41,263 matches
-
construirii identității moderne. Acțiunea reciprocă devine specificul omului: comunitatea umană este, În mod fundamental, o comunitate a recunoașterii. Și, dincolo de fundamentul metafizic al acestei teorii (recunoașterea oamenilor este permisă pentru că Dumnezeu s-a făcut Om), trebuie subliniat că filosoful german actualizează pe deplin ideea „că fiecare conștiință poartă În sine, ca o marcă specifică Înseși ființei sale, amprenta alterității ș...ț și că ea nu este singulară decât prin modul În care exprimă universalul” (Fischbach, 1999, p. 109). Hegel este astfel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Această dezvoltare se poate Însă proiecta În cadrul național contemporan sau, mai exact, În statul-național-social, conform expresiei lui Robert Castel (Castel, 1995, p. 282)? Fără Îndoială, dacă vom considera că „sfera națională nu este un cadru indiferent la procesele care se actualizează În interiorul său”, că este „polul referențial constant care le permite oamenilor să se considere solidari și să simtă că și ei contribuie, la nivelul lor, la generarea și consolidarea Întregului” (Karsenti, 1997, p. 86). Națiunea este constituită ca o persoană
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în limbile occidentale această distincție, fiind precisă, analizele lingvistice au în vedere numai aspectul literar, în vreme ce, în spațiul românesc, prin stilul beletristic, mai ales, o asemenea distincție nu este întotdeauna relevantă. Ca atare, elementul popular și modul în care este actualizat pot deveni caracterizante pentru anumite genuri de discurs sau pentru discursul individual. Au fost adăugate apoi articole care tratează chestiuni curente ale lingvisticii românești, precum cea despre stilurile limbii, care completează criteriile de caracterizare discursivă, pe lîngă cele de tipuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În unele dintre aceste cazuri s-ar putea lua în considerare și implicarea adițională a actualizării explicite, deoarece Pleacă! se poate aprecia ca avînd actualizată explicit categoria numărului sau chiar a timpului (Pleacă! - Plecați!). Alteori, situația lingvistică este cea care actualizează cuvintele, încît acestea pot realiza enunțuri monomembre, în răspunsuri precum: Da, Nu, Desigur etc., care devin posibile prin relația cu un context lingvistic anterior, creat de interlocutor. Deoarece în abordarea praxematică a discursului realizarea sensului este concepută numai dinamic, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinanți) de aceeași specie (casa; casa mea). Morfemele de plural, desinențele, pot fi la rîndul lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referentul) denumit prin ea. Unele dintre curentele lingvistice de la sfîrșitul secolului al XX-lea, pornind de la sugestiile lingvisticii cognitive, au abandonat însă ideea lipsei de motivare a semnului, praxematica atribuind chiar formelor o valoare iconică. În aceste circumstanțe, semnul lingvistic actualizează în discurs sau în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație, iconicitate, motivare, referință, semn. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o acțiune realizată o singură dată (ca semelfactiv), iar în altele ca o acțiune frecventativă sau iterativă, decă "el obișnuiește să cînte", "el este cîntăreț" etc. Cînd însă apar elemente în plus se explicitează care dintre aceste două aspecte este actualizat: el cîntă și nu-l interesează ce facem noi / el cîntă în orchestra filarmonicii. O distincție aspectuală specifică există în limba engleză între forma nedefinită și cea continuă, care marchează un tip de exprimare a categoriei aspectului verbal. Formele aspectului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
detașat de vecinătatea altor cuvinte, așa cum se întîmplă de obicei în discurs, dar și de partenerii unei situații comunicaționale, încît ceea ce se află în relație cu autonimul are alt statut, fiindcă face parte din metalimbă. În mod obișnuit, cuvintele sînt actualizate în enunțuri, iar, prin vecinătatea cu alte cuvinte, își concretizează semnificația prin sens; astfel, carte, de exemplu, apare într-o structură sintagmatică precum: am lăsat cartea (sau cărțile) pe masă (nu le-am pus în raftul bibliotecii). În cadrul unui dicționar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre interpretările logice ale autonimiei. V. cuvînt, definiție. DUBOIS 1973; REY-DEBOVE 1978; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO AUTONOMIE. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cuvîntul autonomie actualizează semnificația atribuită de A. Martinet, potrivit căreia o unitate lingvistică este autonomă dacă are trăsături semantice, morfologice și sintactice independente de context. Aceste trăsături presupun însă o autonomie referențială, conferită de capacitatea unei expresii de a avea semnificație lexicală, cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
