25,860 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > ALBASTRU, ROȘU, NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului albastru, roșu, stele senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
secundă, Se întâlnesc arareori, din când în când doar într-un pas; Și la răscruci de-o întrebare, incertitudini mă inundă Și nu știu de-i speranță-n lacrimi, sau un suspin de bun rămas. Mai cred în floarea cea albastră, dar și în toamnele flămânde. Mai înflorește-un violet în asfințitul unui vis, Ca-ntr-o balanță-n echilibru unde-armonia n-ar pătrunde, De-ar fi doar Yang, fără de Nyng în nebunia din abis. Și rău și bine deopotrivă există
YNG ŞI YANG de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381901_a_383230]
-
iarăși picat ziua de ieri în ziua de mâine destul de țestoasă clipa în care - sex ratat studiam din zbor femeile - aha dac’ am ajuns pân’ aici înseamnă totuși oareșceva eu zburam sau ele zburau oricum eram te toate alte verzi albastre roșii portocalii am ajuns până-n cumplita lamă a unei leme cât teorema era de pe vremea uneia la care nu mi-as ajuns limba până la caspăt - întâmplarea care toarce și doare a fost bufnirea ca un fel de înțărcare dintr-un
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Acasa > Poezie > Familie > RAZA MEA DE SOARE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când lumea ai privit-o prima oară Cu ochii tăi albaștrii și senini, Era o seară fraumoasă de vară, Iar vântul hoinărea printre arini. Tu ai crescut frumoasă și cuminte Alături de ale tale surori, Ce îți cântau cu drag,să te alinte, Fiind floarea cea mai mică dintre flori. Odată când
RAZA MEA DE SOARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381933_a_383262]
-
principală . Căldura mâinii eu parcă ne sudase și am pornit așa prin pădure ca doi rătăciți, electrizați de puterea magică a dragostei. Roiau gâzele într-o nuntire cosmică, florile își deschiseseră petalele în mii de culori, flori albe, flori roșii, albastre, galbene, un rai rupt din Raiul dumnezeesc; stejari cu figuri stranii, întortocheate în mii de feluri, își deschideau gurile lor de balauri, crengi rupte, retezate ca niște capete de zmei în care mișunau păsările pădurii, mii de păsărele, cântau parcă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
a întrebat-o niciodată...să n-o supere... Deodată, într-un weekend, Consueo, îi transmise că va lipsi câteva zile: ” Plec câteva zile la mare. Sunt îndrăgostită la nebunie de soare, de plajă,de nisipul delicat și fierbinte, de valurile albastre...pentru că este la țară și acolo nu au conexiune de Internet, nu voi comunica cu tine câteva zile.” Ce s-a mai frământat Eugen zilele acelea! “Și-o fi găsit Consuelo pe altcineva? Tocmai în week-end să plece? Desigur! Dar
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
eu te cred și dacă taci, te cred mai puțin. Oricum ar fi, e bine. O parte din cer o ții tu cu muntele copilăriei și la șapte minute din drumul soarelui, cerul se sprijină aici, la mine, pe dunga albastră a mării. Anna: - Iartă-mi târziul răspuns. Am lăsat trupul la odihnă câteva ore bune. Ieri și azi, o parte de zi, nu am fost în apele mele (fizic). Dacă aș acoperi lacul cu nuferi ar fi pentru a primi
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
în cea mai armonioasă manieră, reușește să pună în valoare natura prin realizarea unei legături între elementele acesteia și culori astfel încât tabloul final să fie o mărturie a iubirii pentru natură. “ toamna are culoarea copacilor./ ochii ei privesc spre nuanța/ albastră a lacului./ lacrimile cerului,/ căzute-n grădina de turcoaz/ părul despletit al copacilor spală/ surâsul lor,/ la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-/ tristeți năvalnice-mi dărui,/ gonindu-mă, la grindina zărilor
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Bucuria pământului) Primăvara își scutură frumusețea răvășitoare în ochii poetei însetați de desăvârșit. Anotimpul renașterii și al redefinirii este conturat cu finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul său sensibil care emană căldură
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
rebele sufletul sau descătușat și sărutat de iubirea preacurată: “cândva mi-ai dăruit/ din bolta ochiului tăcut/ dulceața-n valuri de lumină,/ să mă mai spele cu-n sărut/ de răsărituri, zile însorite/ ori seri în stropii ploii/ sau nopți albastre cu lună plină.”( Elegia I) Dunărea cu lacrima sa limpede, Bărăganul înveșmântat în soare, pământul care-și tremură balada, răsăritul, strigătul de păsări, geamătul de piatră, flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
flori și iarbă și parfum de salcâm, toate mângâie și dezmiardă universul lăuntric al poetei care strălucește sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
și nu se mai întorceau... a fost o vreme când bătrânii povesteau în jurul focului despre oameni de piatră, duhuri, zei și ai fost odată, tu,... era pe vremea când femeile se nășteau din scoici ( femeile se nășteau din scoici albe, albastre și roz, așa era atunci ) și erau barbati-cerbi ( mulți barbati-cerbi umblau singuri prin vechi legende, prin păduri, prin poeme ) și am fost odată, eu,... era pe vremea când toți eram o poveste... Referință Bibliografica: A fost odată... / Marius Horvath : Confluente
A FOST ODATA... de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381993_a_383322]
-
