțiune în pofida unor circumstanțe defavorabile sau a opoziției altor actori. Puterea se definește într-un registru predominant negativ, accentuat de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru oricare alt concept din științele sociale, și pentru acesta este greu de formulat o definție clară și general acceptată. Una dintre cele mai cunoscute și folosite îi aparține lui Arnold Wolfers, care afirmă că securitatea, în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor fi atacate (Wolfers, 1952, p. 485). În privința valorilor de apărat, perspectivele de inspirație realistă presupun că obiectivul fundamental al oricărui stat este propria supraviețuire. În
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este greu de formulat o definție clară și general acceptată. Una dintre cele mai cunoscute și folosite îi aparține lui Arnold Wolfers, care afirmă că securitatea, în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor fi atacate (Wolfers, 1952, p. 485). În privința valorilor de apărat, perspectivele de inspirație realistă presupun că obiectivul fundamental al oricărui stat este propria supraviețuire. În anarhie, supraviețuitea este scopul cel mai înalt. Statele pot căuta
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
un temei formal, ci are la bază, în mod fundamental, o sumă de interese ale statelor de a se alia, interese ce depind de poziția lor în sistemul internațional, de capacitățile lor militare relative, gravitatea amenințărilor la adresa lor sau chiar absența acestora, polaritatea sistemică etc. Pentru Stephen M. Walt, alianța reprezintă relația de cooperare în materie de securitate formală sau informală deopotrivă între două sau mai multe state suverane (Walt, 1987, p. 1). În cele din urmă, spre deosebire de ceilalți autori, S.M.
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
au două mari modele de alianță: pe de o parte este modelul „garanțiilor”, în cadrul căruia alianța este o simplă formalitate care consemnează un interes pe care statul respectiv îl avea deja în a apăra un alt stat, chiar și în absența respectivului tratat de alianță; pe de altă parte, există modelul „procurării de ajutor”, care presupune că necesitatea de a atrage ajutorul unui alt stat determină statele să se alieze și să-și promită ajutorul celorlalți aliați ai lor, pe care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tratat de alianță; pe de altă parte, există modelul „procurării de ajutor”, care presupune că necesitatea de a atrage ajutorul unui alt stat determină statele să se alieze și să-și promită ajutorul celorlalți aliați ai lor, pe care, în absența respectivului tratat de asociere, nu ar avea nici un interes să le apere. În schimb, pentru Walt, patternurile de alianță ale statelor urmează două mari modele: balanța de putere (balansare), care presupune intrarea în conflict de partea părții celei mai slabe
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fără însă ca Polonia să-și asume un angajament similar față de Marea Britanie; cu toate acestea, ele sunt diferite de „doctrine”, care nu sunt propriu-zis alianțe, ci simple anagajamente ale unor state puternice de a apăra statele slabe, chiar și în absența unui tratat de alianță; alianțe bilaterale - sunt în general alianțe între două state în care angajamentele sunt împărtășite de ambele state aliate; este cazul celor mai multor alianțe cunoscute; alianțe multilaterale - sunt mai degrabă coaliții, la care participă un număr
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a fost definită drept o grupare de state ce exclud, în relațiile dintre ele, mijloacele militare pentru reglementarea disputelor. Fiind o temă centrală a relațiilor internaționale, nu este surprinzător că războiul i-a preocupat pe cercetătorii în domeniu și prin absență. Altfel spus, în condițiile în care toți actorii evoluează în interiorul aceluiași sistem anarhic, s-a pus întrebarea: De ce unele state recurg la mijloace violente în reglementarea diferendelor, iar altele nu? Lipsa autorității centrale, de natură să impună ordinea în lume