macrostructural al organizării textului. Avîndu-se în vedere acest aspect, au fost stabilite (M. Charolles, în 1978) patru reguli principale pentru cele două ipostaze ale coerenței: 1) metaregula de repetiție (necesară, dar nu suficientă, ca o secvență să fie coerentă), se actualizează prin: pronominalizare (transformarea în pronume a unui nume propriu sau comun evocat anterior: Vlad este un om consecvent. El.....); definitivare sau referință deictică: X a primit un premiu; premiul este...; premiul acesta nu e...; substituții lexicale vizînd varietatea gramaticală și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gen de discurs presupune un ansamblu de mijloace, antrenate în mod conștient sau automat, prin care se redă imaginea de sine a locutorului. În mod necesar, această imagine discursivă a sinelui este marcată de stereotipii cunoscute atît locutorului, care le actualizează, cît și auditoriului, care le receptează și le interpretează. Potrivit lui D. Maingueneau, etosul discursiv este în relație nemijlocită cu o imagine prealabilă pe care auditoriul o poate avea despre locutor, căci, de obicei, există o reprezentare a persoanei locutorului anterioară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei. Pe de altă parte, atunci cînd se referă la limbajul poetic, Coșeriu aduce în discuție funcțiile de reprezentare și de evocare pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare și cunoașterea despre lume. Prin urmare, dacă într-adevăr faptele de limbă sînt supuse unei condiții de adevăr, așa cum stabilește logica, aceste condiții nu constau numai din raportul logic dintre ele, fiind necesară evaluarea situațiilor concrete în care sînt actualizate sau interpretate. Pragmatica are ca obiect folosirea codului lingvistic, iar nu codul ca atare, componența și structura lui, și, de aceea, are sarcina de a descrie, pe baza unor principii non-lingvistice, care este procesul prin care se poate ajunge la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ca atare, există o limbă funcțională ca formă particulară a limbii pe baza căreia se realizează vorbirea. Prin urmare, o limbă funcțională este o formă determinată a unei limbi istorice, iar nu limba istorică în totalitatea ei, formă care se actualizează în actele de vorbire, încît, la nivelul limbii populare, dialectele și graiurile, iar, la nivelul limbii literare, stilurile funcționale și tipurile discursive, reprezintă fiecare o astfel de formă. Un vorbitor este în măsură să cunoască mai multe limbi funcționale, mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literare, stilurile funcționale și tipurile discursive, reprezintă fiecare o astfel de formă. Un vorbitor este în măsură să cunoască mai multe limbi funcționale, mai multe feluri de a vorbi în aceeași limbă istorică, pe care însă, de obicei, nu le actualizează într-o manieră total distinctă, realizînd amalgamări în care o limbă funcțională reprezintă baza la care se adaugă elemente din alte limbi funcționale. În acest caz, limba funcțională reprezentată de un dialect sau de un grai este influențată de un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și atunci cînd se identifică un mod de gîndire orientat spre idei similare, logosul fiind aici, prin urmare, identificabil ca temă discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi în comunicarea pe subiecte științifice, atunci cînd se actualizează ca efort pentru expunerea demonstrativă pe baza regulilor acțiunii, mai ales în expunerea organizată sub formă de raționament. V. disurs, etos, limbaj, logic, patos. ARISTOTEL R.; FLEW 1984. IO LOGOSFERĂ. Prin compusul logosferă, care are în prima parte cuvîntul grecesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și prin formele lingvistice (desigur, nu prin latura materială a acestor forme, ci prin numărul și prin referințele lor). Este drept că reflectarea în elementele limbii a realității este mediată de gîndire, dar analiza se face asupra limbii, care structurează, actualizează și creează, potrivit regulilor ei, sensul și, prin el, imaginea asupra realității. Prin urmare, limba și lumea intră