Deci nu e... Algus nu putu rosti cuvântul, dar Coral o făcu: - Nu e moartă! Regele se cutremură. Privi spre cei trei tineri rămași în poziția în care fuseseră lăsați de soldații rechini. Toți trei aveau pletele întunecate și ochi albaștri. Singurul lucru care îi deosebea era forma feței și înălțimea. Refuzară să vorbească cu el, chiar dacă regele le povesti despre fiica lui și le promise averi nemăsurate dacă aveau să îl ajute să-și recapete copila. Marinică știa că Algus
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
nu știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de un tânăr înalt, cu plete lungi, aurii și ochii albaștri scormonitori. Delfinul își ținuse promisiunea și îl eliberase pe prințul mării din închisoare. - Dacă îl răpui pe Valkan și îmi eliberezi fata, îți voi îndeplini orice dorință, spuse Algus. Apoi, îl voi invita pe tatăl tău, regele mărilor, în palatul
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
fi ceva... - Îndrăznește, zâmbi Algus! Prințul căută cu privirile pe Anemona. Prințesa Oceanului Fără Sfârșit aștepta alături de tatăl ei, înconjurată de o ceată de peștișor aurii. În păr îi strălucea o stea de mare sidefie, iar perlele presărate pe rochia albastră, scânteiau și ele, îmbrăcând-o parcă într-o lumină ireală. Întâlnindu.i privirea, fata îi zâmbi cu buzele de culoarea coralului. - Dacă Anemona ar fi de acord... - Așa, își miji ochii Algus așteptând continuarea... - Eu aș dori... Triton începu să
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de la liceu. Era sigură că intrase. După succesul de la probele eliminatorii, nici nu se putea întâmpla altfel. Străbătuse drumul pe jos, cu inima vioaie. Asfaltul fierbinte îi încinsese tălpile prin sandale. Gura i se uscase de sete. Îmbrăcase o rochie albastră. Preferata ei. Nici nu știa cum a ajuns așa repede la liceu. Probabil gândurile îi ghidaseră pașii mecanic. Nu se întâlnise cu nimeni cunoscut pe drum. Părinții ei lucrau, fratele ei please la o întâlnire cu prietenii lui. Când intră
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
În locul durerii duse am să vă port. Și-n sufletul golit de durere și patimi, Să-mi torni un cântec albastru încet, Cu el vreau să-mi umpli rana din suflet, Adânc îmi rămână îngropată în piept. Referință Bibliografică: CÂNTEC ALBASTRU / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC ALBASTRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382003_a_383332]
-
Toate Articolele Autorului Ești tu, dorul cel trimis, Marea cerului de vis, Ești Luceafărul din zori, Ce-ai făcut din vers comori. Iar în cuib, pe rămurele, Ai pus cânt de păsărele Și în fiecare glastră Ai sădit o floare albastră. Pe lângă plopii fără soț Adesea ai trecut, E liniște acum în codru Și buciumu-i tăcut. În negrul nopții fără pată, Pe bolta-ntunecată, Rămâi arzând ca o făclie, Cântând o dulce Românie. Codruț Marian Stroia Elev, clasa a V-a
LUI EMINESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382028_a_383357]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EUGEN DORCESCU, "ALBASTRELE SEMNE" Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu “Albastrele semne” În această vară, cu ploi rele, dușmănoase, demente, pe care le contemplu, fie noapte, fie zi, din singurătatea mea cvasi-absolută
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > EUGEN DORCESCU, "ALBASTRELE SEMNE" Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu “Albastrele semne” În această vară, cu ploi rele, dușmănoase, demente, pe care le contemplu, fie noapte, fie zi, din singurătatea mea cvasi-absolută, am avut șansa, prin lucrarea indescifrabilă a hazardului, să citesc o delicată carte de poezie - un librito - intitulată frumos
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
semne” În această vară, cu ploi rele, dușmănoase, demente, pe care le contemplu, fie noapte, fie zi, din singurătatea mea cvasi-absolută, am avut șansa, prin lucrarea indescifrabilă a hazardului, să citesc o delicată carte de poezie - un librito - intitulată frumos, Albastrele semne, și semnată de Doamna Doina Bogdan-Dascălu, cunoscutul lingvist, eseist și dascăl universitar timișorean. Volumul a fost publicat în 2010 (cum de l-am descoperit abia acum?), la Editura Anthropos, din Timișoara, și cuprinde doar 41 de poeme de mici
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Timișoara, și cuprinde doar 41 de poeme de mici dimensiuni, fiecare dintre ele fiind însoțit, pe pagină separată, în stânga, cu inspirate ilustrații. Autorii acestora: Liliana Olaru și Bogdan Mihai Dascălu. Pe Coperta I - “Hieroglife”, pictură de Evelyne Elmasry. Întâlnirea cu Albastrele semne m-a tulburat. Ce forță (reținută) a gândului, a imaginației și a simțământului! mi-am zis, și mi-am reconfirmat, la capătul unor reiterate lecturi. Câtă subtilă cunoaștere a resurselor limbajului! Ce acuratețe în formularea ideii! Și câtă discreție
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
astral. Altfel spus, pe de o parte: cer, soare, lună, stele (termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând „semnele albastre” ale lunecării, ale căderii: mișcarea frunzelor, a culorilor, ploaia, pletele, brăzdând autarhia tăcerii, reflectându-se în mari oglinzi, și sporind senzația de abisalitate. Pe alocuri, sub presiunea imensă a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte, ce strălucește puternic, contrastiv, și nimicitor, într-o vreme a derutei, a despiritualizării și a mizerabilismului în literatură. 22 iunie 2016 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Albastrele semne / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]