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale prin referire la aserțiunea lui Jack Levy conform căreia aceasta constituie cel mai apropiat exemplu de lege empirică/științifică existentă în literatura relațiilor internaționale (Levy, 1989, p. 88). Dincolo de criticile adresate acurateții dimensiunii statistice a corelării dintre democrație și absența (inițierii) războiului („Sunt democrațiile mai puțin predispuse inițierii războiului?”), mult mai interesantă - deși mai puțin încununată de succes - este calea analizei critice a factorilor sau condițiilor ce (ar) conduc(e) la această corelație („De ce sau prin ce pocese natura regimului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în vederea construirii zonelor de pace, iar realitatea empirică, susțin ei, le confirmă afirmațiile. În una dintre numeroasele analize statistice caracteristice literaturii pacifismului democratic se arată, de exemplu, cum războiul în epoca modernă tinde să se concentreze în zone caracterizate de absența sau atrofierea instituțiilor și practicilor democratice (vezi tabelul 1). Astfel, cele mai numeroase războaie ale secolului al XIX-lea au loc în America Latină și Europa, anterior democratizării acestor regiuni. În a doua jumătate a secolului XX, cea mai mare parte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1). Astfel, cele mai numeroase războaie ale secolului al XIX-lea au loc în America Latină și Europa, anterior democratizării acestor regiuni. În a doua jumătate a secolului XX, cea mai mare parte a războaielor are loc în zone caracterizate de absența democrației, precum Africa, Asia sau Orientul Mijlociu, în vreme ce concentrarea democrațiilor în America de Nord și Europa Occidentală este corelată cu absența războiului. Acceptarea acestei realități, susțin promotorii pacifismului democratic, nu echivalează cu o anulare completă a principiilor realiste, care vor continua să se
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
democratizării acestor regiuni. În a doua jumătate a secolului XX, cea mai mare parte a războaielor are loc în zone caracterizate de absența democrației, precum Africa, Asia sau Orientul Mijlociu, în vreme ce concentrarea democrațiilor în America de Nord și Europa Occidentală este corelată cu absența războiului. Acceptarea acestei realități, susțin promotorii pacifismului democratic, nu echivalează cu o anulare completă a principiilor realiste, care vor continua să se aplice în exteriorul lumii democratice. Consecința practică a identificării covariației istorice dintre democrație și război ar conduce însă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
logica pacifismului democratic: critica atât a argumentului instituțional, cât și a celui normativ/cultural; natura „fasciculară” a teoriei definită ca un complex de relații cauzale, complex a cărui dezagregare analitică este dificilă; ignorarea cauzelor alternative responsabile de existența păcii sau absența războiului; concentrarea exclusivă a pacifismului democratic asupra statului modern ca unic locus al activității politice la nivel internațional. Testarea ipotezei ce anunță că democrațiile nu au inițiat și nu vor iniția război între ele este o întreprindere dificilă atât pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
datelor pentru a facilita o concluzie prestabilită. Mai mult, considerând varietatea semnificației conceptului de „democrație” în evoluția gândirii politice, aplicarea retrospectivă a definițiilor moderne ale liberalismului este ea însăși discutabilă. Tehnic, o altă obiecție semnificativă se referă la faptul că absența războiului între diade democratice (democrație-democrație) este, din punct de vedere statistic, irelevantă, întrucât războiul în sine este, raportat la scala istoriei, un fenomen mai degrabă rar, astfel încât probabilitatea statistică a războiului între orice cuplu de state (cu atât mai mult
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dintre cauzele alternative ale evitării confruntării militare - prudența în afacerile externe - este o constantă a realismului clasic reprezentat, de exemplu, de Hans Morgenthau. Bipolarismul „războiului rece” de exemplu, poate fi considerat unul dintre factorii sistemici cu o influență covârșitoare asupra absenței războiului între democrații în ultima jumătate a secolului XX. Conform acestei linii argumentative, democrațiile occidentale au cooperat și s-au abținut de la atacul reciproc într-un efort colectiv de a îngrădi și, eventual, reduce pericolul reprezentat de comunism (Thompson, 1996
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
timp, îi mulțumesc lui Stanislav pentru promptitudinea și calitatea cu care a răspuns solicitării mele de a colabora la redactarea a două dintre capitolele acestui proiect. Pentru capitolul dedicat discuției asupra tezei democratice rămân profund îndatorat contribuției Dianei Biro, în absența căreia discuția ar fi suferit, fără îndoială. Ca întotdeauna, Cristina Șandru a încercat să îmbunătățească nu doar calitatea exprimării, dar și claritatea ideatică. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, un cuvânt de mulțumire lui Mihail E. Ionescu, pentru constanta
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]