în relația din care rezultă această imagine, iar termenul logosferă nu indică prin componentele lui sub nici un aspect această relație, încît nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MOD DISCURSIV v. REGIM DISCURSIV MODALITATE. În înțeles general, modalitatea este felul în care se prezintă ceva, înțelegîndu-se implicit că există mai multe feluri (specii sau varietăți) posibile și că unul dintre ele este actualizat. Pe tărîmul logicii, al lingvisticii și al semioticii, modalitatea are nuanțe și detalieri diferențiate, rezultate din unghiul de vedere din care este privită. Logica a fost prima disciplină care a analizat modalitatea, Aristotel inaugurînd studiul, pe de o parte, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a semnelor etc.) -, nivelul situațional (comunicațional) constă în,,datele externe", restrictive, limitative (,,cu rol de constrîngeri"), generate de identitatea partenerilor, de locul pe care-l ocupă în actul comunicativ, de finalitatea avută în vedere, de elementele retrospective care pot fi actualizate, de circumstanțele în care se realizează actul comunicativ etc. Aceste aspecte ale nivelului situațional sînt, de altfel, avute în vedere și de către Hermann Parret, care consideră că, în cadrul așa-numitului,,context acțional", trebuie realizată distincția între nivelul situației (loc, timp
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
procedurile de tribunal, interviurile de presă etc.). Nivelul situațional acționează asupra componentelor actului comunicativ nu doar ca un reper restrictiv, care impune anumite alegeri din sistem, ci și ca: a) operator al diferențierii semantice (într-un anumit context pot fi actualizate anumite seme ale unui semn lingvistic, ignorate în cadrul unui mesaj transmis într-o altă situație de comunicare): frumusețe (fizică/sufletească); b) factor al economiei în limbă (prin capacitatea de a dezambiguiza anumite componente ale mesajului sau mesajul ca întreg, fără ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, problema opoziției dintre persoană și nonpersoană, ca aspect al subiectivității în limbă și în enunțare. Potrivit lui E. Benveniste, numai persoanele gramaticale angajate în conversație (adică persoana întîi, redată prin eu, noi, și persoana a doua, redată prin tu, voi) actualizează într-adevăr marca de persoană, căci indică prezența subiecților în realizarea mesajului lingvistic. Mărcile de la aceste persoane corespund, în fiecare situație a enunțării, unui subiect specific, în vreme ce poziția elementului el poate corespunde unei infinități de subiecte. Prin urmare, analiza categoriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
viziunea lui, dar, în egală măsură, de determinările contextuale reperate ca fiind convenabile și non-contradictorii. Reglarea sensului vizat are o destinație referențială, prin care se operează o punere în relație a reprezentării lumii în limbă cu realitatea însăși. Sensurile astfel actualizate în discurs vin să încarce astfel cîmpurile semantice deja construite în limbă și le augmentează prin neologia de sens, deplasîndu-le sub forma schimbărilor de sens sau a reactivărilor. Practica lingvistică se adaugă astfel practicilor perceptive și experiențiale pentru a constitui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impune componentelor; d) determină organizarea funcțională a propoziției prin funcțiile pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea poziției prin coordonare; f) prin relația de predicativitate, grupul organizat în jurul lui are autonomie de comunicare; g) se actualizează, în mod caracteristic, printr-un verb la un mod predicativ. În privința caracteristicilor c și d, se poate aprecia că nu predicatul impune restricții de formă componentelor propoziției, așa cum nu predicatul atribuie funcții, ci verbul, prin intermediul raportului sintactic de subordonare; pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Potrivit praxematicii, există narațiune, adică o configurație a unei serii de acțiuni eterogene unite într-un tot inteligibil, cînd relația actanțială este prezentată ca nefiind în măsură să realizeze un efect imediat în plan temporal și logic. Altfel, enunțiatorul ar actualiza numai fraze simple cu a avea sau cu a fi. Naratorul, în schimb, spune care consecințe ale actelor intermediare sînt necesare pentru ca relația actanțială să treacă de la potențialitatea inițială la realizarea ei finală. Pe baza acestui program, orice variații sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]